„Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari, şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi, şi aţi biruit pe cel viclean” (I Ioan II, 14)
Pregătirea unui viitor preot trebuie să ţină cont de trei realităţi, care îi pot construi şi modela sistemul de valori ce stă la baza discernământului, atât de necesar în lucrarea păstorului de suflete. Aceste trei realităţi sunt: seminarul, parohia şi duhovnicul, realităţi care lucrează unitar prin faptul că îşi iau puterea, prin binecuvântarea arhiereului, de la Însuşi Hristos.
În Arhiepiscopia Dunării de Jos, filantropia este socotită măsura oricărei lucrări eclesiale, deoarece fiinţa şi lucrarea Bisericii izvorăsc din marea iubire de oameni a lui Dumnezeu, în Treime închinat: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Orizontala relaţiei inter-umane este intersectată de verticala pogorârii milostive a lui Dumnezeu-Cuvântul Întrupat, Care uneşte în Sine firea dumnezeiască şi omenească, desăvârşind lucrarea prin Cruce (prăznuită în Duminica a treia a Postului Sfintelor Paşti) şi Înviere. Din iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, semnificaţia acestei duminici a generat, în eparhia noastră, un amplu program de activităţi filantropice care deja au devenit tradiţie.
Pentru tinerii seminarişti, săptămâna numită „Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, cunoscută şi sub denumirea de „Şcoala altfel” a stat sub semnul conştientizării rolului taumaturgic al preoţiei asupra suferinţei umane, abordându-se, pe toată perioada săptămânii, teme pastoral-misionare, încununate de activitatea practică în cadrul programului filantropic parohial, unde fiecare seminarist şi-a îmbogăţit pregătirea cu experienţa actului filantropic, unind învăţătura din seminar cu „viul” problematicii de la parohie sub îndrumarea pc parohi.
Prezentăm în continuare câteva mărturii din reacţiile spontane ale elevilor seminarişti, care s-au implicat în diverse activităţi parohiale:
• „Totdeauna un dar, oricât de mic, aduce zâmbet şi mulţumire, mai ales când îl oferi unei persoane care nu aşteaptă nimic de la tine.” (Mihai Alecse, clasa a IX-a)
• „Am trăit sensul cuvântului Mântuitorului Hristos «mai fericit este a da decât a lua!» şi, sincer, nu credeam că milostenia te îmbogăţeşte atât de mult!” (Mădălin Iancu, clasa a XI-a)
• „Am constatat cum sunt atât de folositoare cărţile bisericeşti, deoarece m-a uimit reacţia atât de vie a unei persoane bolnave, căreia i-am oferit o carte de rugăciuni.” (Nicolae Bănică, clasa a XI-a)
• „Am fost cu părintele la o familie săracă şi cu copii mulţi şi am dus alimente, dar şi jucării pentru copilaşi. Am simţit că bunătatea faţă de celălalt îţi oferă motivaţii puternice, îndepărtând îndoielile interioare, specifice vârstei” (Gabriel Secuian, clasa a XII-a)
• „M-a ferit Dumnezeu să am nevoie vreodată de spital, dar în Duminica Sfintei Cruci, când am fost cu părintele la bolnavii din spital am simţit milă şi tristeţe, milă pentru durerea celor internaţi şi tristeţe pentru limitele mele în a-i putea ajuta” (Ionuţ Dranga, clasa a X-a)
• „Eram la poarta bisericii înainte de Sf. Maslu şi priveam cum veneau unul câte unul credincioşii pregătiţi pentru Sf. Maslu. La plecare m-a surprins plăcut să văd că, după această Sf. Taină, credincioşii mergeau împreună spre casele lor. Ce lucrare minunată! Suntem ajutaţi să ne apropiem atât de mult unii de alţii şi să înţelegem că suferim de prea multă singurătate.” (Alexandru Dănăilă, clasa a XI-a)
Pedagog Gabriel-Radu Mungiu,
Seminarul Teologic ,,Sf. Ap. Andrei”- Galaţi