În contextul Anului omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti, Arhi-episcopia Dunării de Jos, în colaborare cu Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din Galaţi, a organizat luni, 19 aprilie 2010, simpozionul ştiinţific cu tema „Personalitatea Episcopului Melchisedec Ştefănescu şi rolul său în dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române”.
Evenimentul a avut loc în Sala „Melchisedec Ştefănescu” din incinta Centrului Eparhial Galaţi, sală destina-tă evenimentelor cultural-religioase din viaţa eparhiei şi nu numai. Au participat cadre didactice universitare de la Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din Galaţi, studenţi teologi, masteranzi, seminarişti, profesori de religie şi elevi.
Astfel, cei mai tineri au putut „face cunoştinţă” cu ilustrul ierarh Melchisedec Ştefănescu şi cu istoria Eparhiei Dunării de Jos.
Întâlnirea a fost deschisă de către chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, care a subliniat importanţa cunoaşterii vieţii şi activităţii primului arhipăstor al Dunării de Jos, a cărui operă are un mesaj mereu actual. Înaltpreasfinţia Sa a menţionat şi un amănunt inedit despre Episcopul Melchisedec şi anume că „studiile despre spiritualitate ale Episcopului Melchisedec Ştefănescu au stat la baza jurnalisticii poetului Mihai Eminescu.” În încheiere, Înaltpreasfinţitul Casian a militat pentru organizarea unui pelerinaj la cele mai frumoase lăcaşuri de cult de la Dunărea de Jos, sfinţite de către Episcopul Melchisedec Ştefănescu.
A urmat apoi cuvântul dlui conf. dr. Ivan Ivlampie, decanul Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie din Galaţi, care, la rândul său, a arătat că „datorită vastei sale opere, Melchisedec Ştefănescu nu este deloc depăşit!”.
Episcopul Melchisedec şi importanţa sa la istoria Bisericii Ortodoxe Române
Au urmat apoi prelegeri care au reliefat chipul marelui ierarh al Bisericii Ortodoxe Române şi al neamului românesc.
Pentru început, conf. univ. dr. Mihaela Denisia Liuşnea a prezentat contextul istoric în care şi-a desfăşurat activitatea ierarhul Melchisedec Ştefănescu, făcând referire şi la o posibilă redefinire a cuvântului „patriot” prin prisma activităţii cultural-religioase a Episcopului Melchisedec, afirmând că „a fi patriot nu înseamnă numai a-ţi apăra neamul din care faci parte, ci şi a construi ceva pentru el, a-l înălţa spiritual, aşa cum a încercat şi reuşit ierarhul Melchisedec al Dunării de Jos!”. Pc pr. lect. dr. Gabriel Pandele a prezentat câteva repere biografice din viaţa Episcopului Melchisedec, după care pc pr. lect. dr. Sorin Marinescu a arătat contribuţia Episcopului Melchisedec Ştefănescu la dobândirea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, evidenţiind faptul că „Autocefalia este un reflex al unităţii neamului românesc” şi că Episcopul Melchisedec a avut o contribuţie majoră în dobândirea „de jure” a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.
A urmat la cuvânt pc pr. conf. univ. dr. Ionel Ene, care a vorbit despre activitatea Episcopului Melchisedec al Dunării de Jos în calitate de membru al Societăţii Academice Române, în timp ce prof. univ. dr. Violeta Puşcaşu a prezentat chipul marelui ierarh ca pe un model al concilierii între ,,determinism geografic şi determi-nism social”, iar prep. dr. Gina Scarlat a făcut câteva remarci privind concepţia despre ortodoxie şi protestantism la Episcopul Melchisedec.
Melchisedec Ştefănescu şi Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române
Partea a doua a fost destinată discuţiilor privind rolul Episcopului Melchisedec Ştefănescu în obţinerea Autocefaliei Bisericii Române. Ea a început cu prelegerea „Melchisedec Ştefănescu – contribuţii la dezvoltarea patrimoniului liturgic românesc” susţinută de pc pr. dr. Lucian Petroaia, consilier eparhial pentru învăţământ, care a fost şi moderatorul acestei părţi.
Melchisedec Ştefănescu este cel care a „ctitorit” Eparhia Dunării de Jos, prin alegerea sa ca episcop eparhiot în urma decretului din anul 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. El este cel care a organizat administrativ noua eparhie şi a înfiinţat Seminarul Teologic de la Ismail, care mai târziu, din cauza condiţiilor vitrege ale istoriei, va fi mutat la Galaţi.
Tot el este şi artizanul Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, crezul său stând la baza „Actului sinodal” (1883) care a fost înaintat Patriarhiei Ecumenice pentru recunoaşterea autocefaliei. Episcopul Melchisedec susţinea cu tărie că „Românii nu au primit botezul şi doctrina creştină de la Constantinopol, nici pe întâii lor episcopi. Căci creştinătatea românilor este mai veche decât chiar existenţa Constantinopolului…”.
Pentru meritele sale, atât pe plan religios-bisericesc, cât şi cultural-istoric, Episcopul Melchisedec Şetefănescu a fost ales membru al Academiei Române în anul 1870, iar mai apoi, în 1878, devine Episcop titular al scaunului vlădicesc de la Roman.
Cinstirea sa, la Dunărea de Jos este un act de pomenire şi de recunoştinţă, totodată, sentimente ce nu se vor stinge niciodată în inimile celor ce trăiesc în eparhia unde el a păstorit mai mult de 14 ani.
Adrian Portase
Fragmente din Testamentul Episcopului Melchisedec Ştefănescu
„Fără cultură, clerul va fi amorţit şi stăpânit de prejudicii vulgare şi de vicii, iar Biserica va deveni o instituţie moartă, destinată numai a însoţi pe morţi la mormânt. Numai ştiinţa unită cu sentimentul adevărat religios va ridica clerul şi Biserica noastră la înălţimea cuvenită şi la conştiinţa datoriei. (…)
Mi-a fost preţios progresul şi ridicarea naţiunei din decăderea ei seculară. Am iubit poporul şi am dorit îmbunătăţirea soartei lui materialiceşte şi moraliceşte. Am privit cu adâncă durere la degradarea şi distrugerea institutelor religioase strămoşeşti, care fiind legate cu istoria ţărei şi plantate adânc în spiritul religios al poporului, ar fi putut deveni atâtea instituţiuni pentru cultura intelectuală, morală, industrială a poporului şi de aziluri pentru neputincioşi şi pentru orfani.“