Relicve athonite în Galați, la începutul secolului al XIX‑lea

Posted on By admin

În urmă cu un sfert de veac (19‑21 octombrie 2001), la inițiativa ÎPS Arhiepis­cop Casian (pe atunci Episcop al Dunării de Jos), în orașul de reședință al eparhiei, Galați, a fost adusă de la Mănăstirea de monahii Kato Xenia (în apropiere de orașul Almyros Volos, prefectura Magnezia, Grecia), în procesiune solemnă, o raclă cu două părticele din Brâul Maicii Domnului, care se păstrează în această mănăstire și care a fost oferită obștii monahale de acolo, ca dar, de Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, în anul 1552.

Această sfântă și prețioasă relicvă a fost mai întâi cinstită de peste un milion de creștini ortodocși din Iași, cu ocazia prăznuirii Sfintei Preacuvioasei Parascheva, după care, cu bunăvo­in­ța Înaltprea­sfin­țitului Daniel, Mitropolitul Mol­dovei și Bucovinei (actualmen­te Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române), în drumul spre întoarcere în Grecia a poposit la Galați, unde timp de trei zile s‑au închinat sfântului odor aproximativ 800.000 de credincioși din Moldova de Jos, dar și din alte provincii românești. Această evlavioasă manifestare a fost catalogată atunci drept „cel mai important eveniment din istoria eparhiei“ de la Dunărea de Jos1.

Ceea ce nu se știa atunci este faptul că o parte din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului (nu cea de la Mănăstirea Kato Xenia) a mai fost într‑o procesiune în Galați, în lunile iunie – iulie din anul 1817, eveniment despre care vom aduce mărturii în continuare.

Calendarul Bisericii Ortodoxe înscrie două evenimente dedicate Cinstitului Brâu al Maicii Domnului, între zilele de prăznuire din cadrul unui an, și anume: la 12 aprilie Aducerea Cinstitului Brâu al Maicii Domnului la Constantinopol; iar la 31 august  Pomenirea așezării în raclă a cinstitului brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

O scurtă biografie a Sfântului Paisie Velicicovski, starețul Mănăstirilor Neamțu și Secu, scrisă de un monah din obștea Mănăstirii Neamț, numit Vitalie, a fost descoperită de părintele Ioan Ivan, în anul 1957, la sfârșitul unui Minei pe luna februarie din Biblioteca Mănăstirii Neamț, scriere intitulată Arătare în scurt pentru Cuviosul părintele arhimandrit Paisie, ce au fost stareț Sfintelor Monastiri Neamțului și Secului2. Autorul, Vitalie monah, născut în anul 1748 l‑a cunoscut personal pe Sfântul Paisie, întrucât a fost primit în anul 1771, după propriile mărturisiri, în obștea Mănăstirii Dragomirna, unde se așezase Cuviosul Paisie cu câțiva din ucenicii săi, după venirea din Sfântul Munte Athos, când a trecut și prin Galați3.

La finalul biografiei respective, monahul Vitalie a găsit de cuviință să înscrie o scurtă cronică a unor întâmplări și evenimente la care a fost martor ocular. Între acestea se află și o informație care consemnează aducerea în pelerinaj la Mănăstirea Neamț, de la Sfânta Mănăstire Vatoped din Muntele Athos, a unor sfinte relicve în luna iunie 1817. Iată relatarea despre acest pelerinaj a cuviosului Vitalie:

„La acest fericit an, 1817, au venit aicea la Mănăstire(a) (Neamțului) Sf(ântul) Lemn din Cinstita Cruce și cu Sfântul Brâu al Preab(ogorodi)ț(ei) și cu alte sfinte odoară. Și mult ne‑am folosit, proslăvind numele lui Dumnezeu, iuni(e) 27, din Sfita Goră de la Vatopedu“4.

Citind această relatare considerăm că drumul de la Muntele Athos la Mănăstirea Neamț nu putea să ocolească orașul Galați, întrucât din acest târg dunărean porneau pe apă în pelerinaje la locurile sfinte creștinii și tot aici acostau corăbiile care aduceau hagii și proschiniții din Țara Sfântă și de la mănăstirile din Muntele Athos.

O altă însemnare făcută în iulie 1817, la care ne vom referi puțin mai departe, pomenește Galațiul ca punct terminus al întoarcerii monahilor cu sfintele relicve, înainte de a părăsi Moldova cu destinația Mănăstirea Vatoped.

Fără îndoială că primul conac pe pământ moldovenesc l‑au făcut părinții vatopedini la Mănăstirea „Sf. Arhangheli“ din Galați, metoc al Mănăstirii Neamț, chinovie monahală a cărei biserică fusese sfințită cu 12 ani înainte (29 octombrie 1805)5. Egumen al metocului gălățean era în vara anului 1817 ieromonahul Sofronie6.

Galațiul, reședința Protopopiatului Covurlui, se afla la 1817 în jurisdicția bisericească a Epis­copiei Romanului, episcop  fiind atunci învățatul arhiereu Gherasim Clipa Barbovschi (martie 1803‑15 martie 1826)7. Nu este exclus ca ierarhul locului să fi venit atunci la Galați, pentru a întâmpina sfintele relicve. Episcopul Gherasim Clipa (1803‑1826) credem că a fost în vizite oficiale sau canonice în spațiul ținutului Covurlui de mai multe ori, cu diverse ocazii, ca de exemplu: intrarea domnilor în Moldova, prin Galați, după primirea firmanului de la Înalta Poartă, precum: Scarlat Callimachi (17/24 august‑17/29 octombrie 18068; Alexandru Moruzi, în cea de‑a treia domnie în Moldova (3/15 octombrie 1806‑7/19 martie 1807); Mihail II Suțu, aflat pe tronul Moldovei din 12/24 iunie 1819‑februarie 1821; Ioan (Ioniță) Sandu Sturdza (1/13 iulie 1822‑23 aprilie/5 mai 1828); sfințiri de biserici, sau cu diverse misiuni încredințate de Mitropolitul Moldovei, de domnii țării sau de caimacami.

Știm sigur că Episcopul Gherasim s‑a aflat, în mai 1821 în Galați, purtând o scrisoare a boierilor Divanului „cătră toată potolirea, buna statornicie și liniște petrecire a tuturor de obștiă“9. Era o misiune care încerca să liniștească populația din Galați, după sângeroasele evenimente ale Eteriei, care se petrecuseră în orașul de la Dunăre10. La Galați, dar și în ținutul Covurlui, ierarhul de la Roman a găsit atunci „pilde de împotrivire asupra celor înrăutățiți“11. De asemenea, este posibil ca Episcopul Gherasim al Romanului să fi resfințit, în anul 1823, biserica Vovidenia din Galați12.

După uzul vremii, ierarhul eparhiot, când se afla în misiune într‑un ținut, protopopul locului îl însoțea și se ocupa de buna primire a arhipăstorului și de găzduirea sa, participând, după caz la evenimentele pe care epis­copul le patrona. La data sosirii și întoarcerii în Galați a odoarelor vatopedine, protopop al ținutului Covurlui, cu sediul în Galați era vrednicul preot iconom Gheorghe Avram (aflat la cârma Protoieriei Covurlui între decembrie 1786‑1 martie 1824), bunicul lui Alexandru Cernat, viitorul general și comandant strălucit al Armatei Române în Războiul de Independență din anii 1877‑1878.

Chiar dacă Episcopul Gherasim n‑a fost prezent în Galați, la sosirea Brâului Maicii Domnului, în iunie 1817, protopopul Gheorghe Avram va fi fost cel care, oficial, a întâmpinat delegația athonită în Galați.

Primirea brâului Maicii Domnului, 19 octombrie 2001

Nu știm dacă în deplasarea de la Galați spre Mănăstirea Neamț delegația vatopedină a făcut doar popasuri de noapte sau a inclus în acest periplu și momente de adăstări la unele biserici sau mănăstiri din traseu, pentru slujbe și pentru închinarea slujitorilor bisericești și a creștinilor la sfintele odoare, așa cum cunoaștem că au procedat, din cea de‑a doua însemnare, reprodusă mai jos, pe când monahii athoniți se întoarcereau la Galați. La începutul secolului al XIX‑lea distanța dintre Galați și Mănăstirea Neamț se putea parcurge, în timpul verii, în 3‑4 zile. Un astfel de calcul ne oferă aproximativ data când au ajuns în Galați părinții custozi ai sfintelor relicve, și anume 20‑23 iunie 1817 sau ante 20 iunie.

Iată însemnarea din 19 iulie 1817, care confirmă fără niciun dubiu, părerea noastră exprimată mai sus că părinții de la Vatoped au poposit în Galați, înainte de a se deplasa la Mănăstirea Neamț și tot în Galați ia sfârșit acest pelerinaj, o lună de zile mai târziu. Astfel, pe un exemplar al cărții Cazanii, imprimată la Râmnic în anul 1792, care a aparținut parohiei Filipeni, județul Bacău, la fila 159 se află următoarea însemnare cu caractere chirilice, datorată dascălului Ștefan de la Orășa:

„Să să știe de când au trecut Sfântul Brâu al Maicii Domnului și Sfântul Cap al Sfântului Grigorie Bogoslovul. Au venit de la Bacău și au fost aici, la sat Orășa, cu mare cinste primind în biserică m(i)ercuri sara și a doua zi, făcând ag(h)iasmă în ogradă, l‑am petrecut cu cinste, mergând la Târgul Ocnii, de la Ocna în Galați și pentru ca să să știe am însămnat, Ștefan dascălul, 1817, iulii 19“13.

O altă însemnare despre același pelerinaj, tot din perioada întoarcerii sfintelor relicve la Galați, o găsim pe un Penticostar tipărit în oficina din Iași, la 1753, care a aparținut parohiei Motoșeni14, carte aflată actualmente, de asemenea, în Depozitul de carte veche de la Mănăstirea Bogdana. Reproducem însemnarea respectivă scrisă cu caractere chirilice (fila 27 v), datorată preotului Gheorghe din Popeni, sat component al comunei Căiuți, județul Bacău:

„Să să știi di cându au vinitu niște sfinte moaște pi la noi, anume Brâul Precistei, Capul lui Ion Botizăturiul (sic), Crucea care‑i făcută din Sfântul lemnu al Domnului H<ri>s<tos>, Icoana care‑i făcută di Sfântul și Evanghelist Luca, a Precistei. Și au făcut o sfântă osfeștanii la Neculai Marchitanul15 ot Căiuțul Mic întru marți, leat 1817, iulii 24. Aceste Sfinte moaște sântu di la Mormântul Domnului. 1817, iulii 24. Gheorghe preot ot Popeni“16.

Părintele Gheorghe se vede treaba că nu era prea bine informat despre odoarele sfinte, de vreme ce scrie despre capul Sf. Ioan Botezătorul, în realitate fiind vorba de capul Sf. Ierarh Grigorie Bogoslovul17, dar și de faptul că sfintele relicve au fost aduse de la Mormântul Domnului (din Ierusalim) și nu de la Mănăstirea Vatoped cum știm din relatările anterioare. Dar astfel de lapsus calami se întâlnesc destul de des în însemnările vechi. Important pentru noi este reperul calendaristic, anume marți, 24 iulie 1817, când în drumul de întoarcere de la Căiuți18, părinții din Vatoped se aflau la o distanță de cca 160 km de Galați, unde vor fi ajuns pe la 27‑28 iulie.

Desigur, în așteptarea unei corăbii cu care să ajungă din portul gălățean la Athos, părinții de la Vatoped au găzduit, ca și la venire, în clădirile metocului Mănăstirii Neamț, prilej pentru alți gălățeni sau trecători prin orașul de la Dunăre să se închine sfintelor relicve. Este posibil, totodată, ca aceste sfinte odoare să fi fost aduse și în biserica Mănăstirii Precista din Galați, care era închinată Vatopedului de ctitorii ei dintru început, la mijlocul secolului al XVII‑lea. Egumen al Mănăstirii Precista în vara anului 1817 era Antim19.

În final, subliniem că în lunile iunie și iulie ale anului 1817, orașul Galați a fost binecuvântat și sfințit de: o părticică din Sfânta Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, de părticele din Brâul Maicii Domnului, de moaștele (capul) Sf. Grigorie de Nazianz (Bogoslovul,  prăznuit la 25 ianuarie) și de o icoană a Maicii Domnului, zugrăvită de Sf. Evanghelist Luca, toate aparținând patrimoniului sacru al Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte Athos.

Pr. Eugen Drăgoi

 

 

  1. „Brâul Maicii Domnului a binecuvântat Eparhia Dunării de Jos“, în: Călăuză ortodoxă, număr special, 19‑21 octombrie 2001, p. 2‑9; Biserică, misiune, slujire, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2001, p. 336; Pr. conf. dr. Cristian Gagu, „Sfinți pelerini și evenimente de seamă desfășurate în Arhiepiscopia Dunării de Jos sub arhipăstorirea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop dr. Casian Crăciun“, în: Teologie și educație la Dunărea de Jos, fascicula XIV, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2015, pp. 126‑127.

  2. Diac. Ioan Ivan, „Paisie Velicicovshi“, în: revista Mitropolia Moldovei și Sucevei, an, XXXIV, nr. 1‑2 (ianuarie‑februarie), 1958, pp. 131‑133.

  3. Ioan Augustin Guriță, „Ținând cu putere cuvântul vieții“. Studii și documente privitoare la istoria bisericească și culturală a Moldovei (sec. XVIII‑XIX), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza“, Iași 2021, p. 305.

  4. Biblioteca Academiei Române, Ms. românesc nr. 704, f. 61; Ilie Corfus, „Câteva însemnări privind Biserica Moldovei“, în: revista Mitropolia Moldovei și Sucevei, an. L, nr. 1‑2 (ianuarie‑februarie), 1974, p. 121; Ilie Corfus, „Însemnări de pe manuscrise și cărți de cult privind istoria Bisericii Ortodoxe Române“, în: revista Biserica Ortodoxă Română, anul XCIV, 1976, nr, 7‑8 (iulie‑august), p. 812, nr. 106; Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei, un corpus editat de I. Caproșu și E. Chiaburu, vol. III (1796‑1828), Casa Editorială Demiurg, Iași, 2009, p. 408.

  5. Arhim. Daniil Oltean, Mănăstirea „Sfinții Arhangheli“ ‑ Metoc din Galați, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2005, p. 18; Arhim. Daniil Oltean, „Mănăstirea «Sfinții Arhangheli» ‑ Metoc din Galați“, în: vol. Domnitorii și ierarhii Țării Românești‑ctitoriile și mormintele lor, Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București, 2009, pp. 960‑961.

  6. Arhim. Daniil Oltean, Mănăstirea Sfinții Arhangheli‑ Metoc din Galați (ed. 2005), p. 21.

  7. Preot Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1984, pp. 258‑269.

  8. Paul Păltănea, Istoria orașului Galați de la origini până la 1918, ed. a II‑a, partea I, ediție coordonată de pr. Eugen Drăgoi, Editura Partener, Galați, 2008, p. 259.

  9. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. X, 1763‑1844 (publicate de N. Iorga), București, 1897, p. 587; Paul Păltănea, Istoria orașului Galați de la origini până la 1918, ed. a II‑a, partea I…, p. 266.

  10. Seraschierul (comandant al armatei turcești, n. ns.) Yusuf cerea Episcopului Gherasim, la 24 mai 1821, să îndemne pe locuitori să se întoarcă la casele lor. M. Guboglu, Catalogul documentelor turcești, vol. II, Direcția Generală a Arhivelor Statului din R.P.R., București, 1974, p. 443, nr. 1560; Valeriu Veliman, „Documente turcești privind evenimentele de la 1821 din Principatele române“, în: Cercetări istorice, XII‑XIII, 1981‑1982, pp. 351‑352.

  11. Paul Păltănea, Istoria orașului Galați de la origini până la 1918, ed. a II‑a, partea I…, p. 266. Peste doi ani (6 septembrie 1823), Episcopul Gherasim, acuzat pe nedrept că ar fi fost implicat în Eterie, este judecat de domn și achitat, dovedindu‑se că acuzele la adresa sa au fost neadevărate. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, vol. X, 1763‑1844…, p. 583‑588, doc. XXXVIII; Răscoala din 1821. Eteria în Principatele Române, Editura Academiei R.P.R, București, 1960, pp. 232‑238, Doc. nr. 150.

  12. Preot C. Cronț, „Biserica «Vovidenia», Galați – monument istoric. Schiță monografică și bibliografică“, în: Glasul Bisericii, anul XXXIII, nr. 1‑2, ianuarie‑februarie 1974, p. 146.

  13. Monahia Mihaela Radu, Monahia Iuliana Păduraru, Fondul de carte veche de la Mănăstirea Bogdana. Cartea românească veche (1642‑1830). Catalog, Editura Filocalia, Roman, 2021, p. 461. Cartea respectivă se află actualmente în Depozitul de carte veche de la Mănăstirea Bogdana, județul Bacău. Orășa este astăzi sat aparținând de comuna Livezi, județul Bacău.

  14. Parohie aflată actualmente în cadrul Protopopiatului Sascut, județul Bacău.

  15. Marchitanul era vânzător de mărunțișuri, comerciant ambulant. „Profesia“ aceasta a devenit cu timpul, potrivit sistemului oficial de denominare personală, nume de familie în Moldova.

  16. Monahia Mihaela Radu, Monahia Iuliana Păduraru, Fondul de carte veche de la Mănăstirea Bogdana. Cartea românească veche (1642‑1830). Catalog…, p. 200, nr. 349.

  17. Este Sf. Grigorie (329‑389), Episcop de Nazianz și de Constantinopol, numit și „Teologul“, părinte capadocian cu o vastă operă teologică.

  18. Astăzi Căiuți, comună în județul Bacău, de care aparțin mai multe sate, între care și Popeni.

  19. Florin Marinescu, „Mănăstirea Precista din Galați, metoc al Mănăstirii Athonite Vatoped. Date preliminare“, în: Studii danubiene, an. I, nr. 1, Galați, 2009, p. 67; Cristian-Dragoș Căldăraru, Biserica fortificată „Precista“, monument de cultură românească, Editura Partener, Galați, 2010, p. 77.