Am primit cu durere în suflet vestea trecerii la cele veşnice a părintelui Aurel Zaharia, în dimineaţa zilei de luni, 16 ianuarie 2017.
Părintele Aurel Zaharia s‑a născut în comuna Unirea, judeţul Brăila, din părinţi credincioşi, Dumitru şi Mihaica, la 24 decembrie 1941. A urmat cursurile şcolii primare şi gimnaziale din localitatea natală. A finalizat studiile seminariale la Buzău, înscriindu‑se, apoi, la cursurile Institutului Teologic din Bucureşti şi obţinând licenţa în 1969.
S‑a căsătorit cu Georgeta Zaharia, profesor de Limba şi literatura română, iar Dumnezeu a binecuvântat această familie cu doi copii: Ciprian (inginer) şi Diana (jurnalist).
La 27 decembrie 1969 a fost hirotonit preot, pe seama parohiei Gropeni, judeţul Brăila. A slujit aici optsprezece ani, cu multă râvnă şi folos pentru credincioşi, remarcându‑se printr‑o activitate administrativ‑pastorală bogată: a refăcut acoperişul şi pictura murală a bisericii, a renovat casa parohială şi a îmbogăţit patrimoniul bisericesc cu două clopote turnate la Mănăstirea Cernica din Bucureşti.
A fost transferat de la parohia Gropeni, la 1 mai 1987, prin ordinul Eparhiei Buzăului nr. 364/1987, la parohia Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din municipiul Brăila. Preot harnic şi evlavios, înzestrat cu simţ practic şi liturgic deosebit, în parohia Sfântul Mare Mucenic Dimitrie ‑ Brăiliţa a cultivat acelaşi duh de jertfelnicie manifestat la parohia Gropeni, participând activ la refacerea turlelor bisericii, a lucrărilor de restaurare a picturii bisericii şi a înnoirii mobilierului. A luat parte şi la lucrările de zidire a cancelariei parohiale şi a capelei mortuare.
În cadrul slujbei de resfinţire a bisericii Sfântul Mare Mucenic Dimitrie ‑ Brăiliţa, din 23 octombrie 2011, pentru slujirea sa jertfelnică a primit din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop dr. Casian al Dunării de Jos, rangul bisericesc de iconom stavrofor.
Pe lângă studiile teologice a cultivat şi un talent personal, cel al sculpturii. A lucrat manual rama din lemn de nuc a iconostasului Maicii Domnului din biserica parohială de la Gropeni şi ramele de geam ale clopotniţei.
După o slujire de aproape trei decenii la biserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrie ‑ Brăiliţa, a primit arhiereasca binecuvântare pentru a se retrage şi a purta smerit neputinţele şi încercările vârstei a treia, rămânând îmbisericit la aceeaşi parohie.
A lucrat cu timp şi fără timp, pentru toţi cei ce l‑au cunoscut ca preot, pentru toţi cei care au alergat la sfatul său duhovnicesc, fără să se sustragă solicitărilor de toate felurile. Ultima sa prezenţă la Sfânta Liturghie a fost cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului, în 25 decembrie 2016. Iar după trei săptămâni, a fost chemat la Domnul, în ziua de 16 ianuarie 2017.
Părintele Aurel Zaharia rămâne pentru toţi cei care l‑au cunoscut, un preot jertfelnic şi vrednic, harnic slujitor şi ziditor de suflete, dăruit Bisericii şi enoriaşilor săi, care a luptat cu toate încercările pe care Bunul Dumnezeu le‑a îngăduit, cu credinţa că nimic din cele ce i‑au fost aşezate, cu dumnezeiască iconomie, nu este peste puterile sale.
Prezent la slujba de înmormântare ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian a reliefat câteva aspecte din activitatea şi despre personalitatea părintelui Aurel: „A fost pe pământ şi în Sfânta Biserică un preot bun, cuviincios şi prietenos. A avut capacitatea de a dezamorsa conflictele, receptivitate la transformări pozitive: a fost blând, răbdător şi îngăduitor faţă de enoriaşi“.
Alături de familia sa, cu rugăciuni, ne rugăm Domnului să îi facă veşnică pomenire, din neam în neam!
Pr. Sandu Preda;
Alin Marian Constantin