Aşezată strategic, la confluenţa râurilor Siret şi Buzău, mănăstirea Măxineni ctitorită de domnitorul Matei Basarab al Ţării Româneşti în perioada 1636‑1637, se află în judeţul Brăila, mai exact, pe şoseaua ce leagă reşedinţa judeţului de oraşul Focşani, și se constituie, astăzi, într‑unul din cele mai importante repere istorice ale judeţului Brăila.
Această mănăstire a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1637, iar pisania lăsată de domnitor şi de soţia sa, reprodusă apoi de marele Nicolae Iorga, lămureşte contextul ctitoririi sale. În timpul unei vizite militare în această zonă, Matei Basarab a devenit imediat conştient de importanța strategică pe care o avea locul și s‑a hotărât să ridice un lăcaş de cult, chiar pe locul unuia din nuielele lipite cu lut, lăcaș ce fusese construit de credincioşii din satul Măxineni. Biserica lui Matei Basarab trebuia să aibă un rol deosebit de important pentru apărarea ţării, mai ales că se afla lângă Raiaua Brailei, ocupată atunci de turci, şi lângă graniţa cu Moldova. Acesta a fost şi motivul pentru care s‑a turnat o fundaţie de 2,5 metri şi s‑au ridicat ziduri groase de până la un metru. Cu toate acestea, râul Siret a fost mai puternic decât omul şi a început să surpe terenul de pe lângă mănăstire, iar locuitorii din satul vechi au fost nevoiţi să plece de aici.
Având în vedere că Mănăstirea Măxineni era una domnească, acesteia nu i‑a lipsit niciun lucru care să asigure buna desfăşurare a vieţii monahale. Ctitorul i‑a dăruit mai multe terenuri şi vii, dar şi moşii şi oameni care să lucreze pământul. Nu a fost singurul care a avut grijă de ea – Ştefan Cantacuzino, Grigore Ghica, dar şi cei din neamul Mavrocordat – au fost alături de lăcaş, mai ales că, nu de puţine ori, a fost prădată de soldaţii străini. Nici Constantin Brâncoveanu nu a ocolit aşezarea, el fiind cel care a cerut domnitorului Moldovei, Mihai Racoviţă, să îndiguiască Siretul pentru ca lăcaşul să nu dispară din cauza alunecărilor de teren şi a inundaţiilor. Mănăstirea Măxineni a avut de suferit din cauza intemperiilor şi a poziţiei sale geografice, ajungând pustie la mijlocul secolului al XVIII‑lea.
Cea mai importantă restaurare de care a beneficiat Mănăstirea Măxineni a fost cea dintre anii 1858 şi 1859, atunci când Alexandru Ghica şi Alexandru Ioan Cuza s‑au îngrijit să îi redea strălucirea de altădată. Aşezarea religioasă a fost folosită, în anul 1916, de către armatele inamice, în contextul retragerii din noiembrie‑decembrie. Turlele erau utilizate drept posturi de observaţie, fapt ce a dus la prăbuşirea lor. Zidurile au fost şi ele lovite de tunuri şi de explozii, iar cel de‑al Doilea Război Mondial a distrus, practic, întregul lăcaş. Mănăstirea Măxineni a fost reînfiinţată abia după Revoluţie, ca urmare a eforturilor depuse de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos şi de arhimandritul Simeon Ovezea. Lucrările au fost continuate de câţiva monahi, sprijiniţi de Consiliul Județean Brăila şi alţi oameni cu suflet mare. Noua biserică şi întregul ansamblu monahal au fost sfinţite în anul 2004. Biserica cea veche, sau domnească, a fost nominalizată pentru lista monumentelor istorice din România, iar lucrările de restaurare au început în anul 2007. În ziua de 25 septembrie 2018, numeroşi pelerini, preoți și credincioși, din Arhiepiscopia Dunării de Jos şi din întreaga ţară au participat la slujba de sfințire a bisericii vechi, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de ierarhi. La sărbătoarea Mănăstirii Măxineni au participat reprezentanţi ai mănăstirilor reuniţi în sinaxa monahală a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei la Lacu Sărat, numeroşi credincioşi, reprezentanţi ai autorităţilor de stat centrale şi locale, academicieni şi oameni de cultură.
Ca în fiecare an, în ziua de 24 iunie, când Biserica Ortodoxă cinsteşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Mănăstirea Măxineni din judeţul Brăila şi‑a sărbătorit ocrotitorul. Manifestările liturgice şi pastoral‑misionare au debutat în ajunul sărbătorii prin oficierea slujbei de priveghere de către ieromonahii din mănăstire alături de preoții din parohiile învecinate și enoriașii lor. În ziua hramului, dis‑de‑ dimineață, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un ales sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie, la altarul de vară amenajat în curtea mănăstirii în prezenţa rugătoare a evlavioşilor credincioşi sosiţi în număr mare atât din Brăila, cât şi din localităţile judeţelor învecinate.
Frumusețea alaiului duhovnicesc a fost sporită de mulțimea copiilor, a tinerilor și a vârstnicilor îmbrăcați în straie populare. Întrucât era şi ziua iei, mulţi dintre cei prezenţi au purtat ia românească ca piesă vestimentară importantă, definitorie pentru istoria zbuciumată a neamului nostru românesc. Între cei prezenţi s‑au aflat şi mulţi elevi de la Seminarul Teologic „Sf. Andrei“ din Galaţi, de la şcolile din comuna Măxineni, judeţul Brăila, dar şi tineri din grupurile catehetice parohiale de la Măxineni, Gemenele, Cuza‑Voda, Movila Miresei, îmbrăcaţi în frumosul port tradiţional românesc şi purtând cu drag cununile de Sânziene, frumos împletite din spice de grâu aurii.
Alături de ei, autorități centrale județene și locale, reprezentanți ai I.S.U. Brăila, Jandarmeria Brăila, numeroşi credincioşi de la parohiile din apropiere, însoţiţi de păstorii lor duhovniceşti, au venit, în ciuda atenționărilor meteorologice în vigoare de caniculă excesivă, în pelerinaj, atât către sfânta mănăstire, cât şi către sfinţii lui Dumnezeu, pentru a se ruga şi săruta sfintele moaşte. Spre evlavia şi bucuria duhovnicească a credincioşilor care ajung în această zonă a ţării, în patrimoniul sacru al mănăstirii, se află aşezate în două racle, părticele din moaştele Sfinţilor: Ioan Botezătorul, Vasile cel Mare, Ioan Casian, Constantin Brâncoveanu şi Ioan Maximovici.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost oferite de grupurile de copii şi tineri de la parohiile mai sus menționate, participanţi la programul catehetic naţional „Hristos împărtăşit copiilor“, sub îndrumarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop. La momentul chinonicului, aceştia au prezentat un program artistic de pricesne, închinate Nașterii ocrotitorului acestui lăcaș, Sfântul Ioan Botezătorul, apreciate cu mare bucurie de cei prezenți.
La momentul cuvenit, mulţi copii prezenţi la slujbă au fost împărtăşiţi cu Sfintele Taine. În cuvântul de învăţătură, Părintele Arhiepiscop a vorbit credincioşilor despre sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Proorocul şi Înaintemergătorul Domnului, şi despre viaţa plină de speranţă care se vede în portul tradiţional, în filantropia prezentă în comunităţi şi aspiraţia poporului român spre unitate. Totodată, ierarhul locului a amintit credincioşilor şi de bucuria trăită în anul 2018, atunci când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfinţit această biserică voievodală. Mai apoi, la finalul slujbei, tânărul teolog Iustin Ţopea, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti a fost primit ca frate în obştea mănăstirii, cu mare bucurie, atât pentru obște, cat și personal, aspect mărturisit de acesta în cuvântul de mulțumire către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop.
De la Altarul de vară, ierarhul locului împreună cu tinerii au mers la biserica ridicată pe locul ruinelor vechii biserici, unde a fost săvârşită slujba Parastasului pentru ctitori şi binefăcători. După slujba din biserica voievodală, cei prezenţi la hramul mănăstirii s‑au bucurat de agapa creştinească, pregătită special pentru această zi de sărbătoare, coordonată cu dragoste de preoții participanți la acest eveniment, timp în care Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian a găzduit agapa creștinească din Casa Stărețească pentru tinerii și copiii participanți. Dragostea părintească cu care Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop a prezentat realizările frumoase din acest așezământ tuturor invitaților, realizări dezvoltate cu mare jertfă sub povara vitregiilor vremii, a sădit multă râvnă în inimile tuturor, și, cu siguranță, a insuflat tinerilor și vârstnicilor prezenți, cel puțin, cu ocazia acestui an omagial, al ,,Pastorației persoanelor vârstnice și al comemorării imnografilor și cântăreților bisericești“ și al Zilei Iei românești, responsabilitatea pentru trecut și nădejdea pentru viitor, sentimente fără de care nu vom rezista pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu și atât de iubite de poporul român.
Pr. Vlad Mihalcea, parohia Măxineni