Venerabilul slujitor al Sfântului Altar, părintele Ilie Vlad s‑a născut în ziua praznicului Înălțării Sfintei Cruci, la 14 septembrie 1935, în satul Scorțaru Vechi, județul Brăila. Părinții săi, Dumitrache și Floarea Vlad, creștini ortodocși și țărani fruntași, au crescut trei băieți în frica lui Dumnezeu, fiind întotdeauna aproape de Sfânta Biserică și de părintele paroh. De la o vârstă fragedă, părintele Ilie ieșea cu lumânarea înaintea preotului, învățând cântările de la strană şi ținând loc de dascăl pentru toate slujbele, până când a plecat din sat la școală.
Părintele Ilie a urmat cursurile primare în cadrul şcolii din satul Comăneasca, apoi pe cele gimnaziale la școala din comuna Tudor Vladimirescu. Între anii 1950‑1952 este elev eminent la Școala de Drumuri și Poduri din Brăila, cu rezultate remarcabile la matematică și științe.
Formarea sa teologică începe între anii 1952‑1956, la Seminarul Teologic din Buzău și se desăvârșeste la Institutul Teologic din Bucureşti, pe care îl absolvă cu calificativul „Foarte bine“, după susţinerea tezei de Licență cu tema „Păcatul originar“.
În timpul cât a fost atât la Seminar, cât și la Institutul din București, a studiat cu dedicație, luând bursă de merit, ca să poată continua studiile, părinții neavând posibilități materiale în acele timpuri de tulburări sociale și politice.
După absolvirea Institutului Teologic, a împărtășit dragostea de carte și învățătură cu elevii, fiind profesor de limbi străine (Latină și Franceză) și Științe Naturale în comuna Greci, județul Tulcea. S‑a evidențiat în multe activități școlare și extrașcolare, fiind un exemplu pentru elevi și colegi. Pe mulți din foștii elevi a continuat să‑i îndrume și călăuzească și după absolvirea școlii, vorbind cu bucurie şi admiraţie despre ei, când au ajuns la rândul lor învățători și profesori.
La data de 12 noiembrie 1960, se căsătorește cu tânăra profesoară de Limba şi literatura română, Velica. Dumnezeu a binecuvântat această familie cu doi copii: Teodor ‑ absolvent al Institutul Politehnic din București, cu masterat în Inginerie Chimică, actualmente director al Departamentului „Calitate“, și Veronica ‑ medic de succes, absolventă a Universității de Medicină și Farmacie din București, cercetător în domeniul tratamentelor oncologice de peste 20 de ani, cu activitate atât în țară, cât și în străinătate.
Părintele Ilie a fost deosebit de mândru când nepoata sa, Alexandra a fost admisă la Facultatea de Medicină din București, fiind acum studentă în anul al II‑lea.
În 1966 a fost hirotonit diacon și apoi imediat preot, de către Episcopul Chesarie Păunescu al Tomisului și Dunării de Jos, pe seama parohiei Însurăței. La Însurăței a muncit cu elan și dăruire, reparând sfânta biserică la exterior, iar la interior împodobind‑o cu pictură în frescă, executată de renumiți pictori de la Institutul de Arte din București.
Părintele Ilie a urmat adagiul creștinesc: ,,Să faci o casă, să sapi o fântână și să plantezi un pom“, construind o casă parohială nouă în Însurăței, săpând o fântână cu apă limpede și dulce pentru toți și plantând o livadă de pomi fructiferi de toate soiurile. Două dintre salciile plantate când erau doar ca nuielele, acum peste 50 de ani, se pot vedea și astăzi în fața bisericii din Însurăței.
De asemenea, a iubit albinele, exemplu de hărnicie, pace și înțelegere. Pasionat apicultor, a fost membru al Asociației Crescătorilor de Albine din România din primii ani după inființarea asociației în 1958, și a continuat lucrând cu albinele peste 60 de ani, până când sănătatea nu i‑a mai îngăduit, în anii din urmă.
În februarie 1976 a fost transferat la Parohia „Sfântul Mare Mc. Gheorghe“ din municipiul Brăila, unde a slujit pe Domnul și enoriași cu credință și jertfelnicie.1
Pentru părintele Ilie, preoția a fost o misiune sfântă, pentru care a dăruit totul, de multe ori cu sacrificii personale, venind în ajutorul enoriașilor oricând era chemat, la orice oră. Întotdeauna cu un sfat bun și o vorbă înțeleaptă pentru toată lumea, dar și o glumă, punând zâmbetul pe buzele tuturor, împreună cu speranța și credința, înseninând sufletele, oricât de mare ar fi fost povara.
De asemenea, se cuvine a menționa și faptul că părintele a fost ales membru al Adunării Eparhiale a Episcopiei Dunării de Jos, în mandatul 1990-1994, implicându‑se activ în cadrul ședințelor de lucru.
În cadrul slujbei de resfinţire a bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, din 10 mai 2015, pentru slujirea sa jertfelnică a primit din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian Arhiepiscopul Dunării de Jos, rangul bisericesc de iconom stavrofor.
După o slujire de aproape patru decenii la biserica „Sfântul Mare. Mc. Gheorghe“ din Brăila, a primit arhiereasca binecuvântare pentru a se retrage, şi a purta smerit încercările senectuții, rămânând îmbisericit la aceeaşi parohie.
Părintele Ilie Vlad rămâne pentru toţi cei care l‑au cunoscut, un preot vrednic, harnic slujitor şi ziditor de suflete, dăruit Bisericii şi enoriaşilor săi, care a purtat cu răbdare crucea văduviei vreme de 33 de ani și toate încercările pe care Bunul Dumnezeu le‑a îngăduit, cu credinţa că nimic din cele ce i‑au fost rânduite nu au fost peste puterile sale.
Prezent la slujba citirii Stâlpilor, ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian a reliefat câteva aspecte ale activității şi personalității părintelui Ilie, un păstor blând, care, la aproape 90 de ani, merge să slujească cu jertfelnicie în cer.
Ne rugăm Mântuitorului Hristos, Cel înviat din morţi, să odihnească sufletul robului Său, preotul Ilie, în lumina cea neînserată a Împărăţiei Sale, unde „drepţii ca luminătorii strălucesc“, și să mângâie familia îndoliată.
Veşnica lui pomenire, din neam în neam!
Pr. Narcis Gabriel Boabeș