,,ÎPS Gherasim al Râmnicului Vâlcii, ierarh de tradiţie, venerabil prin vârstă şi tânăr prin slujire”

În ziua de 9 aprilie 2014, Arhiepiscopul Gherasim Cristea al Râmnicului Vâlcii a fost chemat, de Marele Arhiereu, la Sine. Fost arhiereu-vicar al eparhiei noastre, cu o îndelungată şi rodnică slujire arhierească, ÎPS Gherasim a plecat spre cele veşnice, ca într-un pelerinaj, împlinindu-şi menirea sa pe acest pământ.

Expunem mai jos, alături de câteva date biografice ale ierarhului evocat, mesajul ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos adresat Arhiepiscopiei Râmnicului, cu acest trist prilej:

ÎPS Arhiepiscop Casian şi ÎPS Arhiepiscop Gherasim în faţa Catedralei Arhiepiscopale din Galaţi
ÎPS Arhiepiscop Casian şi ÎPS Arhiepiscop Gherasim în faţa Catedralei Arhiepiscopale din Galaţi

Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Gherasim al Râmnicului Vâlcii a plecat în pelerinajul din lumea noastră trecătoare către cea veşnică, înainte de Intrarea Domnului în Ierusalim şi va fi aşezat în mormânt, în preajma sărbătorii învierii lui Lazăr, când se pomeneşte în calendar şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, fost Episcop al Râmnicului. La vârsta patriarhilor biblici, cu puţin înainte de a fi devenit centenar ne oferă prilejul rememorării principalelor etape ale vieţii închinate, de copil, Bisericii.

Cu obârşia din zona Bozioru, judeţul Buzău, a vestitelor centre isihaste conduse de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, născut în Muntenii Buzăului de Ialomiţa, şcolit în arta meseriilor la Galaţi, apoi în cea a sfintelor nevoinţe monahale la Cernica, sub oblăduirea arhimandritului director Chesarie Păunescu, al cărui ucenic a fost, continuă studiile teologice universitare la Bucureşti, apoi conduce mai mulţi ani obştea Mănăstirii Căldăruşani. Devine toiag al bătrâneţilor venerabilului  şi sfântului Episcop Chesarie al Dunării de Jos, care îl cheamă şi îl promovează, cu aprobarea Sfântului Sinod, în treapta arhieriei, cu titlul ,,Constănţeanul”, în anii ‘70 ai secolului trecut. Este hirotonit în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, prin mâinile părintelui său duhovnicesc, Episcopul Chesarie şi ale fraţilor de şcoală şi mănăstire, Patriarhul de vie memorie Teoctist, pe atunci Episcop al Aradului, Episcopul Antim al Buzăului şi viitorul Episcop-Vicar Roman Ialomiţeanul.

În chip providenţial este ales de Dumnezeu şi trimis de Episcopul Chesarie să ridice, din cripta de la Niculiţel, moaştele Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Filip şi Camasie.

La Dunărea de Jos şi până la „Marea cea mare” din Eparhia de atunci, a slujit cu multă evlavie, vioiciune, hărnicie gospodărească şi bunătate părintească.

Rămâne pentru noi viu în faptele sale slujitoare, în ctitoriile iniţiate sau restaurate, în disponibilitatea părintească şi frăţească şi în neodihna de a menţine atmosfera destinsă şi plină de voioşie, atât pentru ierarhi şi slujitori, cât şi pentru popor.

Un ierarh de tradiţie, dar mereu receptiv la înnoirile echilibrate şi folositoare celor mulţi.

Veşnica lui pomenire!

+ Casian,

Arhiepiscopul Dunării de Jos