Personalitate reprezentativă a muzicii bisericești, în prima jumătate a secolului al XX‑lea, arhidiaconul Filotei Moroșanu (20 februarie 1876 ‑ 10 martie 1951), care s‑a remarcat ca psalt talentat, cu o voce impresionantă de tenor virtuoz, dar și ca profesor și compozitor, unele din compozițiile sale muzicale fiind cântate și acum în cultul Bisericii Ortodoxe Române, are – din păcate – o biografie prezentată de muzicologii români cu multe repere eronate, dar și cu hiatusuri, din cauza faptului că specialiștii respectivi n‑au avut acces la documentele de arhivă care fac lumină asupra vieții și activității acestui cleric.
Menționăm că, de la 1 martie 1905, ierodiaconul Filotei Moroșanu era cântăreț I la Catedrala Episcopală din Galați (astăzi biserica parohială gălățeană „Sf. Nicolae“) și profesor de muzica bisericească practică la Școala de Cântăreți Bisericești „Sfântul Ioan Damaschin“‑ Galați, școală la care va activa ca director în perioada 1 septembrie 1907‑1 mai 1909.
Vom încerca să limpezim și să întregim părți ale biografiei acestui psalt, profesor de muzică și compozitor, pe baza unor mărturii arhivistice inedite și a altor surse credibile. Prezentăm aici câteva considerații și documente referitoare la frecventarea și absolvirea „Școlii de Musichie Bisericească“ de la Piatra Neamț de către clericul amintit.
Satul Fârțigi (sau Fârțigul), unde s‑a născut viitorul arhidiacon Filotei Moroșanu, este denumirea veche a actualului sat Pârâul Mare, comuna Ceahlău, județul Neamț. El s‑a mai numit și Strâmturile sau Strâmtura, fiind o veche așezare medievală. În cursul secolelor XIX‑XX, de câteva ori a fost component al comunei Hangu (Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I, partea a 2‑a, Editura Academiei Române, București, 1992, p. 880). După mărturia lui Gr. Grigorescu, „Hangu Se găsea, prin veacul al XVII‑lea, pe moșia cnejilor Cantacuzini. Într‑o vreme a fost trecută Mănăstirii Văratic, dar moștenitorii Cantacuzini și‑au revendicat‑o și au câștigat‑o prin judecată, păstrând‑o până la exproprierea din 1864. Locuitorii Hangului sunt veniți aici tot din ținuturile ardelenești“ (Constantin Luchian, Locuri, oameni și școli, monografie a învățământului nemțean, vol. I, Piatra Neamț, 1996, p. 75).
Numele de botez al viitorului ierodiacon Filotei era Ioan, iar tatăl se numea Vasile. Ioan Moroșanu avea un frate mai mic, Teodor care, de asemenea, a fost cântăreț bisericesc. Pruncul Ioan, născut la 20 februarie 1876, a fost botezat, credem, în biserica satului Hangu, un locaș durat în lemn după anul 1750 (Constantin Luchian, vol. cit., p. 77).
Potrivit documentelor din arhiva Școlii de Cântăreți bisericești din Piatra Neamț (Societatea Județeană a Arhivelor Naționale Piatra Neamț, Fond Școala de Cântăreți Bisericești, Dosar nr. 1/1869‑1892; Dosar nr. 2/1892), Ioan Moroșanu a frecventat cursurile acestei școli, între anii 1888/1889 și 1890/1891, școală în fruntea căreia se afla „instructorele“ Neculai I. Barcan. Acest vrednic și devotat dascăl nemțean a alcătuit, în aprilie 1899, un Memoriu relativ la Școala de Musichie bisericească pe anul 1869‑1899, Peatra (sic), care se păstrează la Societatea Județeană a Arhivelor Naționale Piatra Neamț, Fond Școala de Cântăreți Bisericești, Dosar nr. 2/1892, filele 129‑139. Din anexa („Tablou de numărul elevilor ce au fost înscriși și au absolvit cursul la Școala de Musichie Bisericească“) de la finele memoriului (f. 139), în anul școlar 1890‑1891 a absolvit Moroșanu Ioan, iar în anul școlar 1891‑1892 a absolvit Moroșanu Teodor. La rubrica „Locul unde sunt plasați“ în dreptul amândorora scrie „Hangu, cântăreț Peatra“(sic). Se pare că în anul școlar 1889/1890 Ioan Moroșanu a întrerupt studiul, fără să știm de ce.
În „Catalogul de examen pentru școlarii ce au frecventat clasa de musichie bisericească din județul Neamț, pe anul școlar 1888‑1889“, elevul Moroșanu Ioan este înscris la nr. 13. Rezultatele sale la învățătură, în primul an de studiu, erau următoarele:
-
Cunoașterea, scrierea și aplicarea notelor la Anastasimatar și slavele Învierii Dom(nului) I(i)s(us) Hr(istos): semestru 8, examen 7;
-
Citirea curentă la Orologiu: semestru 7, examen 6;
-
Numărul absențelor ‑ 13;
-
La conduită ‑ 8 (Societatea Județeană a Arhivelor Naționale Piatra Neamț, Fond Școala de Cântăreți Bisericești, Dosar nr. 1/1869‑1892, f. 265).
În „Catalogul pentru examen al școlarilor ce au frecventat Școala de Musichie din jud. Neamț, pe anul școlar 1889‑1890“, „Moroșanu Toader, fiul lui Vasile Moroșanu din comuna Hangu, jud. Neamț, plasa Piatra Neamț“ este notat astfel:
„La cunoașterea, scrierea și aplicarea notelor la Anastasimatar și slavele cu exapostilariile Învierii Dom(nului) nostru I(i)s(us) Hrist(os) ‑ 10; La citirea curentă la Orologiu – 9; La conduită – 8“ (Societatea Județeană a Arhivelor Naționale Piatra Neamț, Fond Școala de Cântăreți Bisericești, Dosar nr. 1/1869‑1892, f. 284).
Din „Lista de numărul elevilor școlari cu studiul în Școala Bisericească de Musichie din urbea Piatra, județul Neamț“, care erau rânduiți pentru a face practică, aflăm că Moroșanu Ioan locuia în casa preotului Gheorghiu de pe strada Șipotele și făcea practică la biserica „Adormirea“ (Societatea Județeană a Arhivelor Naționale Piatra Neamț, Fond Școala de Cântăreți Bisericești, Dosar nr. 1/1869‑1892, f. 275). Fratele său, Teodor (același dosar, f. 274), locuia în casa locotenentului Nuolin, pe strada Alexandru Lăpușneanu, nr. 6 și făcea practică la Catedrală (adică la biserica „Sf. Ioan Domnesc“).
În anul școlar 1890‑1891 Ioan Moroșanu absolvă Școala de Cântăreți Bisericești din Piatra Neamț, potrivit unei scrisori (nr. 4) din 17 martie 1894, trimisă de Neculai Barcan Arhiepiscopului Moldovei și Sucevei, în care se arată, între altele, că Ioan Moroșanu a absolvit această școală, înființată la 10 februarie 1869, în anul 1890‑1891 (Societatea Județeană a Arhivelor Naționale Piatra Neamț, Fond Școala de Cântăreți Bisericești, Dosar nr. 2/1892, f. 65, 66, 69).
Nu știm care au fost rezultatele la învățătură cu care Ioan Moroșanu a încheiat cursurile Școlii din Piatra Neamț. Dintr‑o scrisoare trimisă de „instructorele“ N. Barcan protoiereului județului Neamț, la 14 martie 1892, pe care o reproducem aici, aflăm că respectivul absolvent obținuse note mult mai mari decât cele ale fratelui său Teodor. Iată conținutul acestei scrisori:
„Regatul României
Instructorele Musicei Bisericești din județul Neamț
Nr. 4, 1892, martie 14
Onorabile Părinte,
La formarea atestatoare pentru absolvenții elevilor (sic) acestei școli, pe anul școlar 1890‑1891, comunicat Sf(inției) V(oastre), cu adresa nr. 36 din 23 decembrie anu(l) 1891, spre a se viza pe unul din acele atestate, nr. 26 al elevului Moroșanu Ioan, din eroare s‑au trecut notele frate‑său, Moroșanu Theodor, care sunt cu totul inferioare celui dintâi, după cum se constată din catalogul și procesul‑verbal pentru ținerea examenului, comunicate Sf(inției) V(oastre), cu nr. 11 din 12 iulie 1891.
Așa fiind împrejurarea, pentru a nu se face o așa de mare nedreptate elevului Moroșanu Ioan, am format un alt atestat, tot sub același număr și dar trecând notele adevărate. După care, comunicându‑l Comitetului Perm(anent) spre a se viza și anula pe acela eronat, ni s‑a înapoiat cu adresa nr. 1193.
Primiți, vă rog, onorabile Părinte, stima mea.
Instructore N. Barcan.
Sfinției Sale,
Părintelui Proto(i)ereu al județului Neamț“ (Societatea Județeană a Arhivelor Naționale Piatra Neamț, Fond Școala de Cântăreți Bisericești, Dosar nr. 2/1892, f. 2).
Rezultatele inițiale, înscrise greșit în dreptul lui Ion Moroșanu, deși aparțineau fratelui său Teodor (Societatea Județeană a Arhivelor Naționale Piatra Neamț, Fond Școala de Cântăreți Bisericești, Dosar nr. 1/1869‑1892, f. 285) erau următoarele:
-
Aplicarea notelor la cântările cele mai necesare pentru servirea divină: semestru 5, exa- men 4;
-
Cântările sindoma și podobiile pe note: semestru 6, exa-men 4;
-
Rânduielile bisericești (Tipicul): semestru 4, examen 4;
-
Citirea cerută la Psaltire: semestru 5, examen 3;
Înregistrase 18 absențe, iar conduita era notată cu 8.
Așadar, Ioan Moroșanu absolvise școala cu note mult mai mari decât fratele său. Primind situația la învățătură după absolvirea școlii, probabil în vederea angajării în strana unei biserici din Piatra Neamț, tânărul Ioan Moroșanu constată că notele înscrise în atestatul respectiv erau greșite, motiv pentru care solicită înlocuirea documentului, după cum aflăm din scrisoarea oficială redactată în primăvara anului 1892, pe care o reproducem în continuare:
România,
Protoieria jud(ețului) Neamț
No. 499, 1892, martie 29
Domnule Instructor,
Preschimbându‑se atestatul elevului Moroșanu Ioan de la acea școală, cu notele adevărate, ear (sic) cel greșit anulându‑se, odată cu aceasta vi se înapo(i)esc spre a se viza și de comitet și a se încredința numitului, conform cererei sale înregistrată la no. 240.
Primiți, Domnule Instructore, asigurarea consid(erațiunei) mele.
Protoiereu N. Canta
D(omniei) Sale,
D(omnului) Instructor (al) Musicei Bisericești din urb(e)a Peatra (sic).
Rezoluția instructorului Barcan pe scrisoarea respectivă este: „Primit la 1 aprilie 1892. Se va comunica Comitetului Permanent spre a se viza. Instructor N. Barcan“ (Societatea Județeană a Arhivelor Naționale Piatra Neamț, Fond Școala de Cântăreți Bisericești, Dosar nr. 2/1892, f. 3). La 25 aprilie 1892 Ioan Moroșanu semna de primirea atestatului (Societatea Județeană a Arhivelor Naționale Piatra Neamț, Fond Școala de Cântăreți Bisericești, Dosar nr. 2/1892, f. 4 r).
Din aceleași surse arhivistice aflăm că Teodor Moroșanu, în toamna anului 1897, era cântăreț în strana bisericii „Sfinții Voievozi“, filială a parohiei „Adormirea“ din Piatra Neamț, angajat acolo, probabil de la absolvirea școlii. În acest an urma să‑și satisfacă serviciul militar, urmând a fi înlocuit de candidații care urmau a fi supuși unui examen. Reproducem documentul respectiv, adresă trimisă de Protoieria județului Neamț instructorului N. Barcan de la Școala de Musichie Bisericească din Piatra Neamț:
România,
Protoieria județului Neamț
Nr. 855, 1897, luna octom-brie 18
Domnule Instructor,
Am onoare a vă trimite anexat aici petițiunea cântărețului Th. Moroșanu, înregistrată la nr. 15 în cancelaria parohiei Adormirea și trimisă la Protoierie cu raportul Epitropiei no. 28/(18)97 și petițiunea clericului Gh. Popescu, înregistrată în cancelaria Protoieriei la no. 1024, prin care cere la concurs pe clericul V. Simionescu, recomandat de epitropie a suplini pe cântărețul Th. Moroșanu, cât timp își va face stagiul în armată și vă rog să binevoiți a‑i esamina (examina, n. ns.) în ziua de 23 octombrie curent, ora 1 p.m., făcându‑le cunoscut din timp despre ziua concursului, ora și locul unde are (sic) a fi esaminați, făcându‑mi în urmă cunoscut formal de acel care va merita să fie recomandat ca cântăreț suplinitor la biserica filială „Sfinții Vo(i)evozi“ din acest oraș, când veți binevoi a înapoia și sus‑zisele petițiuni.
Primiți, vă rog, Domnule Instructor, asigurarea considerațiunei mele.
Proto(i)ereu,
econ. Gh. Popovici
D(omniei) sale,
Domnului instructor (al) Școalei de Muzică Bisericească, Loco. (Societatea Județeană a Arhivelor Naționale Piatra Neamț, Fond Școala de Cântăreți Bisericești, Dosar nr. 2/1892, f. 102 r).
Pe această scrisoare, Neculai Barcan a pus următoarea rezoluție: Primită astăzi, 19 oct(ombrie) 1897. Se va urma conform adresei de față și rezultatul se va comunica proto(i)ereului respectiv, înapoindu‑se și petițiunile clericilor.
Instructor, N. Barcan.
Așadar documentele menționate ne încredințează că viitorul arhidiacon Filotei Moroșanu a fost un elev eminent al Școlii de Muzică Bisericească din Piatra Neamț, oferindu‑ne și câteva amănunte biografice despre fratele său, Teodor.
Pr. Eugen Drăgoi