În dimineaţa zilei de 4 noiembrie a trecut la Domnul părintele Stanciu Mălâia, slujitor vreme de 44 de ani la biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Cimitirul „Eternitatea“ şi protoiereu de Galaţi între 1975 şi 1989.
Părintele Stanciu s-a născut la 9 aprilie 1939 în comuna Șuţeşti din judeţul Brăila, într-o familie de ţărani gospodari. A urmat şcoala primară şi gimnaziul în comuna natală, fiind apoi admis la Seminarul Teologic din Buzău. După absolvire urmează cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti.
Înclinaţia către educaţie şi dorinţa de a deveni truditor la catedră l-au făcut să se încadreze ca profesor suplinitor de istorie la şcoala din comuna natală. În acelaşi timp, urmează cursurile Institutului Pedagogic din Galaţi, pe care îl absolvă cu calificarea învăţător. În perioada cursurilor o cunoaşte pe tânăra Constanţa, cu care se căsătoreşte în 1966.
Chemarea lui Hristos şi dorinţa sa de a deveni slujitor al Bisericii îl aduce la Galaţi, unde este hirotonit diacon, în 1969, de vrednicul de pomenire Episcop Chesarie Păunescu, cu care slujeşte vreme de doi ani.
În 1971 este hirotonit preot pe seama parohiei „Adormirea Maicii Domnului“ – Cimitir, din municipiul Galaţi. Aici desfăşoară o bogată activitate pastoral-misionară şi gospodărească. Între anii 1973-1979 face reparaţii capitale la biserică şi o împodobeşte cu haina picturală în frescă. Sfinţirea este săvârşită de Arhiepiscopul Dr. Antim Nica, în ziua de 22 iunie 1980, din sobor făcând parte preotul Dumitru Soare, consilier patriarhal, prieten apropiat al părintelui Stanciu. După anul 1990 realizează consolidarea bisericii şi reface pictura în frescă, pe care o finalizează în anul 2010.
Pentru o perioadă de 14 ani, 1975-1989, părintelui Stanciu Mălâia i-a fost încredinţată slujirea administrativă de protoiereu de Galaţi. Responsabilitatea acestei slujiri a fost deosebită şi dificilă, desfăşurându-se într-o perioadă grea pentru viaţa Bisericii. Cu toate acestea, diplomaţia părintelui protoiereu Mălâia şi modul inteligent de a colabora cu autorităţile politice ale vremii au fost de ajutor multor preoţi, fie prin obţinerea unor aprobări de reparaţii sau construcţii, fie prin înlesnirea asigurării celor necesare slujirii.
Pentru toată activitatea sa, părintele a primit „Crucea Patriarhală“, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române, ca semn de apreciere şi de preţuire a activităţii sale.
Dumnezeu i-a dăruit părintelui Stanciu şi împlinirea în ecclesia domestica, unde l-a binecuvântat cu o soţie iubitoare, care i-a fost alături vreme de 52 de ani, şi cu doi copii: Cătălin, avocat în Bucureşti, şi Roxana.
La vârsta de 80 de ani, Dumnezeu, în iconomia Sa mântuitoare, l-a chemat pe părintele Stanciu la cereştile locaşuri. În ziua de 6 noiembrie, în biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din cimitirul „Eternitatea“, după săvârşirea Sfintei Liturghii de către un sobor de preoţi, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a oficiat slujba de prohodire. În cuvântul rostit, Ierarhul nostru a subliniat misiunea grea pe care a avut-o părintele Stanciu, dar pe care a împlinit-o exemplar fiind o pildă de curaj şi dăruire.
Trupul său a fost aşezat apoi în locul de odihnă, aflat în faţa bisericii pe care a slujit-o cu atâta dragoste.
Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să îl aşeze în ceata drepţilor Săi!
Pr. Valentin Rădoi