„Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne‑a trecut pre noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă!“
(Cântarea 1, Canonul Paștilor)
După ce am parcurs cu toții calea Postului Mare, ce reprezintă drumul spre Sfintele Paști, o perioadă de curățire a sufletului, de căutare interioară, de înfrânare a celor potrivnice față de semenul nostru, dar și de Dumnezeu, când fiecare dintre noi ne‑am descoperit neputințele, suferințele, încărcați fiind de greutățile acestei vieți, iată că am ajuns la acest „praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor“, care este Învierea Domnului, sărbătoare ce este asemenea unui far luminos care călăuzeşte viaţa credincioşilor în lume, dar de la care se luminează şi tărâmul vieţii de dincolo de zare.
În Arhiepiscopia Dunării de Jos, slăvitul praznic a început când Părintele Arhiepiscop, în cântările de rugăciune de la strană, a pășit smerit, în Catedrala Arhiepiscopală, purtând în mâinile sale, Lumina Sfântă de la Mormântul cel de viață dătător al Domnului nostru Iisus Hristos.
Înaltpreasfinția Sa a oferit părinților slujitori din cuprinsul Eparhiei de la Dunărea de Jos „Lumina lui Hristos“, moment înălțător şi de mare bucurie, căci, prin preoți, fiecare creștin a primit Sfânta Lumină, clipă ce a născut în sufletele lor speranță și, totodată, întărire întru dreapta credință.
La momentul mult așteptat al miezului nopţii de Înviere, soborul de preoți și diaconi ai Catedralei din Galați, în frunte cu păstorul turmei lui Hristos de la Dunărea de Jos, au mers în fața locașului de cult, pe scena amenajată de unde chiriarhul a rostit cuvintele de chemare: „Veniţi de luaţi lumină!“, miilor de credincioși aflați pe strada Domnească a municipiului.
Ca și la cântarea a 3‑a din Canonul Învierii: „Acum toate s‑au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt. Deci, să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s‑a întărit!“, Calea Domnească a orașului dunărean s‑a umplut de lumina „izvorâtă“ din candelele fiecărui creștin, prezent la această sfântă slujbă.
În cuvântul său de învățătură, ÎPS Sa a vorbit despre biruința suferinței din popor, a greutăților și a singurătății, prin credința neclintită și dragostea față de Dumnezeu, creștinii au fost îndemnați să‑și „deschidă“ inimile către cei aflați în neiubirea de aproapele, pentru a putea izvorî din sufletele lor bunătatea și fapta cea bună, ce duce la împărtășirea celor de folos, fie prin cuvânt sau prin dar, către cei în nevoi, aducându‑le liniște și zâmbet pe chipuri.
În continuarea nopții pline de lumina din Lumina lui Hristos, Catedrala Arhiepiscopală s‑a dovedit a fi „mică“ în comparație cu mulțimea de creștini care au luat parte la slujba Canonului Învierii și a Sfintei Liturghii. La momentul împărtășirii, cei pregătiți au venit în fața Sfântului Altar de unde au primit Sfintele Taine ale Domnului Hristos, prin mâna ierarhului Dunării de Jos.
ÎPS Sa, în blândul și înțeleptul cuvânt adresat celor prezenți, a vorbit despre marea sărbătoare a crestinățății, Învierea Domnului: „Hristos este dătătorul de viață și Lumină a oamenilor, este Cel pe Care Îl simțim atunci când lumânarea preotului, la ceasul nopții, învinge întunericul, înmulțindu‑se în lumânările și candelele tuturor credincioșilor. Mântuitorul, cum se spune în a doua parte a textului evanghelic din noaptea pascală, «luminează pe tot omul care vine în lume» (Ioan 1, 9). Fiecare om ce se naște pe pământ, de la începutul lumii și până la sfârșitul veacului, primește puterea de viață de la Cuvântul lui Dumnezeu, de la Hristos Domnul. Cel înviat din morți a treia zi Se împotrivește în fața aripilor sumbre ale morții și o lasă pe aceasta fără vlagă. Dătătorul tuturor binefacerilor a venit o singură dată în lume, acum două mii de ani, dar atunci nu a fost primit, deși venise «întru ale Sale», adică la cei din neamul Său.
Iar cei care L‑au primit, adică toți cei ce au crezut atunci în El și care cred până acum – adică noi, creștinii – prin faptele cele bineplăcute lui Dumnezeu, primesc de la Hristos, bucuria de a se face fii ai lui Dumnezeu‑Tatăl, aceasta pentru că «din plinătatea Sa noi toți am luat, și har peste har» (Ioan 1, 16). Adică, din puterea Sa dătătoare de viață iau putere toți cei ce cred în El și care, astfel, biruiesc frica morții și leapădă veșnicia ei, care nu e o veșnicie adevărată, ci o iluzie. Adevărul este că Hristos, Cel care a înviat, ne dă nădejde că și noi vom învia!“
După cuvintele pline de înțelesuri duhovnicești ale ierarhului, toți creștinii au primit pâinea sfințită, ce se numește „pască“, iar de pe esplanada Catedralei le‑au fost oferite de către Părintele Arhiepiscop și soborul de slujitori darurile tradiționale, specifice Sfintelor Paști.
Hristos a înviat!
Vicențiu Tacea