Au înflorit bujorii, garoafele şi crinii,
În maldăre suave de frunze şi petale,
Cădelniţând miresme sub gloria luminii,
Ghirlănzi învolburate mi se înalţă‑n cale.
Atâtea flori, o, Doamne, şi‑atâtea gânduri sfinte
Mi‑au răsărit de‑a valma cu blânda dimineaţă.
Azi, gândul mi se‑ndreaptă la cei plecaţi din viaţă,
La cei ce dorm de‑a pururi în tainice morminte.
Spre ei mă poartă visul; spre triste ţintirime
Cu brazde năpădite de mărăcini şi jale
Și mă gândesc la câmpul cu gropile‑anonime
Pe care dorm în taină doar câteva petale…
Știu florile cu morţii oricând să se‑nţeleagă…
Sunt toţi cei dragi ai noştri, plecaţi de mai‑nainte,
Eroii ce jertfit‑au viaţa lor întreagă
Și cer… o clipă numai, de‑aducere aminte…
Vasile Militaru