Praznicul Sfinţilor Martiri Brâncoveni este serbat nu numai la ctitoriile şi locurile vieţuirii sale pământeşti, ci şi pe meleagurile încărcate de istorie din nordul judeţului Galaţi, la Mănăstirea Cârlomăneşti.
De ce un astfel de hram dat unui lăcaş monahal din aceste plaiuri moldave? Motivaţia este simplă: pentru că Sfântul Constantin Brâncoveanu este un sfânt al tuturor românilor şi el ne învaţă cel mai bine pe noi, creştinii de astăzi, lecţia trăirii Ortodoxiei şi a iubirii de neam.
Iată de ce, începând cu anul 1997, Episcopia Dunării de Jos a înfiinţat Mănăstirea „Sfinţii Brâncoveni”- Cârlomăneşti pe vatra celui mai vechi lăcaş monahal din zona Moldovei de Jos, şi pentru ca locuitorii de aici plecaţi în străinătate să nu îşi uite obârşiile şi credinţa strămoşească.
Pentru credincioşii din nordul judeţului Galaţi şi nu numai, ziua de prăznuire a Sfinţilor Brâncoveni (16 august) reprezintă o zi deosebită, deoarece atunci se serbează hramul unei importante lavre monahale – Mănăstirea Cârlomăneşti.
Vatră sihăstrească din timpul voievozilor
Pentru cei care nu ştiu încă, „grădina Maicii Domnului” de la Cârlomăneşti îşi are rădăcinile încă din secolul al XV-lea. Documente certe, referitoare la o mănăstire aflată în apropierea celei de astăzi, avem însă doar de la sfârşitul secolului al XVII-lea, când stareţ era „popa Jora“. Mănăstirea va fi integrată în secolul al XVIII-lea curentului de înnoire duhovnicească promovat de Sfântul Paisie de la Neamţ, reprezentând un important centru monahal din zona de sud a Moldovei.
La 1809, mănăstirea era menţionată ca metoc al Episcopiei Romanului, dar la 1821 ea a fost complet distrusă de către eterişti şi turci, călugării fiind nevoiţi să fugă. Puţinii monahi rămaşi au mutat cu un kilometru locul mănăstirii, construind, până la 1824, o biserică de cărămidă, existentă şi astăzi, dar care se află în plin proces de restaurare.
Viaţa monahală a continuat firav până în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. În 1957, biserica a fost trăsnită, incendiată şi apoi părăsită.
Abia în anul 1997, mănăstirea va fi reînfiinţată, la iniţiativa Preasfinţitului Episcop Casian al Dunării de Jos. Astfel, prin eforturile Centrului Eparhial şi ale Protoieriei Tecuci, s-a ridicat un paraclis, sfinţit în vara anului 2004, care a primit hramul Sfinţilor Martiri Brâncoveni şi un corp de chilii, s-a realizat alimentarea cu apă şi s-au construit anexele gospodăreşti.
Sărbătoarea hramului
După ce în preziua praznicului, slujba privegherii a fost săvârşită de către p. cuv. arhim. Daniil Oltean, vicar administrativ al Episcopiei Dunării de Jos, credincioşii au fost bucuroşi să aibe în mijlocul lor pe Preasfinţitul Episcop Casian al Dunării de Jos, care a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în noul paraclis de vară şi în faţa vechii bisericuţe cu hramul „Sfântul Nicolae” care în prezent este restaurată.
Prin iconomia lui Dumnezeu, sărbătoarea hramului din acest an a corespuns cu prima duminică de după Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, instituită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Duminica Migranţilor Români”. Astfel, părinţi şi rude împreună cu fiii plecaţi în străinătate şi reveniţi parţial în ţară, au putut participa la sfânta slujbă, rugându-se şi mulţumind lui Dumnezeu pentru darurile dăruite, dar, mai ales bucurându-se împreună de momentul revederii.
După ce în cadrul Sfintei Taine au fost înălţate rugăciuni speciale pentru toţi românii plecaţi la muncă în străinătate, ierarhul Dunării de Jos a dat citire apoi mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresat cu prilejul sărbătoririi Duminicii românilor migranţi în Patriarhia Română. La rândul său, Preasfinţitul Episcop Casian a încurajat pe rudele celor plecaţi departe, spunând: „Sunt mulţi dintre noi plecaţi la muncă în străinătate şi noi beneficiem de bănuţul lor pentru case mai bune, pentru a avea condiţii mai bune de trai, de medicamente poate, pentru părinţii bătrâni, dar în acelaşi timp suferim de lipsa lor. Ne gândim la ei şi vărsăm lacrimi. De aceea, e bine să ne rugăm pentru ei, ca să fie sănătoşi acolo unde sunt, ca să îşi păstreze credinţa, ca să se întoarcă acasă sănătoşi!”
Apoi, referindu-se la importanţa sărbătorii, Preasfinţia Sa a spus: „Aţi venit în număr foarte mare în acest loc ce capătă din ce în ce mai multă frumuseţe şi pace duhovnicească. Vreau să vă rog pe dumneavoastră, fii ai acestor plaiuri, să continuaţi cu pelerinajul la sfânta mănăstire, deoarece se simte aici lucrarea sfinţilor! Se simte aici întâlnirea Sfântului Ştefan cel Mare, din timpul căruia datează prima mănăstire, cu Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu. Se simte aici duhul de odinioară al părinţilor călugări ce se rugau în bordeie, sub pământ.
Cinstind astăzi, în această mănăstire, prin bisericuţa aceasta, jertfa Sfinţilor Martiri Brâncoveni. Să învăţăm, iubiţi părinţi, de la acest părinte sfânt, care avea coroană şi sceptru, care conducea Ţara Românească, dar care şi-a jertfit chiar şi proprii lui copii pentru sfânta credinţă ortodoxă strămoşească, că şi noi trebuie să le predăm credinţa curată creştinească, ortodoxă şi strămoşească, copiilor noştri.”.
„Gândul nostru este de a ne întoarce acasă!”
De asemenea, Preasfinţul Episcop Casian a invitat la cuvânt câţiva migranţi aflaţi în vacanţă, acasă. Aceştia au mărturisit că „E foarte greu în străinătate. Muncesc în Italia în construcţii şi această munca pare uneori mai grea ca cea de miner. În partea financiară este mult mai bine decât în România, dar atât! Mai mergem acolo la biserică, dar mai rar, când timpul ne permite. Sărbătorim Paştele şi Crăciunul împreună cu alţi români, dar nu este la fel ca acasă! Gândurile mele de viitor sunt de a mă întoarce acasă!” (Miron Teodor, Brătuleşti, jud. Galaţi).
La momentul chinonicului, ansamblul de copii „Cununiţa satului” din localitatea Lieşti, însoţiţi de părintele şi cântăreţul parohiei au interpretat Balada lui Constantin Brâncoveanu, precum şi alte cântece religioase şi populare. De asemenea, copiii de la Centrul de pictură din aceeaşi localitate au împodobit zidurile interioare ale vechii bisericuţe cu icoane închinate Sfântului Vasile, realizând astfel, un micro-vernisaj inedit.
La sfârşit, p. cuv. ieromonah Nicodim Anghel, responsabilul mănăstirii a primit darul duhovniciei. În cadrul natural deosebit oferit de păduricea de salcâmi, pelerinii veniţi la sărbătoarea hramului au putut lua parte la agapa frăţească împrună cu păstorii lor, însuşi ierarhul Dunării de Jos împărţind credincioşilor pachete cu hrană.
Adrian Portase