În această seară ne rugăm în familia duhovnicească, sub Pantocrator, slujitori ai sfintelor Altare, însoţiţi de bunii noştri rugători, credincioşi din parohiile oraşelor Galaţi şi Brăila, dimpreună cu nevoitorii de zi şi zi ai sfintelor noastre mănăstiri, cu scopul identificării locului tainic al inimilor. Acolo, aşa cum ne îndrumă Preacuviosul nevoitor Arhimandritul Arsenie Papacioc, acum Sus la Părintele îndurărilor, încercăm să facem din inimi un „cer“ pământesc în care‑L poftim pe Hristos Domnul să oficieze „tainica Liturghie“ a liniştii, a păcii lăuntrice şi a smereniei dătătoare de bucuria întâlnirii cu sfinţii, cu îngerii, cu toate „puterile crereşti“, invitate să se roage împreună cu noi!
După ce ne vom fi pacificat lăuntric, cu ajutorul lui Dumnezeu, participăm la o întâlnire duhovnicească prilejuită de pomenirea între cei vii, deşi dânşii au plecat dintre noi, a doi mari rugători, nevoitori şi duhovnici iscusiţi: Părinţii Arhimandriţi Arsenie Papacioc de la Mănăstirea „Sf. Maria“ ‑ Techirghiol şi Petroniu Tănase, stareţul Schitului românesc „Sf. Ioan Botezătorul“, chinovia noastră din Sfântul Munte Athos.
Acest binecuvântat prilej de o mare încărcătură duhovnicească ni‑l dăruieşte, aici în persoană, Preacuviosul Părinte Justinian Stoica, de la Chilia „Sf. Ioan Botezătorul“ a Mănăstirii Vatoped. Dânsul, în demnitatea de ucenic fidel şi recunoscător, a întocmit, în liniştea şi în pacea inimii, biografiile celor doi părinţi pomeniţi, nu atât din documentele scrise sau din operele moştenite, ci, mai cu seamă, din trăirile profunde, din îndrumările pertinente şi din experienţa duhovnicească timp de o jumătate de secol, dobândite la „Școala“ Avvei Arsenie Papacioc şi peste 30 de ani în Athos, la blânda sfătuire isihastă a Avvei Petroniu Tănase. Este o îmbinare unică, în felul său, a două personalităţi duhovniceşti, fiecare cu specificul său, cu metoda sa, cu trăirea sa, cu măiestria sa, în luptele spirituale, dar care unesc într‑un chip uimitor virtuţile necesare ucenicului în urcuşul său, pe scara „crucii“ monahale, în cele două direcţii: cea mistică şi cea practică: ora et labora!
Dacă Părintele Petroniu reprezintă chipul smereniei, blândeţii, ordinii lăuntrice şi frumuseţii pocăinţei, exprimată chiar şi în pasiunea pentru plantarea florilor multicolore, Părintele Arsenie, la rândul său, ne dezvăluie puterea cerească a iertării şi dibăcia, cu totul aparte, a duhovniciei vindecătoare de patimi şi de păcate.
Se regăsesc în comuniune, aşa cum au şi trăit în lume, în sfânta prietenie duhovnicească, uneori în aceeaşi lavră, precum cea de la Slatina Lăpuşneanului, unindu‑se în parcursul Emausului Învierii din păcat şi din moarte şi împlinind încă din viaţa trecătoare, frica de Dumnezeu şi frica de moarte în păcat, spre a depăşi ispitele, încercările şi suferinţele venite de la noi, de la lume şi de la diavol.
Părintele Justinian, un adevărat ucenic şi fidel cronicar, reţine în mod surprinzător cele mai convingătoare mărturii ale vieţii curate şi înălţătoare a renumiţilor părinţi ai bucuriei purtării crucii în lumea noastră atât de tulburată şi, mai ales, în încercările, primejdiile şi durerile temniţelor comuniste, în cazul Părintelui Arsenie, ori pribegiei şi îndepărtării din mănăstiri, acum şase decenii, prin odiosul Decret 410!
Asumarea totală, fără cârtire şi cu demnitate a necazurilor, i‑a ridicat prin mila şi cu ajutorul neîncetat ale Domnului la măsurile avvilor Patericului!
Ucenicul, la rândul său, s‑a împărtăşit din amărăciunile excluderii din mănăstire la numai 20 de ani, însă cu sfat şi exemplu temeinice, a învins, mărturisind prin ceea ce ne istoriseşte despre părinţii săi duhovniceşti, puterea şi lucrarea Mântuitorului în cei ce în viaţă „Crucea ca jugul au luat şi Lui (Domnului) au urmat cu credinţă, precum ne îndeamnă cuvântul profetic al Apocalipsei: „Fii credincios până la moarte!“ (Apocalipsa II, 10)
Iată, aşadar, uşor uşor, şi noi, într‑un oraş ca toate oraşele, Galaţi, în Catedrală, ne apropiem spiritual, de cei doi mari duhovnici, încercând să aflăm câte ceva din bogăţia lăuntrică a experienţei lor duhovniceşti, atât de necesară vindecării noastre sufleteşti şi trupeşti.
Tot spiritual, poate unii dintre noi întrezărim unele momente, evenimente şi mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu, din patrimoniul ceresc al acestui centru creştinesc.
Aici, în Catedrală, a intrat Sfântul Cap al Sfântului Apostol Andrei de la Patra, în 1996, şi alţi sfinţi, precum Sfântul Cuvios Ioan Casian (2002), Sfântul Sofronie al Ierusalimului (care ne‑a lăsat, printre altele, marea rugăciune a actualizării Botezului Domnului la Iordan), Sfântul Ierarh şi vindecător de boli Nectarie de la Eghina (mâna sa dreaptă), Sfântul Spiridon al Trimitundei (mâna sa dreaptă), Brâul Maicii Domnului, Sfântul Constantin Brâncoveanu ş.a.
Oraşul Galaţi este „Poarta porţilor creştinătăţii“, aşa cum a arătat, în 2004, Academicianul Răzvan Theodorescu, în anul jumătăţii de mileniu de la mutarea la ceruri a Sfântului Ștefan cel Mare. Prin această „Poartă“ a intrat Sfânta Cuvioasă Parascheva în Moldova, de la Constantinopol (1641).
Aici a păstorit în sec. XVII timp de 12 ani Sfântul Atanasie al III‑lea al Constantinopolului, de la Harcov. De la Galaţi au plecat mii şi mii de pelerini de‑a lungul secolelor spre Sfântul Munte, Constantinopol, Ierusalim, Sinai ş.a.
Tot de aici a plecat spre Sfântul Munte, la Prodromu, Sfânta Icoană nefăcută de mână la Iaşi, Prodromiţa, care a convertit la biserica neterminată atunci a „Sfinţilor Împăraţi“ un pictor neîncrezător în minune!
Iată‑i, aşadar, şi pe Părinţii Arsenie şi Petroniu, călători acum prin mărturiile emoţionante ale ucenicului, şi dânsul octogenar, Părintele Justinian. Dar din tot ceea ce a reţinut pentru noi, toţi, Părintele Justinian reiese o icoană vie a vieţii de sfinţenie a celor doi misionari, apostoli şi mucenici ai răbdării şi ai iubirii stăruitoare, care arată cum Se preamăreşte Hristos Domnul în lucrarea celor ce‑L umează lăuntric.
„Viaţa în Hristos“ este firul roşu ce străbate de la o filă la alta în cartea minunată, continuatoare a colecţiei Părintelui Ioanichie ‑ „Convorbiri duhovniceşti“, cea a Sihăstriei ‑ „Ne vorbeşte Părintele Cleopa“, „Ne vorbeşte Părintele Paisie“ şi, de ce nu, acum şi aici, „Ne vorbesc Părinţii Arsenie şi Petroniu“.
Și noi să‑I vorbim lui Dumnezeu în această seară şi să‑L rugăm să‑i aşeze cu sfinţii!