Debutul anului bisericesc coincide cu marea bucurie a Naşterii Maicii Domnului, începutul mântuirii neamului omenesc din robia păcatului, dar este şi semn al ajutorului ceresc în creşterea copiilor în credinţă, în iubire de aproapele şi în solidaritate fraternă, ca într‑o familie unită la bine şi la greu.
Cu atât mai mult sporeşte semnificaţia începutului creştinesc al vieţuirii noastre cu cât şi Şcoala, împreună cu Biserica, aşteaptă, pregătesc şi ajută începerea unui nou an şcolar.
După străbuna învăţătură populară în care se cuprinde toată pedagogia, şi în educaţie şi în şcoala vieţii, „totdeauna lucru tău să‑l începi cu Dumnezeu!“, la sfânta Mănăstire „Naşterea Maicii Domnului“ de la Cudalbi sărbătoarea hramului s‑a constituit într‑o autentică întrunire a familiei bisericeşti: obştea, pelerini şi o mulţime de părinţi purtând pruncii pe braţe, aidoma icoanei tradiţionale a praznicului.
Aşezată în Câmpia mănoasă a Covurluiului, mănăstirea este ctitoria martirei temniţelor comuniste Eugenia Pană, în anii ’30 ai secolului trecut.
Reînfiinţată, rectitorită în ultimele trei decenii prin jertfa obştii în frunte cu maica stavroforă stareţa Mariani Popa, prin dania multor ctitori, cu atenta şi permanenta implicare a chiriarhului Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, astăzi mănăstirea arată ca o veritabilă „Grădină a Maicii Domnului“, spiritual, liturgic, social‑filantropic şi artistic.
Sfânta Liturghie, oficiată la altarul de vară, în spaţiul de‑o rară frumuseţe între maiestuoasa biserică de model ștefanian, cetatea chiliilor, vița‑de‑vie, livada și grădinile de legume, a devenit ceea ce se cuvine, o rugăciune comunitară, cosmică, Domnul fiind „Cel ce Se aduce“ spre iertarea păcatelor şi mântuirea noastră.
S‑a prezentat la Sfânta Cuminecătură o mulţime de părinţi tineri cu pruncii în braţe, călugăriţe şi mulţi credincioşi.
În cuvântul de învăţătură ierarhul a evidenţiat însemnătatea naşterii Maicii Domnului pentru familia lumii secularizate, care are şansa formării la autentica şcoală a lui Hristos, în braţele mamei, în iubirea Bisericii şi a celor ce trebuie să vegheze la oferirea celui mai curat, autentic şi atractiv spaţiu de educaţie şi celor mai frumoase modele de vieţuire, în casă, în ogradă la bunici, în cartea bisericii şi, apoi, la şcoală, până la 6 ani, fără mecanismele virtuale, pentru a creşte virtuos.
Ca semn concret, toţi copiii au primit prin mâna ierarhului ghiozdane, așa cum au primit 4.000 de copii din Eparhia Dunării de Jos prin generozitatea slujitorilor de la parohii și de la Centrul Eparhial.
A urmat agapa cu elevii şi cu pelerinii.
Vicențiu Tacea