În ziua de 25 septembrie 2018, numeroşi pelerini din Arhiepiscopia Dunării de Jos şi din întreaga ţară şi‑au îndreptat paşii către Mănăstirea Măxineni pentru a participa la târnosirea bisericii restaurate la frumuseţea de odinioară. Sărbătoarea a început în duh de rugăciune, cu participarea la Sfânta Liturghie arhierească săvârşită la un Altar de vară amenajat în apropierea noului zid de incintă al mănăstirii de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al plaiurilor; Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului; Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud; Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor; Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului; Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului; Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.
La chinonic, grupurile de copii ale parohiilor Ianca, Brătuleşti şi Lieşti, îmbrăcaţi în frumosul port popular românesc, au interpretat cântece patriotice. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Ortodoxia“. În cadrul Sfintei Litughii, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a vorbit despre minunile pe care Dumnezeu le‑a făcut prin refacerea sfântului locaş, mulţumind totodată tuturor pelerinilor, atât pentru rugăciuni, cât şi pentru prezenţa la evenimentul istoric: „Aş vrea, la încheierea Sfintei Liturghii, să facem o sfântă cruce, să privim la prapor ‑ la icoana Domnului nostru Iisus Hristos şi a Maicii Domnului, şi la mândrul Tricolor, şi la cerul care ne‑a lăsat liberi, deşi aseară ne ameninţa cu nori grei. Se anunţa pentru astăzi (25 septembrie 2018) o zi grea, cu nori, dar sunt sigur că au fost ascultate rugăciunile dumneavoastră, ale gazdelor acestei Liturghii ‑ creştinele şi creştinii şi preoţii din eparhie. Până la pământ, vă mulţumesc, vă mulţumesc!, vă mulţumesc!, deoarece, pentru credinţa şi rugăciunile dumneavostră, ne‑am bucurat, astăzi, în acest loc, unde în urmă cu trei decenii era cel mai cumplit, urât şi dezolant pustiu pe care ochiul omenesc îl putea vedea. Fără un pom, fără drum de acces din şoşea, fără apă, fără nimic. În condiţiile acestea, a venit aici părintele Simeon Ovezea, care a stat într‑o rulotă de camion, înfruntând pustia, precum în veacul patru părinţii pustiei.“
Mănăstirea Măxineni,
simbol al Crucii şi al Învierii
După slujba Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit slujba de sfinţire a bisericii Mănăstirii Măxineni, cu hramul „Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul“.
Cu acest prilej, Patriarhul României a oferit sfântului locaş cel de‑al doilea hram: „Învierea Domnului“. „Am sfinţit astăzi biserica voievodală ctitorită de cel mai mare ctitor român de biserici, Matei Basarab. Această biserică a fost bombardată în 1917, în timpul Primului Război Mondial, şi mai bine de 70 de ani a fost părăsită, până în 24 iunie 1990, când s‑a săvârşit din nou Sfânta Liturghie şi a reînceput viaţa de mănăstire, prin grija Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, la acea vreme Arhiereu‑vicar al Episcopiei Dunării de Jos. Timp de 14 ani, până în 2004, s‑au construit biserica nouă şi chiliile din jur. În 2007 au început demersurile pentru restaurarea din temelii a bisericii vechi, voievodale, şi a incintei mănăstirii, iar în acest An Centenar al Marii Uniri din 1918, toate lucrările sunt încheiate“, a spus Preafericirea Sa. În continuare, Patriarhul României a vorbit despre cel de‑al doilea hram acordat locaşului resfinţit: „Biserica restaurată a fost înviată din morţi. De aceea, cu acordul Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian, propunem ca această biserică cu hramul «Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul» să primească un hram nou: «Învierea Domnului», pentru că a fost dărâmată, a fost moartă şi a înviat din morţi.
O vedem frumoasă, zveltă, de la distanţă. Această mănăstire a avut şi un rol strategic, aproape de graniţa cu Moldova. Avem în faţă reconstruite biserica, stăreţia şi zidul de incintă făcut din cărămidă pregătită cu mâna.
Deşi este toamnă, trăim o bucurie de Înviere, ca de Sfintele Paşti, pentru că prin toate greutăţile Primului şi celui de‑al Doilea Război Mondial, după ani de persecuţie comunistă, viaţa mănăstirilor a fost reluată în această parte a ţării, iar Mănăstirea Măxineni reprezintă un simbol al Crucii şi al Învierii.
Poporul român este, în istorie, un popor purtător de Cruce şi doritor sau căutător de Înviere. Vedem aici taina Crucii şi a Învierii simbolizată într‑o mănăstire bombardată, distrusă, părăsită, abandonată, dar care a înviat, a revenit la frumuseţea cea dintâi, pentru că nu doar a fost reconstruită, ci i s‑a oferit şi o pictură foarte frumoasă executată de domnii Marcel şi fiul său, Daniel Codrescu“.
La final, Patriarhul României a tâlcuit înţelesurile teologice ale săvârşirii slujbei de sfinţire a unei biserici: „Slujba de sfinţire a Bisericii Ortodoxe este foarte bogată şi plină de înţelesuri duhovniceşti. Biserica este construită în formă de cruce şi de corabie şi pe turla cea mare, care seamănă cu un catarg al corabiei, se află Sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce.
Când am sfinţit biserica aceasta, toată slujba a fost concentrată pe cinstirea Sfinţilor Martiri sau Mucenici, pentru că încă din primele veacuri, primele biserici au fost construite pe mormintele Sfinţilor Mucenici. Și aşa cum prevede Cartea Apocalipsei, în faţa Tronului Mielului se aflau cei care şi‑au spălat hainele lor în sângele Mielului, adică Sfinţii Mucenici sau Martiri.
De aceea, în Biserica Ortodoxă, atât în piciorul Sfintei Mese, cât şi în Antimisul de pe Sfânta Masă nu se pot pune alte moaşte de sfinţi decât Moaştele Sfinţilor Martiri.
Ei stăteau în faţa tronului Mielului, adică, în faţa tronului lui Hristos ‑ Mielul înjunghiat şi înviat. Și între Tronul cel de sus, al Mielului ‑ al lui Hristos ‑ şi Sfânta Masă, în care se află Moaştele Sfinţilor Martiri sau Mucenici, se află Sfânta Cruce a lui Hristos, Care e pictat pe Cruce în stare de jertfă.
Deci, Sfinţii Martiri sau Mucenici sunt cei mai apropiaţi de Jerfa lui Hristos, pentru că ei au mărturisit credinţa până la capăt, până la jertfirea propriilor lor vieţi. De aceea, toată slujba de sfinţire, sau de târnosire, a unei biserici ortodoxe este închinată şi sfinţilor Mucenici. Am cântat de zeci de ori: «Sfinţilor Mucenici, care bine v‑aţi nevoit, şi v‑aţi încununat, rugaţi‑vă, Domnului, să se mântuiască sufletele noastre!»
Am înconjurat biserica în afară, s‑au citit trei evanghelii: Prima Evanghelie după Matei ne spune că în biserică, aici, se iartă păcatele. Ceea ce se leagă şi se dezleagă în biserică, se dezleagă şi în ceruri, aşa după cum a făgăduit Mântuitorul Iisus Hristos Sfântului Apostol Petru, după ce a mărturisit dreapta credinţă că Iisus din Nazaret nu este un simplu om, ci Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic viu. Deci, credinţa aceasta ortodoxă, adevărată, că Iisus este Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16, 16) este temelia mântuirii noastre. Și, deci, Biserica este zidită pe piatra mărturisirii, pe care a făcut‑o Sfântul Petru, şi anume: credinţa în dumnezeirea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel veşnic, Care din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor S‑a făcut Om.
A doua Evanghelie după Luca, care vorbeşte despre Marta şi Maria, s‑a citit în dreptul Sfântului Altar şi ea se încheie cu aceste cuvinte: «Fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi‑l păzesc» (Luca 11, 28).
Și a treia Evanghelie, care este Evanghelia după Ioan, spune: «Eu cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine, şi Eu le voi dărui viaţă veşnică» (Ioan 10, 27‑28).
Deci, ce reţinem noi din aceste trei evanghelii de la sfinţirea bisericii? Că aici, în biserica aceasta, care e numită «Poarta Cerului» (Facerea 28, 17), fiindcă de aceea am bătut în porţile bisericii, pentru că s‑a deschis o nouă poartă a cerului, astăzi, aici, prin sfinţire, în acestă biserică primim iertarea păcatelor, primim adevărata fericire care înseamnă ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, în fiecare duminică şi sărbătoare şi punerea Lui în practică, trăirea poruncilor lui Hristos. Aceasta este adevărata fericire; să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu şi să îl punem în practică, să‑l împlinim prin viaţa noastră.
A treia evanghelie ne învaţă că aici, în această biserică, este arvuna vieţii veşnice. Deci, nu doar iertarea păcatelor ni se dăruieşte în biserică, ci şi arvuna vieţii veşnice. De aceea, biserica a fost numită «laborator al vieţii veşnice», al învierii sufletului din moartea păcatului şi apoi învierea cea de obşte a trupurilor, la a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. «Eu cunosc oile Mele, ele Mă cunosc pe Mine şi Eu le dau viaţă veşnică».
Unde se vede aceasta în modul cel mai lămurit? Atunci când ne împărtăşim şi când strana cântă «Trupul lui Hristos, primiţi. Și din Izvorul, Cel fără de moarte, gustaţi!» Deci, prin Sfânta Euharistie, noi deja primim, în arvună, viaţa veşnică. Viaţa veşnică nu este viaţa de după moarte, ci viaţa veşnică începe odată cu botezul. Este viaţa pe care noi o trăim în comuniune de iubire cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, potrivit cuvintelor Mântuitorului, Care spune: «Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri va trăi». Chiar dacă va muri cu trupul, va trăi cu sufletul. «Și Eu îl voi învia pe el, în ziua de apoi».
Deci, aici primim arvuna învierii şi a vieţii veşnice. Aşa ne spun cele trei evanghelii pe care le‑am auzit astăzi.
Apoi, am bătut în uşile bisericii şi am intrat în biserică. De ce? Pentru că intrarea arhiereului sau a arhiereilor în biserică, atunci când biserica e sfinţită, înseamnă că se deschide o poartă a cerului. De unde ştim noi? Pentru că este un dialog între cel care bate în poartă cu Crucea şi persoana care stă în interior şi răspunde. De două ori se spune: «Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre!» Adică, porţile cereşti şi va intra «Împăratul Slavei». Și se întreabă din biserică: «Cine este Împăratul Slavei?» Și se răspunde: «Domnul cel mare şi puternic, Cel tare în războaie». Dar a treia oară, nu se mai răspunde: «Domnul cel mare şi puternic, Cel tare în războaie», ci, «Domnul puterilor îngereşti». Și când îngerii din ceruri, care sunt simbolizaţi de glasul celui care întreabă, aud că Cel care intră în biserică este Împăratul Slavei, dar şi Domnul sau Stăpânul puterilor cereşti, atunci se deschid uşile.
Această parte din slujbă, la intrarea în biserica nouă, ce urmează a fi sfinţită, vine de la slujba Înălţării Domnului, de la sărbătoarea Înălţării Domnului la cer. Și cei care întreabă cine este Împăratul Slavei, sunt îngerii. Și când îngerii înţeleg că Cel care Se înalţă la Ceruri nu‑I un simplu om, cum Îl văd ei, ci este Însuşi Fiul lui Dumnezeu, stăpânul puterilor cereşti, «Făcătorul Cerului şi al Pământului» (Simbolul de credinţă), atunci se deschid porţile cele cereşti. Porţile bisericii de aici reprezintă porţile cereşti.
De aceea s‑a spus că fiecare biserică nou sfinţită este o nouă Poartă a Cerului. Aceasta este Casa lui Dumnezeu şi Poartă a Cerului, după cum i‑a spus Dumnezeu lui Iacob. Deşi a stat doar cu capul pe o piatră, dar fiindcă a văzut o scară pe care coborau şi urcau îngerii, un glas i‑a spus: Aceasta este Casa lui Dumnezeu şi Poarta Cerului (Facerea 28, 17). Deci, Biserica aceasta nu e o simplă clădire. Este Casa lui Dumnezeu şi Poarta Cerului.
Am intrat apoi şi am sfinţit Sfânta Masă sau Jertfelnicul cu apă sfinţită, cu Sfântul şi Marele Mir; apoi, am sfinţit toată biserica, catapeteasma sau iconostasul mare şi toată biserica în interior.
Și acum, cu aceeaşi apă sfinţită, plină de mirodenii, de parfum de trandafir, vă vom binecuvânta şi vă vom sfinţi şi pe dumneavostră, pentru că biserica aceasta de zid este învelişul comunităţii vii, care se numeşte Biserica lui Hristos cea vie, formată din cler şi popor.
Deci, atunci când participăm la sfinţirea bisericii, primim o binecuvântare deosebită. Primim binecuvântarea sfinţirii trupurilor şi a sufletelor noastre, aşa cum a fost sfinţită această biserică reînviată, reconstituită, frumos împodobită.“
În continuare, Preafericirea Sa a oferit distincţii celor care au contribuit în mod deosebit la lucrările de reconstrucţie a mănăstirii. Protos. Atanasie Dorin, stareţul Mănăstirii Măxineni, şi protos. Paisie Agache, fost stareţ al aşezământului monahal, au primit Ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni“ pentru clerici. Părintele Horaţiu Moldovan, consilier eparhial al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, a primit Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus“ pentru clerici. Francisk‑Iulian Chiriac, preşedintele Consiliului Judeţean Brăila, a primit Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus“ pentru mireni, iar prof. dr. Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei Române şi director al Muzeului Brăilei „Carol I“, a primit Ordinul „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul“ pentru mireni.
Pentru biserica „Învierea Domnului“ şi „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul“ a Mănăstirii Măxineni, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit o părticică din cinstitele moaşte ale Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu. Actul de donaţie a fost citit de arhim. Nectarie Şofelea, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor.
Tot pentru locaşul de cult, Preafericirea Sa a oferit o cruce de binecuvântare lucrată în Atelierele Patriarhiei Române, pachete cu tămâie naturală din Oman, o Evanghelie, un Apostol şi mai multe cărţi de cult şi volume apărute recent la Editurile Patriarhiei Române.
Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a adresat mulţumiri Patriarhului României, în numele clerului şi al credincioşilor Arhiepiscopiei Dunării de Jos, pentru săvârşirea slujbei de sfinţire a bisericii Mănăstirii Măxineni şi i‑a oferit o icoană Deisis: „În încheierea Sfintei Liturghii, am mulţumit lui Dumnezeu, iar din mulţumirea cuvenită lui Dumnezeu, toţi cei care sunt de faţă, împreună, mulţumim respectuos Preafericitului nostru Părinte Patriarh Daniel, care a desăvârşit lucrarea de ctitorire, oferind Mântuitorului Iisus Hristos această biserică şi această cetate veche, mănăstirească, şi în rugăciunile şi, mai ales, în acestă foarte profundă şi înţeleaptă prezentare a înţelesurilor sfinţirii bisericii ne‑a arătat cât de mult se sfinţesc şi sufletele şi trupurile noastre, atunci când se sfinţeşte un nou Altar al Mântuitorului Iisus Hristos.
Preafericirea Sa a unit rugăciunea monahilor şi monahiilor, şi lucrarea lor, prezidând ieri, la Aşezământul eparhial de la Lacu Sărat, Sinaxa stareţilor şi stareţelor din Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, eveniment extraordinar de important pentru viaţa noastră duhovnicească, monahală. Tot Preafericirea Sa a dorit să se continue lucrarea de ieri, în chip concret, în această mănăstire, care aşa cum a arătat Preafericirea Sa, răstignită şi omorâtă, a înviat.
Ce este astăzi? , chiar şi timpul de aseară şi până astăzi ‑ decât învierea prin rugăciune a timpului frumos şi luminos, pentru ca şi sufletele şi inimile noastre să se îndrepte frumos şi luminos, cu mulţumire, către Preafericirea Voastră, şi să Vă mulţumească, pentru toată lucrarea atât de pilduitoare pe care o păstoriţi, atât ca Arhiereu al lui Hristos, cât şi «Corăbier» al Bisericii lui Hristos din România, care printre vânturile şi valurile istoriei, se îndreaptă mereu spre limanuri bune.
Preafericite Părinte Patriarh Daniel, sunteţi un mare sprijinitor al unităţii de credinţă exprimată şi ‑ de această dată ‑ prin prezenţa ierarhilor, a clerului, a cinului monahal şi a credincioşilor, fapt care este evident şi astăzi ‑ în cazul acestei mari mulţimi care a venit să‑şi vadă Patriarhul României, să ia binecuvântarea Patriarhului şi a Ierarhilor din Sinodul nostru Mitropolitan şi din Sinodul Basarabiei. Ce simbol extraordinar pentru unitatea de credinţă şi de neam!”, a spus în încheiere Înaltpreasfinţitul Părinte Casian.
La sărbătoarea Mănăstirii Măxineni au participat reprezentanţi ai mănăstirilor reuniţi luni în sinaxa monahală a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei la Lacu Sărat, numeroşi credincioşi, reprezentanţi ai autorităţilor de stat centrale şi locale, academicieni şi oameni de cultură.
La final, toţi cei prezenţi au avut posibilitatea de a trece prin Sfântul Altar pentru a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă.
Dr. Alexandru Briciu