Gândurile unui absolvent de seminar

Înaltpreasfinţitul Casian, în mijlocul elevilor seminarişti, iunie 2016

Cu binecuvântarea Înaltprea­sfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, am început acum patru ani – pe vremea semănatului – un drum lung, sperând că, asemenea seminţelor aşezate sub brazdă, să aducem roadă la vremea cuvenită. Anii au trecut şi suntem astăzi la vremea secerişului. E vară… se coc cireşele, trandafirii îşi deschid petalele‑n lumină şi parfumul lor ne mângâie gândurile. Au trecut atât de repede cei patru ani de şcoală sau e o părere?  Parcă mai ieri ne ţinea de mână încă mama, paşii ne erau şovă­­ielnici şi întrebările ne chinuiau. Vom reuşi? Cum va fi? Vom ajunge în ultimul an?

O etapă importantă în maturizarea noastră a însemnat examenul de Ates­tare a Competenţelor Profesionale, care a debutat cu săvârşirea Sfintei Li­turghii în Capela Seminarului, în prezenţa Chiriarhului Dunării de Jos. Pe parcursul celor două zile, fie­­care absolvent a prezentat şi a sus­ţinut, în faţa comisiei, proiectul elaborat pentru examenul de atestat profesional, dar şi probe practice, ce au constat în executarea cântărilor psaltice din programă, prezentarea unui plan de cateheză şi omilie tematică sau exegetică, precum şi descrierea rânduielilor sfintelor slujbe şi simbolistica acestora.

A fost greu… a fost şi uşor. Pentru rezultatele bune nu ne mândrim, dar ne simţim încă „învăţăcei“. Am fost împreună colegi, prieteni, tovarăşi de bucurii şi de întristări şi am crezut, că numai uniţi ne vom putea realiza visele, toţi cei care am început. Suntem în pragul maturităţii, al zborurilor înalte, al dorinţelor şi al luptelor pentru îndeplinirea lor. Sunt atât de multe sentimente, emoţii, iar amintirile ne copleşesc.

Ne‑am luat rămas bun de la draga noastră Şcoală, în Capela Seminarului de la gurile Dunării, unde am predat ştafeta colegilor noştri mai mici, din clasa a XI‑a. Toţi am fost cuprinşi de o profundă emoţie, în momentul în care părintele nostru diriginte, Paul Dumitraşc, a strigat pentru ultima dată catalogul în faţa distinşilor profesori. Evenimentele au culminat cu serbarea de sfârşit de an şcolar, în Grădina de Vară a Teatrului Muzi­cal „Nae Leonard”. Spectacolul a cuprins piese de teatru, cântece şi jocuri populare româneşti, dar şi un miniconcert al corului Seminarului gălăţean, care  s‑a încheiat cu festivi­tatea de premiere a celor care s‑au remarcat pe parcursul întregului an şcolar.

Întâlnirea de zece ani a „Promoţiei 2006“ – Seminarul Teologic Galaţi

Drumul nostru a luat sfârşit. Toa­te gândurile de mulţumire şi de recunoştinţă le îndreptăm către părinţii profesori, către doamnele şi domnii profesori, către sufletele pline de dăruire şi răbdare ale personalului şcolii, spre toţi cei care cu o vorbă bună, un sfat sau chiar o dojană, ne‑au îndrumat în toţi aceşti ani. Părintelui diriginte îi mulţumim pentru răbdarea, dragostea şi sfatul părintesc. Povestea noastră îşi urmează cursul pe firul apei curgătoare a vieţii…

A fost odată o clasă cu băieţi fru­moşi, cu suflete curate, cărora Mân­tuitorul Hristos le‑a încredinţat o taină… a iubirii. Cu El vom merge mai departe, vom împărtăşi bucuria noas­tră şi altora, pentru că „limpede nu vezi, decât cu inima”, aşa cum „Mi­cul prinţ” din inimile noastre ne şopteşte!

E vară, se coc cireşele, lumina ne deschide sufletele şi calea vieţii. Şi pentru ca bucuria să ne fie deplină, îndrăznim să dăm  o notă de optimism versurilor poetului Mihai Eminescu:

„Multe flori sunt/Şi‑am vrea toa­te/Rod în lume ca să poarte!”  (Criti­cilor mei”)

Puiu Şerban,

absolvent – promoţia 2016, Seminarul Teologic „Sfântul Andrei” Galaţi