Pelerinajul în timpul sfinţit de Învierea Domnului, între Sfintele Paşti şi Înălţarea Domnului, este o continuare în cel mai duhovnicesc înţeles al demersului, o întâlnire reală cu Dumnezeu şi sfinţii Săi ori cu mărturiile văzute pe care ni le transmit, ca nişte prelungiri ale prezenţei lor sfinţitoare.
Amintim pelerinajul de la Sihăstria, la finele lunii aprilie, cu prilejul centenarului naşterii Părintelui Cleopa, duhovnicul, dascălul duhovnicesc şi părintele sufletesc al ierarhilor, preoţilor, monahilor şi credincioşilor din Biserica noastră şi nu numai.
Soborul nevoitorilor isihaşti străluceşte ca lumina stelelor pe cer, mai ales în cimitirul mănăstirii Sihăstria, iar Părintele Cleopa ne arată cum se prelungeşte lumina credinţei şi a vieţuirii curate din făclia Învierii Domnului.
Sfântul isihast şi ierarh Calinic de la Cernica, prin sfintele sale moaşte, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, a fost purtat în pelerinaj sfânt, prin toate eparhiile de azi din Mitropolia Olteniei, spaţiul său pastoral şi misionar de odinioară, ca ierarh.
Spre a adânci semnificaţia patristică a pelerinajului potrivit experienţei creştinilor primelor secole ale vieţii Bisericii, Dumnezeu a voit să reia, de câţiva ani, acest demers la Lavra şi sfintele moaşte ale unuia dintre cei mai renumiţi, dar uneori şi uitaţi, ,,Părinţi ai Bisericii nedespărţite, teolog al virtuţilor creştine şi mare dascăl al părinţilor latini, fiu al pământului românesc”, Sfântul Cuvios Ioan Casian de la Marsilia, Franţa.
Să ne amintim despre evenimentul, cu adevărat providenţial, al pelerinajului cu sfintele moaşte ale Cuviosului Părinte Ioan Casian de la Marsilia, după un mileniu şi jumătate, în România, la Bucureşti, Iaşi şi Galaţi, prin iniţiativa Preafericitului Părinte Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
Cardinalul Marsiliei, Bernard Panafieu, însoţitor al sfintelor moaşte, a exprimat de-a lungul traseului pelerinajului în România admiraţia faţă de evlavia şi efervescenţa duhovnicească a creştinilor ortodocşi români, care şi-au recunoscut astfel pe unul dintre ai lor, născut pe meleagurile dintre Dunăre şi Mare, dar şi pe sfântul evanghelizator al Marsiliei şi al regiunii Province, începătorul vieţii mănăstireşti răsăritene în Apusul Europei, pe părintele monahismului Occidental.
De un deceniu, aşadar, în cadrul unui fericit pelerinaj cu sfintele moaşte în Biserica Ortodoxă Română s-a reaprins ,,candela” cinstirii Sfântului Ioan Casian, la Marsilia. Creştinii de acasă, dar mai ales cei plecaţi, la muncă, ori stabiliţi, în Occident, adaugă prin evlavie şi vieţuire virtuoasă ,,uleiul” cel bun al recunoştinţei în ,,chivotul” luminos al Lavrei Sfântului Victor, întemeiată de Sfântul Casian, acum 16 secole!
Avem multe de învăţat din viaţa şi, mai ales, din opera complexă şi profundă al Sfântului Casian, ucenicul Sfântului Ioan Gură de Aur, mai ales dacă preţuim discernământul duhovnicesc şi experienţa părinţilor filocalici din pustia Egiptului, din Palestina, din Siria şi din locurile natale, aşa cum i-a descoperit şi prezentat Sfântul Casian şi prietenul său, Sfântul Gherman.
Aşezămintele noastre mănăstireşti ar avea astfel o ,,lespede” patristică la edificiul lor, iar trăitorii în mănăstire un prilej de înţeleaptă instruire şi duhovnicească formare prin cercetarea ,,Convorbirilor cu părinţii”, calea spre comunicarea profundă, duhovnicească, nepă-timaşă şi despătimitoare.
Acestea toate ne-au fost sugerate de experienţa unică a pelerinajului de la Marsilia, la Lavra Sfântului Victor, a Sfântului Casian, între 5 şi 6 mai a.c., cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi la invitaţia Înaltpreasfinţitului Mitropolit Iosif. Am sosit la Marsilia împreună cu ierarhi, monahi, preoţi şi credincioşi români, din cadrul comunităţilor locale ale Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Centrale şi Meridionale.
De neuitat va rămâne ecoul spiritual, al duhului Sfântului Casian împărtăşit de la sfintele sale moaşte şi de la mormântul său, din impunătoarea bazilică a mănăstirii de pe malul Mediteranei!
Acolo a fost păstrată şi Crucea Sfântului Apostol Andrei, care s-a întors la Patra, în anii `80, prin bunăvoinţa cardinalului Robert Eltcegaray, după ce în anii `60 se întorsese capul sfântului din biserica ,,Sfântul Andrei”, de la Roma.
Înaltpreasfinţitul Iosif, însoţit de Preasfinţitul Ignatie Mureşanul, a pregătit foarte bine cel de-al cincilea pelerinaj la moaştele Sfântului Casian, iar preoţii şi credincioşii au răspuns cu însufleţire şi aceeaşi râvnă jertfelnică, asemenea celei a credincioşilor de la noi, de acasă. Astfel, prin Sfântul Casian ne simţim acolo, acasă, iar prin noi şi sfântul este cinstit între cei de un neam şi o credinţă!
În biserica parohiei ,,Sfinţii Trei Ierarhi” din Marsilia, ierarhul Dunării de Jos a prezentat meditaţia: ,,Sfântul Casian, părinte al monahismului şi punte spirituală între Răsărirul şi Apusul Europei”.
La priveghere, în faţa sfintelor moaşte, prezentate special pelerinilor ortodocşi români, slujbă oficiată de ierarhi români şi clerici prezenţi, în mijlocul unei impresionante familii de credincioşi şi credincioase, a fost am putea spune ,,ca la Sihăstria” exprimată, în cea mai curată ,,respiraţie” bizantină şi românească. A slujit, de fapt, sfântul!
Arhiepiscopul Marsiliei a admirat în stare de rugăciune, timp de trei ceasuri, puterea şi darul evlaviei ortodoxe şi al fidelităţii slujitorilor şi creştinilor din România faţă de Biserică, aflaţi în Occident, contribuind astfel la redeşteptarea şi redescoperirea credinţei în spaţiul contemporan tot mai secularizat.
S-au vizitat, apoi, mormântul şi vestigiile primelor veacuri creştine din subsolul abaţiei Sfântul Victor.
A doua zi, la Sfânta Liturghie, oficiată în biserica ,,Sfinţii Trei Ierarhi” de trei ierarhi români, în faţa unei mulţimi de credincioşi cu prunci în braţe, cu lacrimi în ochi şi cu sufletele încărcate de ,,nectarul” credinţei, pe pământul sfinţit acum un mileniu şi jumătate de Marele Pelerin, Cuviosul Casian.
A fost, pentru noi toţi, o întâlnire cu Părinţii pustiei, dintre care Sfântul Casian ne-a tălmăcit sensurile întoarcerii de la înstrăinarea de Dumnezeu şi de aproapele, prin parcurgerea căilor virtuţilor şi mai ales a discernământului. Aşa se întâlnesc oamenii secolului cu ,,Preafrumoasa Pustie”, prin Sfântul Casian, în inima unui oraş modern, cosmopolit şi secularizat! Astfel ne revenim şi contribuim la binele nostru şi al semenilor.
Aşa călătorim spre calea inimii ,,brăzdând cu plugul Evangheliei pământul inimii”, cum ne arată sfântul.
Aşa învăţăm să convieţuim cu alţi oameni, în alte locuri şi cu alte obiceiuri, devenind pelerini, către sfinţi.
Sfinţii şi pelerinii lor ne arată calea spre dragostea frăţească şi spre convieţuirea paşnică, spre binele nostru pământesc şi mântuirea sufletelor.
† CASIAN,
Arhiepiscopul Dunării de Jos