În pustiul mort, de sus priveşte
Un soare hegemon ce-i crud tiran,
Ce prin aspre legi din raze, stăpâneşte
Viul exilat în trestii gânditoare, la Iordan.
Însă tot acolo Domnul a înnoit zidirea
Şi solar, a sfinţit prin necreate raze locul,
Unde apa nu-şi ascultă firea, ci iubirea
Celui ce-n ea închis-a Duhul, focul.
Râul de agheasmă îşi varsă astăzi darul
Într-o mare ce-i mormânt pentru păcat.
Poate într-o zi de epilog, Iordanul
Pentru lume va fi haină de îmbrăcat.
Mihai Braşoveanu