Deşi Concursul naţional de oratorie creştină „Crezul ortodox” şi-a desemnat câştigătorii, ecourile lui nu s-au stins încă. Prezentăm în cele ce urmează două eseuri care au participat la concurs – mărturii sincere despre credinţa ortodoxă ale copiilor noştri:
Din grija părinţilor şi cu ajutorul naşilor am devenit creştin prin Sfânta Taină a Botezului. Aceasta înseamnă ştergerea păcatului strămoşesc, dobândirea harului dumnezeiesc şi întărirea în credinţă.
Datoria de a mă creşte în legea ortodoxă o au şi părinţii mei. De mică mama mă ducea la biserică, să primesc Sfânta Taină a Împărtăşaniei. Sunt bucuroasă că am avut ocazia de a mă uni cu Hristos încă de mică.
La grădiniţă, doamna educatoare mergea cu grupa noastră la biserică, tot pentru Sfânta Împărtăşanie, iar acum pornesc spre biserică împreună cu doamna de religie.
Acum sunt mare şi trebuie să merg la Spovedanie înainte de a mă împărtăşi. Eu trebuie să-mi mărturisesc păcatele cu părere de rău şi cu hotărârea de a mă îndrepta. Trebuie să-i iubesc pe cei care mi-au făcut rău şi m-au supărat. Trebuie să le fac bine, să-i ajut şi să mă rog pentru ei. Dacă eu voi ierta greşelile aproapelui meu, atunci şi Tatăl meu Cel ceresc îmi va ierta fărădelegile pe care le-am făcut în viaţă.
Aşadar, eu doresc să înaintez pe drumul deschis mie la Botez, să rămân credincioasă şi să fac fapte bune, căci: «Credinţa fără de fapte este moartă!» (Iacov 2, 20). Credinţa trebuie să lucreze împreună cu faptele bune ca două surori. Iar faptele bune să fie făcute cu inima deschisă şi sinceră şi cu dragoste faţă de cei de lângă noi. Nu putem spune că suntem creştini şi că-L iubim pe Dumnezeu dacă nu ne iubim semenii noştri, aşa cum învăţăm din Decalog: «Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul său şi din toată puterea ta şi pe aproapele ca pe tine însuţi!» Şi aşa făcând, vom arăta că suntem creştini şi respectând promisiunile făcute la Botez. «Să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul!» (Ioan 13, 34).
Promit ca să îmi ţin sufletul, mereu, cu haina cea curată!
Ana-Maria Ciobanu,
Cls. a IV-a A, Şcoala Gimnazială Nr. 34 „Mihai Viteazul” – Galaţi
“În sufletul meu port credinţă mare în Dumnezeu, cu Sfânta Cruce mă închin Lui şi Maicii Domnului, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi nimeni şi nicio bogăţie nu mă vor face să-mi schimb sau să-mi las credinţa. Prin Sfântul botez am primit marele dar al intrării în Biserica lui Hristos, a credincioşilor lui Dumnezeu.
Taina Mirungerii ne face părtaşi de darurile Duhului Sfânt şi apoi, Sfânta Împărtăşanie, Trupul şi Sângele Domnului, sunt cele mai mari dovezi ale iubirii lui Dumnezeu pentru noi, fiii Lui. Prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir noi de mici putem parcurge această viaţă fără să ne fie teamă de nimic, pentru că, credinţa în Dumnezeu pe care o port în suflet, mă face să mă simt apărată cu harul şi prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu, iar în faţa lucrurilor greu de realizat, simt că El îmi dă putere să le săvârşesc cu uşurinţă.
Deşi mă sunt încercată de lipsurile materiale din familie, chiar de defectul cu care m-am născut, când mă închin lui Dumnezeu şi Fecioarei Maria, îmi dau puterea să trec peste toate.
În fiecare zi de joi, mergem la proiectul «Hristos împărtăşit copiilor», în care citim din Sfânta Scriptură. Dezbatem pilde care se împletesc cu fapte din viaţa noastră cotidiană. Sunt diferite pilde care ne îndeamnă să iertăm pe cei ce ne-au greşit.
Duminica, participăm la sfintele slujbe, iar orele de religie din şcoală ne îndeamnă mai mult spre credinţa lui Dumnezeu.”
Florentina Angheluţă,
Cls. a V-a B, Şcoala Gimnazială Nr. 34 „Mihai Viteazul” – Galaţi