Mult aşteptata zi de prăznuire a Sfântului Apostol Andrei a sosit… E sărbătoare… În aer pluteşte un freamăt tainic ce cheamă la comuniune în biserică, în sălile Seminarului, în atelierul de icoane al şcolii…
O chemare caldă, plină de emoție se precipită printre noi, pentru că fiecare ar dori să aducă un dar, o ofrandă de recunoştință şi de bucurie la întâlnirea din nou cu ocrotitorul şcolii noastre, al orașului şi al ţării.
Elevii claselor de patrimoniu, alături de profesorii lor, celebrează acest moment cu emoţie şi nerăbdare. Panourile de lemn, pe care parcă abia ieri se schițau şi se închegau cu sfială chipuri scumpe de sfinţi, încep să-şi arate cu discreţie frumusețea, odată ce pelicula de vernil se aşterne peste ele şi le face culorile mai limpezi.
Expoziția de icoane prezentată pe simezele Teatrului Muzical „Nae Leonard”, îngemănată concertului coral „Toată suflarea să laude pe Domnul!” se constituie deja într-o luminoasă tradiţie ce reuneşte printr-o profundă viaţă spirituală, înaltele armonii ale rugăciunii prin sunet şi culoare, ale frumoşilor noştri tineri teologi.
Însă o icoană nu se naşte cu uşurinţă. Ea invită inima celui care pictează să intre în comuniune cu sfântul reprezentat. Stângăciile sunt multe, pentru că icoana e muncă de migală. Trebuie să ai răbdare, exercițiu, disciplină; nu poți fi creativ la nivelul tehnicii de execuţie, altfel rişti să greşeşti şi să iei totul de la capăt, din nou, iar și iar… Iar aşezarea expoziției pe simeze este un moment al adevărului pentru unii dintre tinerii ucenici: oare icoana mea se va număra printre cele alese? Sau poate nu?
O înțelegere sănătoasă a sensului icoanei ca imagine liturgică, a mesajului său exprimat prin linii şi culori, aşază icoana în biserică și nu în sala de expoziție. Tinerii însă au nevoie să crească, să înveţe să compare şi să se confrunte între ei, ţinând însă mereu prezent în minte şi în inimă, că etalonul tuturor imaginilor autentice este imaginea lui Dumnezeu Cel Întrupat.
Şi iată că, la invitația tinerilor seminariști ai claselor de Patrimoniu, în ultimii trei ani, zeci de elevi ai şcolilor gimnaziale din județul Galaţi, conduşi de profesorii lor, au pictat frumoase icoane ortodoxe şi le-au trimis la concursul nostru „Icoana, lumină a credinţei”. Astăzi, cele mai reuşite încercări ale colegilor mai mici, sunt expuse alături de lucrările ucenicilor teologi, în acelaşi spaţiu generos al Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galaţi, ca o adunare a credincioşilor reuniţi în numele prezenței Domnului, prefigurând o minunată continuitate a artei icoanei în viitor, prin unirea trecutului cu prezentul.
În curând vine vremea colindelor… Gălăţenii, contemporanii noştri aleargă prinşi de febra pregătirii sărbătorilor de iarnă. Desenul icoanei însă, chiar şi cel pictat de învăţăcei, este nepământean şi simplu. Agitația lumii face loc unei armonii mistice, pentru că ea reflectă realitatea şi frumuseţea. Nădăjduim că un scurt popas în foaierul teatrului îi va putea răsplăti pe cei care caută, în icoană, chipul văzut al Dumnezeului celui nevăzut.
Lect. univ. dr. Liliana Negoescu