„Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta…“
(Luca 2, 29‑32)
În fiecare an, la 2 februarie, la 40 de zile de la Naşterea Domnului, Biserica Ortodoxă marchează Întâmpinarea Domnului, un eveniment deosebit de important din viaţa pământească a Mântuitorului, un mare praznic împărătesc şi una din cele mai vechi sărbători religioase creştine.
În Arhiepiscopia Dunării de Jos, manifestările liturgice s‑au organizat în ajunul marelui praznic, pe 1 februarie, atunci când chiriarhul locului a fost prezent la capela cu hramurile „Întâmpinarea Domnului“ și „Sfinții Martiri Brâncoveni“ din incinta Muzeului Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos, cunoscut în popor ca fostul Palat Episcopal.
Împreună cu un sobor de preoți și diaconi în prezența credincioșilor din cuprinsul Eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos a săvârșit Sfânta Liturghie, urmată de sfințirea catapetesmei și slujba Parastasului pentru toți înaintașii în tronul Dunării de Jos.
În cuvântul de învățătură, ÎPS Sa a vorbit despre însemnătatea praznicului Întâmpinării Domnului, explicând celor prezenți care a fost scopul venirii Mântuitorului la Templu și ce anume trebuie să înțelegem și să punem în practică: „Sărbătoarea de astăzi este un prilej ca să conștientizăm adevărul că toată viața noastră suntem chemați, ca și dreptul Simeon, să primim și să întâmpinăm pe Hristos în sufletul și în viața noastră. Această întâmpinare se face mai ales când ascultăm cuvântul Evangheliei, când ne împărtășim cu Sfânta Euharistie, când primim preotul care binecuvântează casa, când săvârșim faptele bune în numele lui Hristos. Avem șansa să îl întâmpinăm pe Mântuitorul Hristos prin împărtășirea cu Sfintele Taine. Așa cum dreptul Simeon l‑a primit în brațe pe Hristos, așa îl primim noi în sufletul și în trupul nostru când ne împărtășim“.
După cuvântul de învățătură a urmat sfințirea catapetesmei capelei şi al icoanelor, ierarhul Dunării de Jos prezentând semnificaţiile iconostasului existent în toate bisericile ortodoxe: „Atunci când privim la icoane avem trăirea ca şi când citim în Sfintele Scripturi. Ceea ce se spune în Sfânta Evanghelie pentru urechi, este în icoane pentru vedere. Toată teologia este concentrată în simbol sub formă vizuală, pentru ca ceea ce auzim noi cu urechile să vedem şi cu ochii. Catapeteasma nu este un zid care desparte altarul de naos, ci este o icoană mare prin care noi privim, încă din lumea aceasta, spre Împărăţia Cerurilor“.
La finalul slujbei, în semn de mulțumire și apreciere pentru munca, jertfa şi ajutorul oferit, Părintele Arhiepiscop a oferit diplome de vrednicie tutror donatorilor care au încurajat și susținut proiectul de realizare a catapetesmei și de înfrumusețare a acestui sfânt lăcaș.
Vicențiu Tacea