Sărbătoarea Botezului Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos în râul Iordan cuprinde, în oraşele Galaţi şi Brăila, o manifestare aparte. După săvârşirea Sfintei Liturghii din ziua praznicului, soboare de preoţi din cele două oraşe, în frunte cu Arhipăstorul Dunării de Jos se coboară la malul Dunării pentru săvârşirea Slujbei de Sfinţire a apei. Şi anul acesta, Chiriarhul nostru a săvârşit mai întâi Sfânta Liturghie, la Catedrala „Naşterea Domnului” din Brăila, apoi, în procesiune, ierarh, preoţime şi popor au pogorât spre faleza Dunării, unde s‑a săvârşit slujba Aghesmei Mari.
După aceasta, la Galaţi, la ceasul amiezei, pe esplanada de lângă istoricul lăcaş închinat Maicii Precista, apa din cele 12 vase din lemn pline, împodobite cu cetină şi panglică tricoloră, aştepta să fie „încălzită” prin invocarea Duhului Sfânt.
Mulţimea de credincioşi şi soborul de slujitori au întâmpinat, alături de oficialităţi, pe Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian care, însuşi a citit paremiile rânduite. Nimeni nu clipeşte, nimeni nu vorbeşte, pare că nimeni nu respiră, ci toţi iau aminte le cuvintele prooroceşti: „Aşa zice Domnul: Veseleşte‑te pustiu însetat… izvoare de apă vor curge în pustiu… şi vor fugi durerea, întristarea şi suspinul”! Apoi, acelaşi prooroc, acelaşi glas: „Ascultaţi‑Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru… aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod…”! Cuvintele intră prin urechi, trec prin suflete, trec prin minţi, urcă spre cer.
După citirea Apostolului, a Sfintei Evanghelii şi a rugăciunilor de sfinţire, apa primeşte harul Duhului Sfânt, prin mâinile Înaltpreasfinţitului.
Deşi sunt nerăbdători să primească Agheama cea Mare, credincioşii aşteaptă un alt moment emoţionant: lansarea, în apele Dunării, a crucii, pentru a fi prinsă şi adusă la mal, ca un adevărat trofeu sfânt, de către tinerii curajoşi pregătiţi din vreme cu acest scop. Dincolo de momentul probării curajului de a plonja în apa rece ca gheaţa, semnificaţia gestului ne este desluşită chiar de Ierarhul nostru: „Ridicarea crucii înseamnă ridicarea prin bărbăţie, prin tinereţe, prin credinţă şi curaj a tuturor dificultăţilor, necazurilor şi relelor căci «…iată, a venit prin Cruce, bucurie 1a toată lumea»”.
Unsprezece tineri se avântă în undele „Iordanului“ românesc, Dunărea, în care se oglindeşte de veacuri streaşina Bisericii Precista. De fiecare dată doar unul prinde şi poartă, biruitor, odorul sacru! Oare câţi dintre ei au fost sfătuiţi tainic de Duhul să facă acest gest sau câţi dintre ei şi‑au pus toată nădejdea în atingerea milostivă a harului prin „Lemnul cel de viaţă făcător”? Acest botez, ca al Sfântului Ioan, „cu apă, spre pocăinţă”, le va fi schimbat, puţin, viaţa? Dar nouă, celor de pe mal?
Îndemnul de a reflecta la această sărbătoare ca la propriul Botez îl primim tot de la Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian: „Boboteaza înseamnă, înainte de toate, Botezul Mântuitorului în Iordan, dar nu pentru El, ci pentru propriul nostru Botez. Retrăim, în ziua Bobotezei, Botezul nostru! Acest fapt ne angajează pentru a ne asuma, plenar, viaţa în Hristos. Cu atât mai mult cu cât viaţa pe care o ducem cu toţii, astăzi, este atât de plină de încercări, necazuri, boli. Dumnezeu ne dă puterea de a le purta pe toate, căci orice creştin botezat în numele Preasfintei Treimi trebuie să îşi poarte cu demnitate crucea. Iar când slăbim, ne rugăm Domnului, ne împărtăşim din Sfânta Agheasmă Mare, primim putere şi mergem mai departe”.
Dincolo de momentul spectaculos al prinderii crucii, pentru brăileni şi gălăţeni, ieşirea la „Iordanul nostru” – Dunărea este un ceas de sfântă nădejde pentru începerea, cu binecuvântare, a Anului Nou, tradiţie sfântă şi sfinţitoare.
A consemnat Pr. Cătălin Buia,
Parohia „Sf. Mc. Filofteia”, Galaţi