Primăvara aceasta a adus frumoase şi importante rezultate la concursurile de specialitate pentru liceenii din eparhia noastră. Este vorba de eleva Ana-Maria Fotache din clasa a XI-a de la Colegiul Naţional ,,Vasile Alecsandri” din Galaţi, care a obţinut locul I la Olimpiada de Religie, faza naţională, desfăşurată la Piteşti.
Vă prezentăm în continuare, un scurt interviu cu această merituosă laureată:
– Hristos a înviat, Ana – Maria! Felicitări pentru rezultatul deosebit de frumos obţinut de tine la Olimpiada Naţională de Religie Ortodoxă! Cu ce gânduri te-ai întors de la acest concurs?
– Adevărat a înviat! Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a îngăduit ca şi anul acesta, pentru a patra oară, să particip la Olimpiada Naţională de Religie Ortodoxă. În ceea ce mă priveşte, această competiţie este un medicament sufletesc care mă zideşte duhovniceşte, învăţându-mă să-mi păstrez demnitatea şi să-mi pun nădejdea în ajutorul dumnezeiesc. De-a lungul timpului, olimpiada s-a transformat într-un grădinar care a cultivat, în mod tainic şi lent, în fiinţa mea, seminţele răbdării, ale iubirii şi ale credinţei în Atotţiittor.
În anul şcolar 2014-2015, Olimpiada Naţională de Religie Ortodoxă s-a desfăşurat la Piteşti, în oraşul lalelelor, în Săptămâna Mare. Timp de 5 zile am avut ocazia de a cunoaşte alţi copii de vârsta mea şi de a fi în comuniune cu ei, ,,în duh şi în adevăr’’. Toată viaţa voi păstra în amintire momentele unice, nespus de frumoase, pe care le-am trăit aici: pelerinajul la Mănăstirea Curtea de Argeş, închinarea la moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia, primirea binecuvântării de la Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Mus-celului, deschiderea olimpiadei la Catedrala din oraşul Mioveni.
Deşi în săptămânile anterioare olimpiadei aveam foarte mari emoţii, aceastea au dispărut odată ce am primit binecuvântare arhierească de la Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în Duminica Floriilor. Înainte de examen, eram mulţumită de cât învăţasem, de faptul că lucrasem cu mare responsabilitate. Ştiam ca aici erau cei mai buni copii din ţară la această materie, toţi foarte bine pregătiţi. Totodată, eram conştientă că trebuia să mă las în voia lui Dumnezeu, asemenea florii-soarelui care se roteşte mereu după cel pe care îl iubeşte, după soare.
Astfel, în ziua concursului, sufletul meu era mângâiat de mulţumire, de linişte. Îmi părea că prin vene nu mai curge sânge, ci bucurie, căci aveam şansa de a-L mărturisi pe Hristos, aşternând pe hârtie un crâmpei din inima mea.
Nădăjduiam la Maica Domnului, la Sfântul Spiridon şi la Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina că vor mijloci înaintea lui Hristos pentru a-mi lumina mintea şi pentru a scrie ceea ce era de folos, dându-i slavă lui Dumnezeu pentru toate darurile primite.
– Cum ai primit vestea că ai obţinut locul I la această fază naţională a olimpiadei?
– În ziua în care am aflat rezultatul, m-am bucurat enorm, însă am şi plâns pentru modul tainic şi delicat în care Dumnezeu a lucrat în viaţa mea şi pentru felul în care m-a făcut să înţeleg că doar o singură rugăciune nu se va îndeplini niciodată: cea nefăcută.
– Cine ţi-a insuflat dragostea de Hristos şi de Sfânta Sa Biserică?
– Îi aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru că a îngăduit să mă nasc după epoca comunistă. Dragostea de Hristos a fost insuflată de părinţii mei cu care mergeam la biserică, încă din pruncie. La început, în copilărie, nu aveam răbdare să stau la slujbe, însă, odată cu vârsta, am început să înţeleg şi să cunosc semnificaţia Sfintei Liturghii, dar şi rolul Bisericii în viaţa mea, cu ajutorul profesorilor de religie.
Astfel, încet-încet, L-am gustat pe Domnul şi am văzut că este bun. Am încercat să pun în practică, în viaţa de zi cu zi şi în cadrul bisericesc, cunoştinţele teoretice pe care le-am aflat la ora de religie, din predici, din cărţile Sfinţilor Părinţi, dar mai ales din Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu.Consider că fiecare om pe care l-am întâlnit până acum m-a ajutat să aflu cine sunt şi să meditez asupra adevăratului sens al vieţii: mântuirea. Le mulţumesc părinţilor, preacucernicilor şi preacuvioşilor părinţi, profesorilor, prietenilor, colegilor şi tuturor celor care m-au ajutat şi au fost alături de mine, rugându-se.
– În calitate de olimpică naţională la disciplina religie, ne poţi spune cât de necesară este prezenţa acestei discipline în programa de învăţământ şi care ar fi beneficiile studierii ei?
– Din punctul meu de vedere, ora de religie trebuie să fie o oră a bucuriei, o oră în care rănile sufleteşti ale tinerilor să fie spălate cu ,,untdelemnul şi vinul’’ nejudecării, al răbdării şi al iubirii, întrucât cea mai mare poruncă a Mântuitorului este iubirea. Totodată, în cadrul acestei ore se oferă modele demne de urmat în viaţă – sfinţii – şi se dă alternativa corectă la societatea de consum în care trăim, o societate aflată în criză spirituală. Mircea Eliade spunea: ,,Dacă uiţi, te rătăceşti!’’.
Aşadar, fără ora de religie şi, implicit, fără credinţa creştină, cum îi putem cunoaşte pe strămoşii noştri care au dus o viaţă demnă şi nu s-au lăsat îngenunchiaţi de păgâni? Ce altceva putem pune în locul unei ore în care sufletele sunt mângâiate, iar durerile alinate? Răspunsul ne este dat chiar de către Sfinţii Apostoli: ,,Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice!’’
Interviu realizat de Alexandru Bulgaru