În luna martie, în ziua a douăzeci și cincea, prăznuim „Buna Vestire“, praznic împărătesc, căci este întruparea Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioara Maria prin adumbrirea Sfântului Duh, pentru mântuirea noastră. Este „începutul mântuirii noastre și arătarea Tainei celei din veac“ (Troparul praznicului), zi de mare bucurie și pregustare în perioada Postului Mare, perioada de pocăință prin excelență, a bucuriei Învierii. Ziua Evangheliei, dar și ziua mamei creștine. În municipiul Galați a fost hram la biserica „Buna Vestire“ și la Spitalul de Obstretică și Ginecologie. Buna Vestire este și ziua de prăznuire a polițiștilor români.
Anul 2020 este pentru Parohia „Buna Vestire“ cel de‑al 162‑lea hram, iar pentru mine, preotul paroh, doar al 14‑lea. De paisprezece ani, cu osteneală și bucurie, ajutat mult de enoriași, de Consiliul și Comitetul Parohial, organizăm hramul bisericii istorice menținând tradiția înaintașilor care ne‑au lăsat odată cu odorul Maicii Domnului ‑ biserica ‑ și rânduiala frumoasă a slujirii în comuniune. Grija aceasta, de a face o sărbătoare frumoasă Mântuitorului și Preasfintei Sale Maici, de a rămâne după puterea noastră în rânduiala înaintașilor, dar și de a‑i bucura pe parohieni și pe toți gălățenii, ne‑a făcut și anul acesta să începem pregătirile cu mult înainte de ziua praznicului. S‑au finalizat lucrările de la împrejmuirea bisericii, de la pangar, de la cantina și oficiul parohial și s‑a făcut sistematizarea pe verticală, astfel încât frumusețea bisericii restaurată, în anii anteriori să fie așezată într‑o grădină pe măsura ei.
Cu emoție, împreună cu preotul coslujitor, cu Consiliul și Comitetul Parohial, am început Postul Mare care ne apropie de hram și am demarat organizarea efectivă a sărbătorii cu stabilirea programului de hram care a avut o parte liturgică și una social‑filantropică. După rânduială, programul liturgic a cuprins, în acest an, Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite și Taina Sfântului Maslu – slujbă misionară în vinerea de dinaintea hramului; au urmat, Vecernia cu Litie și Acatist în ajunul Bunei‑Vestiri; Utrenia și Sfânta Liturghie la biserică și Slujba de mulțumire la Maternitatea „Buna Vestire“‑ Galați, în ziua praznicului; Utrenia, Ceasurile, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite și Pomenirea ctitorilor a doua zi; cu participarea preoților din Cercul Misionar.
Programul social‑filantropic, tot ca în anii precedenți, cuprinde ajutorarea a douăzeci și cinci de bătrâni din parohie care beneficiază de alimente de strictă necesitate, oferirea a 400 de pachete credincioșilor la Sfânta Liturghie și familiilor defavorizate social, asigurarea unei mese calde la azilul de bătrâni și a mesei de prânz la maternitate și la orfelinat, o agapă la biserică, precum și acțiuni filantropice la școală și la maternitate. Am cerut binecuvântarea Părinelui Arhiepiscop, am trimis invitații și am organizat ostenitorii.
După paisprezece ani, toate acestea au intrat într‑o oarecare rutină, chiar dacă fiecare an are specificul lui, emoțiile lui și osteneala lui. Dumnezeu însă a rânduit ca anul acesta toate să fie altfel și toate listele noastre, planurile noastre și experiența noastră să devină inaplicabile. Cu câteva zile înainte de slujba misionară care deschidea oficial hramul din acest an, am fost anunțați că întrucât Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemie de infectare cu un nou coronavirus care este extrem de contagios cu forme severe și mortale la cei în vârstă și la cei cu comorbidități; drept urmare, Guvernul României a decretat Stare de Urgență în urma căreia prin Ordonanță Militară s‑a interzis adunarea cetățenilor în spații închise, s‑au suspendat slujbele misionare, iar Sfânta Liturghie putea fi săvârșită în afara locașului de cult cu participarea a maxim 100 persoane. Ne‑am reorganizat și am săvârșit vineri, 20 martie, Taina Sfântului Maslu în curtea bisericii, nu cu cel puțin șapte preoți, ci cu noi, cei doi preoți slujitori la parohie.
Duminica a treia din Post, a Sfintei Cruci, a fost una de încercare și pentru slujitori și pentru enoriași, deoarece a fost o vreme foarte rece, dar dragostea de Dumnezeu și de Biserică ne‑a unit în rugăciune și ne‑a dus cu gândul la cât de bine era în biserică și implicit la cât de bine era în rai. Ne‑am făcut alte planuri pentru serbarea hramului care să țină seama de noile condiții și de incertitudinea în ceea ce privește zilele următoare. Oricum, ne‑am pregătit sufletește să slujim ori afară cu credincioșii distanțati, ori în biserică fără credincioși, dar cu posibilitatea ca un consilier să permită câte unui credincios să intre în biserică pentru a se închina și pentru a lăsa un pomelnic, așa cum procedasem de câteva zile și cu Spovedania.
Luni însă, a fost emisă o altă Ordonanță Militară care a permis preoților să slujească doar în biserică, fără credincioși. Astfel, marți, 24 martie 2020, pentru prima dată probabil în istoria parohiei, privegherea de hram a fost săvârșită doar de cei doi preoți slujitori, cântărețul bisericesc și paraclisierul, fără niciun credincios. Slujba frumoasă, biserica împodobită ca o mireasă, pacea sfântă, masa cu litii înconjurată doar de sfinții din icoane, ne‑au adus aminte de ceea ce parcă uitasem (mai ales la slujbele cu fast) că slujba bisericii este pentru Dumnezeu, cântarea bisericească este pentru Dumnezeu și noi… suntem pentru Dumnezeu. Stranele goale la lumina lină a candelelor ne spuneau că așa sunt locurile noastre în împărăția cerurilor – așteptându‑ne… Cuvântul cu care aș descrie seara aceasta este un cuvânt plăcut Maicii Domnului, ocrotitoarea bisericii noastre: smerenie.
Miercuri, 25 martie 2020, o zi pe care am așteptat‑o un an întreg ca zi a bisericii, a parohiei a comunității noastre și a fiecăruia dintre noi. Al 162‑lea hram al bisericii, a paisprezecea zi de hram în parohia aceasta și a douăzecea zi de hram ca preot, dar mai ales prima zi de hram pentru părintele Adrian, colegul meu, la această biserică… Biserica goală… Am intrat de multe ori în biserica goală, dar niciodată nu am găsit‑o așa. Nu era tristă, nu era rece, ci era casa Maicii Domnului de la Nazaret în care a intrat Arhanghelul Gavriil. Nu erau martori când a venit Vestea cea Bună, dar toată lumea a primit‑o, deși în Nazaret era numai Fecioara… Utrenia… Sfânta Liturghie unită cu Vecernia… Pomenirea Ctitorilor… Eu, părintele coleg, cântărețul, paraclisierul… și o împărăție întreagă de sfinți… și miriade de miriade… și Ctitorii… și slujitorii, moșii și strămoșii… și toată parohia… și lumea întreagă. „Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!“
Apoi „Liturghia de după Liturghie“ care înseamnă daruri pentru nou‑născuți, lăsate la poarta spitalului, ca să știe primitorii că vin de la Dumezeu; conserve, alimente de strictă necesitate și produse de igienă, lăsate la ușa celor izolați, din aceeași pricină și întoarcerea ascultătoare la Biserica de acasă, la candela aprinsă în cinstea Fecioarei – Maica lui Dumezeu. Așa a îngăduit Dumnezeu să fie, să rămânem cuminți în ascultarea de El până când vom umple iar bisericile mai mult ca înainte.
Pr. Cătălin‑Titi Oprea