Mărgăritare de mare preţ pentru sufletele copiilor noştri
Una dintre cele mai mari satisfacţii pas-torale, pe care mi le-a oferit Dumnezeu, în puţinii ani de preoţie, este programul catehetic naţional „Hristos împărtăşit copiilor”. Prin acest program am învăţat să fiu mult mai responsabil şi mai atent cu cei mici. Lumea lor este atât de sensibilă şi în acelaşi timp atât de matură spiritual şi de responsabilă faţă de cele sfinte, încât de foarte multe ori rămâi copleşit de dragostea şi slujirea lor. Astăzi, după numai trei ani în sânul bisericii noastre, ei au un rol foarte important.
Cei mai mulţi dintre ei cântă la strană Sfânta Liturghie, alţii slujesc în Sfântul Altar şi au învăţat chiar să bată toaca şi să tragă clopotul, înlocuind cu multă responsabilitate pe cei în vârstă. Trei dintre băieţii care slujesc în Sfântul Altar doresc cu ardoare să devină preoţi, iar o fetiţă să devină monahie. Celelalte fete, împreună cu credincioşii din Consiliul şi Comitetul Parohial, participă efectiv la acţiunile misionar-filantropice din enoria noastră, experiind la domiciliul celor bolnavi şi nevoiaşi neputinţele acestora şi venind cu soluţii concrete de ajutorare spirituală, dar şi materială a acestora. Astfel ei merg duminica şi de sărbători cu aghiasmă şi anaforă la casele celor neputincioşi, care nu se pot deplasa. Sâmbăta duc colacii şi ofranda care se strânge celor nevoiaşi. De Crăciun şi de Paşti oferă cadouri, constând din: felicitări, candele, iconiţe, ouă încondeiate etc., lucrate manual de către ei, credincioşilor.
Roadele slujirii se observă în mod concret prin participarea la viaţa Bisericii, familiarizându-se cu spaţiul liturgic, sfântul locaş devenind bunul lor comun, casa lor, casa Tatălui lor Ceresc.
În fiecare an, în ajun de Crăciun, mergem prin sat cu colinda, pe la casele credincioşilor, binevestind naşterea Domnului Hristos. Prin colinda noastră am reuşit să strângem o sumă considerabilă, care ne-a ajutat să achităm o excursie de două zile, la mănăstirile din Moldova.
Aşadar, în zilele de 6-7 iunie 2011 am pornit într-un „maraton” duhovnicesc, pe cărările sfinţilor cuvioşi şi cuvioase „mărgăritare de mult preţ”, pentru noi cei luptători cu nevoinţele firii omeneşti şi cu valurile ispitelor lumeşti. Bucuria copiilor, în număr de 28 de elevi, a fost foarte mare. Ochii lor sclipeau de fericire şi sufletele le săltau de bucuria întâlnirii cu Hristos Domnul, prin sfinţii Săi.
Cetăţile sfinte ne aşteptau să ne descopere, celor mari şi celor mici, istoricul plin de multe încercări şi ispite, prin care au trecut de-a lungul timpului.
Dis-de-dimineaţă, la ora 500, autocarul deschidea uşile în poarta bisericii, ca să-şi primească micii pelerini. După câteva scurte opriri, la ora 1130, ne aflam în Piatra-Neamţ, la porţile Mănăstirii Bistriţa, ctitoria marelui voievod Alexandru cel Bun (1400-1432), dar şi a Sfântului voievod Ştefan cel Mare (1457-1504), Petru Rareş(1527-1546) şi Alexandru Lăpuşneanu (1552-1568). Copiii au fost impresionaţi de icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana şi de obiectele din muzeu.
Următoarea mănăstire vi-zitată a fost Pângăraţi, apoi „Întâmpinarea Domnului” şi Mănăstirea Almaş, după care ne-am îndreptat spre Târgul-Neamţ, comuna Vânători, vizitând mănăstirile: Sf. Vasile cel Mare; Văratec; Agapia; Schitul Sihla cu peştera Sf. Teodora; Sihăstria; Secu; schitul Cărbuna, la 200 m de Mănăstirea Neamţ, unde pr. egumen Elefterie ne-a cazat gratis şi ne-a oferit şi mâncare (cina şi micul dejun). Dimineaţă am vizitat rezervaţia de zimbri, Mănăstirea Neamţ şi casa părintească memorială a năzdrăvanului Nică din Humuleşti.
Pentru copii, popasurile acestea duhovniceşti au avut un ecou deosebit în inimile lor, dar pentru a-i simţi şi mai îndeaproape, voi lăsa impresiile lor să exprime evlavia, credinţa şi dragostea lor pentru cele sfinte:
„Orice copil din lumea aceasta s-ar bucura să-L descopere pe Dumnezeu aşa cum am făcut-o noi. Orele petrecute în mănăstiri au fost de vis. Ne-am fi dorit ca timpul să se-ndure de noi şi să ne mai lase puţin alături de sfinţii ale căror vieţi ne-au arătat ce înseamnă să-L iubeşti pe Dumnezeu cu adevărat” (Ţigănuş Anamaria, Liceul Murgoci din Brăila, cls. a X-a F);
„Mie mi-a plăcut cel mai mult, la Mănăstirea Neamţ, osuarul călugărilor din trecut, care au slujit cu multă evlavie şi multă dragoste lui Dumnezeu”(Popa Alexandru, Şc. Chiscani, cls. a VII-a B)
„Cel mai mult m-a impresionat peştera Sfintei Teodora de la Sihla şi fântâniţa de unde a băut apă” (Olaru Teodora, cls. a III-a A, Chiscani);
„La plecare eram fericiţi că ajungem acasă, excursia fiind solicitantă, dar totodată eram şi trişti pentru că trebuia să ne despărţim de acele locuri cu adevărat, dumnezeieşti” (Pitulice Andreea, cls. a VII-a „Ana Aslan”, Brăila);
Sperând că mărturiile lor au sensibilizat şi sufletele dumneavoastră, celor ce aţi citit aceste rânduri, mulţumim Bunului Dumnezeu încă o dată, Sfântului Sinod, Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi Arhipăstorului nostru Părinte Dr. Casian Crăciun, al Dunării de Jos, pentru acest program catehetic divin.
Pr. paroh Bloju Dumitru,
Parohia Chiscani I