Rândurile de față doresc să sublinieze de la bun început un lucru ‑ anume faptul că înțelepciunea populară este deasupra multor filosofii.
La noi, de mult, se zice: „Omul sfințește locul!“. Da, așa este!
Mă alătur, prin urmare, frumoasei și din inimă pornitei dedicații a harnicului preot cărturar Eugen Drăgoi, „pentru ÎPS dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, care în 2020 a aniversat 65 de ani de la naștere, 40 de ani de la intrarea în monarhism și 30 de ani de la hirotonirea întru arhiereu, cu fiască dragoste și recunoștință“.
Da, „omul sfințește locul“ și cred că sunt puține locuri în țară unde dintr‑o astfel de perspectivă se poate vorbi și, mai ales, se pot arăta lucruri și împliniri atât de frumoase.
După treizeci de ani de la evenimentele din decembrie 1989, Biserica Ortodoxă Română a reușit în multe și felurite privințe să recupereze un trecut imediat de aproape jumătate de veac marcat de un ateism agresiv, demolator de suflet românesc și de lăcașuri sfinte.
Dar, vai, istoria se repetă și de câțiva ani buni Biserica Națională este agasată și jignită, cu multă osârdie, atât din afară, cât și dinăuntru.
Cartea, care prin strădania părintelui Eugen Drăgoi, ne arată o cale de a rezista unor astfel de valuri, este alcătuită tocmai din noianul de documente și însemnări, descrieri și repere biografice aparținând Mănăstirii Adam.
Cu pricepere, editorul a construit un volum solid, evident, bazat pe munca și priceperea multor istorici, arhiviști etc., care au oferit în timp mărturii edificatoare despre această mănăstire moldavă, adevărată perlă a monarhismului românesc dinspre Țara Românească, unde i‑a făcut pandant Mănăstirea Măxineni.
Dacă cea din urmă era așezată în 1639 printr‑un hrisov solemn în rândul mănăstirilor din Țara Basarabilor ce nu puteau fi închinate, Mănăstirea Adam, atestată la 14 octombrie 1652, a fost închinată la 28 ianuarie 1695 Mănăstirii de la Muntele Sinai.
Documentele anterioare întemeierii Mănăstirii Adam, ce coboară până la Ștefan cel Mare și Sfânt, cu care se deschide volumul, îi sugerează editorului gândul că aici, în Codrul Gheanghii sau Ghenghii, poate să fi fost precedată Mănăstirea Adam de o alta, poate prin veacul al XVI‑lea.
Bine structurat, materialul ce recompune trecutul unei mănăstiri de călugări și mai târziu de călugărițe, așteaptă o dezvoltare pe măsură într‑o monografie în care, de ce nu, să se alăture și „documentele arheologice“ mai vechi sau mai noi. S‑ar face astfel dreaptă cumpănă cu mănăstirea cea mai veche din județul Brăila (la ora de față), adică Măxinenii, care au o fază dovedită arheologic în sec. XVI (ca biserică a satului).
Așteptăm, prin urmare, ca părintele Eugen Drăgoi să desăvârșească lucrul început la Mănăstirea Adam. Ar fi de tot folosul, pentru noi toți.
Prof. univ. dr. Ionel Cândea,
membru corespondent al Academiei Române