Am primit ‑ de Sfântul Nicolae 2019 ‑ o carte de la un tânăr preot pe care îndrăznesc să spun că l‑am cunoscut cu mai bine de douăzeci de ani în urmă.
Deși filolog, reprezentând ASCOR‑ul în Adunarea Eparhială a Dunării de Jos, tânărul Gelu Aron mi s‑a părut de la bun început un tânăr deosebit, care a confirmat impresia mea, dar, mai ales încrederea Arhiepiscopului Dunării de Jos, dr. Casian Crăciun, care, adevărat „pescar de oameni“, l‑a chemat pe studentul Gelu Aron la preoție și rodnică lucrare în cadrul Sfintei Arhiepiscopii a Dunării de Jos.
Da, preotul Gelu Aron de astăzi mi‑a dăruit lucrarea Patriarhul Nicodim Munteanu, editată la Editura Eparhială, Galați, 2019. Ea a apărut în anul în care Patriarhia Română a comemorat pe patriarhii Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și a omagiat, totodată, satul românesc și fruntașii destoinici ai acestuia: preoții, învățătorii și primarii.
Lucrarea reprezintă un frumos și binemeritat omagiu adus celui de al doilea Patriarh al României, născut sub domnia lui Vodă Cuza, în Pipirigul Neamțului, la 6 decembrie 1864 și a trecut la Domnul în 1948, după atâtea dramatice schimbări din lume și din România.
A primit la botez numele Sf. Nicolae și a rămas în timp cu numele de familie dinspre mamă ‑ Munteanu, – pentru că o vreme le‑a purtat pe amândouă: Grigoraș (tatăl) și Munteanu (mama) – , venită din părțile Buzăului, admirabilă vatră de credință creștină a neamului românesc.
Copilăria viitorului călugăr ierarh și patriarh s‑a petrecut în Pipirig, satul în care David Creangă a fost cel ce a devenit bunicul patern al lui Ion Creangă, marele povestitor, evocat nu odată de prietenul lui, Mihai Eminescu.
Dar, de ce o monografie a a acestui Patriarh al României dintre 1939‑1948 la Galați?
Ei bine, Înaltpreasfinția Sa dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, prefațatorul lucrării și totodată cel ce a binecuvântat apariția volumului, ne‑o spune dintru început – „Patriarhul Nicodim ‑ tânăr, destoinic, harnic și devotat slujitor la Dunărea de Jos (1902‑1909)“. Rămân fundamentale pentru viața acestei eparhii demersurile și izbânda în ceea ce privește proiectarea și zidirea impunătoarei catedrale Episcopale, dar și „lupta împreună cu ierarhul Pimen pentru redeschiderea Seminarului gălățean prin nenumărate demersuri și memorii la Ministrul Spiru Haret, la Primul Ministru și Regele Carol I, încununate cu izbânda și,mai presus de aceasta, ca primă ctitorie andreiană pe pământul apostolic de la Dunărea Dunăre și Mare ‑ atribuirea prin decret regal, a patronului spiritual al Seminarului: Sfântul Apostol Andrei!“.
Recunoștința, această „floare rară“ cum o numește poporul, reprezintă resortul prim al acestei cărți în care cel omagiat petrece ani de ucenicie la Galați, orașul de reședință al Eparhiei, care nu l‑a uitat.
Admirabil gândită și tratată, viața și lucrarea celui de‑al doilea Patriarh al României, din copilărie și până în ultimele clipe aduc un exemplu de trăire în credința neamului, a strămoșilor, absolut exemplară.
Pe de altă parte, cu pricepere și acribie, preotul Gelu Aron alcătuiește pagini de istorie recentă, vie și adevărată, adăugând volumului după mai bine de 300 de pagini și peste 400 de note de aparat critic, o consistentă bibliografie, dar, mai ales, un instrument de lucru: un splendid documentar foto, de mare valoare; un indice cronologic al volumelor și broșurilor Patriarhului Nicodim Munteanu, (un extras din Teodor M. Manolache, Bibliografia I.P.S. Nicodim, Patriarhul României); Predicile, cuvântările și pastoralele alcătuiesc segmentul de anexe al volumului care merită să fie citit de toți creștinii pentru a vedea cum un copil de țăran din Pipirigul Moldovei de Mijloc ajunge Patriarhul României după un parcurs al învățăturii de carte, ce i‑a permis să se alăture eforturilor de îndreptare a textului Sfintei Scripturi (Huși, 1916), manuscris pierdut pe drumul de la Huși către Chișinău, atunci când a fost numit locțiitor de Arhiepiscop al Basarabiei.
Prof. univ. dr. Ionel Cândea,
membru corespondent al Academiei Române