Zilele anului sunt pentru omul duhovnicesc o raportare permanentă la Dumnezeu. Atunci când suntem în suferinţă trupească sau sufletească, indiferent că suntem prunci, tineri sau vârstnici, timpul capătă alte valenţe şi prezenţa harică a lui Hristos, Unul din Treime este adesea căutată.
Aşa a lucrat Bunul Dumnezeu prin noi, oamenii, când a început acum aproximativ şaptesprezece ani o lucrare spirituală aparte, pentru ceea ce atunci se numea Spitalul de Copii „Sfântul Ioan“ ‑ Galaţi!
Revine şi acum în minte ziua de 6 decembrie 2001, când, la pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, am săvârşit prima Liturghie la Spitalul de Copii, pe unul din holurile spitalului. Era un dar aparte, pe care ‑ în premieră ‑ doar Dumnezeu ştie cel mai bine să‑l ofere, la o zi de pomenire a unui sfânt iubit de copii, aşa cum este Sfântul Nicolae!
De atunci şi până în anii 2011‑2012, duminică de duminică, sărbătoare de sărbătoare, Sfânta Liturghie şi chemarea la Sfânta Euharistie nu au încetat!
Lucrările au început în acelaşi an în octombrie şi au continuat până în luna decembrie datorită unei ierni blânde. Lucrările de construcţie au fost finalizate în luna noiembrie 2012, când s‑a binecuvântat noul locaş de cult pentru slujire de către Înaltpreasfinţitul Casian al Dunării de Jos şi o delegaţie a Bisericii Elene condusă de Înaltpreasfinţitul Dionysie de Corint! Atunci, bisericuţa din curtea spitalului de copii Galaţi a mai primit încă doi ocrotitori: Sfântul Luca al Crimeii şi Sfântul Cuvios Patapie.
Anii au trecut şi lucrările au continuat între 2012 şi 2017, prin împodobirea catepetesmei cu icoane pictate pe lemn în stil bizantin, dar şi prin pictarea în tehnica „frescă’“ a zidăriei interioare. Toate acestea s‑au realizat cu ajutorul salariaţilor spitalului şi a credincioşilor din municipiul Galaţi.
La data de 31 ianuarie 2018, s‑au sfinţit atât Altarul, cât şi pictura de către Chiriarhul Dunării de Jos, în prezenţa conducerii spitalului, a ostenitorilor şi copiilor ce se aflau în spital. A fost sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt peste lucrarea mâinilor noastre, ale oamenilor. La sfinţire sunt paşii lui Dumnezeu către copiii noştri şi, în general, a familiilor care au crezut în această „zămislire sfântă“! Un moment în care această „clinică duhovnicească“ devine împlinire, iar noi suntem chemaţi să ne împlinim urcuşul spiritual. Aici se vor regăsi generaţiile trecute cu cele prezente şi cele viitoare. Aici se va dobândi iertarea păcatelor. Aici se primeşte Taina Sfântului Botez a celor încercaţi de boală. Este lucrarea Preasfintei Treimi în viaţa noastră.
Pr. Gheorghe Octavian Buruiană