În dimineaţa zilei de 22 septembrie 2016, în miljocul familiei sale, ,,dascălul şi protopsaltul Catedralei gălăţene”, cum l‑a denumit Ierarhul nostru, domnul Nicolae Opricescu şi‑a dat sufletul său bunului Dumnezeu, pentru a fi aşezat ,,în corturile drepţilor, în sânul lui Avraam să‑l odihnească şi cu drepţii să‑l numere” (Apolisul pentru cei adormiţi). Avea frumoasa vărstă de 84 de ani, din care slujise lui Dumnezeu şi oamenilor, prin cântec, vreme de mai bine de cincizeci de ani.
În seara zilei de 23 septembrie 2016, la biserica ,,Schimbarea la Faţă” ‑ Greacă din municipiul Galaţi, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos ‑ înconjurat de un sobor de zece preoţi şi şase diaconi, majoritatea slujitori ai Sfintei Catedrale ‑ a săvârşit slujba citirii stâlpilor. Erau prezenţi membrii Coralei Catedralei şi unii artişti lirici ai Teatrului Muzical ,,Nae Leonard” ‑ acolo unde protopsaltul Nicolae Opricescu a activat în calitate de corist şi solist liric, până la vârsta de pensionare. „Dascălul nostru nepreţuit sau «domnul Nae», cum îi spuneam noi, toţii slujitorii şi credincioşii, ne‑a încântat vreme de aproape un sfert de veac prin armonioasele sale interpretări muzicale de la strana Catedralei noastre din Galaţi, fiind de fiecare dată ca un părinte pentru slujitorii mai tineri şi pentru credincioşi, care am ucenicit şi am fost povăţuiţi atât în cele ale Tipicului bisericesc, cât şi în citirile şi cântările bisericeşti”, a subliniat în cuvântul de mângâiere Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, adresându‑se familiei îndoliate şi celor prezenţi.
Născut la 1 februarie 1932, în comuna Vipereşti, raionul Cislău, regiunea Ploieşti, astăzi, în judeţul Buzău, protopsaltul Nicoale Opricescu a văzut lumina zilei într‑o familie cu părinţi credincioşi ‑ Mihai şi Dobra ‑ care se ocupau cu agricultura, dând celor şapte copii o bună educaţie religioasă. În familia Opricescu ‑ Stoica (trei dintre copii au primit numele de familie Stoica, după mamă), patru dintre copii au urmat Şcoala de cântăreţi, anume: Dumitru Soica, fratele cel mare, renumitul arhidiacon al Arhiepiscopiei Buzăului, care a slujit în vremea Episcopului Antim Angelescu. Nelu Stoica a urmat, de asemenea, Şcoala de cântăreţi bisericeşti şi a slujit o vreme la Biserica „Sfinţii Arhangheli” din Brăila. Un alt frate, Iorgu Opricescu, a slujit la Catedrala Arhiepiscopală a Galaţilor, între 1 septembrie 1963 (hirotonit ca diacon în 3 martie 1974) şi până în 2013, anul chemării sale la Domnul. Înzestrat de Dumnezeu cu darul unei voci deosebite şi cu dragoste mare pentru muzica bisericească, Nicoale, mezinul familiei Opricescu, s‑a înscris la Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti din cadrul Episcopiei Buzăului, la vârsta de doisprezece ani, „primul său dascăl de psaltichie fiind fratele său, părintele arhidiacon şi profesor Dimitrie Stoica, numit, pe bună dreptate „privighetoarea Buzăului˝, loc unde activa ca profesor de muzică şi dirijor al coralei Catedralei Arhiepiscopale. În acelaşi timp, însoţitor de toată viaţa al Episcopului Buzăului, blândul şi învăţatul Episcop Antim Angelescu, a cărui viaţă liturgică nu putea fi înţeleasă fără prezenţa părintelui arhidiacon Dimitrie Stoica, de la a cărei şcoală m‑a învrednicit Dumnezeu să pot să iau şi eu ceva, deşi nu mai era profesor pe vremea când eu eram elev al Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul˝ din Buzău”, a amintit celor prezenţi Înaltpreasfinţitul Părinte Casian.
Protopsaltul Nicolae Opricescu s‑a înscris la Şcoala de cântăreţ la vârsta de 12 ani, între anii 1943 ‑ 1947. A fost ucenicul profesorului Traian Constantinescu, de la care a învăţat muzica liniară sau vocală. Cartea „Principii de muzică bisericească orientală” a maestrului Ioan‑ Popescu Pasărea a fost cartea de căpătâi, în desluşirea teoretică a notaţiei şi a cântărilor psaltice. Pentru cântarea practică folosea Podobiile din Podobier, de acelaşi autor.
Dascălul şi protopsaltul Nicolae Opricescu şi‑a început activitatea de cântăreţ bisericesc la Brăila, în 1947, la biserica ,,Sf. Gheorghe”, apoi la biserica ,,Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”, unde s‑a legat sufleteşte de părintele Alexandru Mateescu, preotul paroh al aşezământului, la acea vreme. În 1959, prin concurs, a fost angajat ca artist liric, la Teatrul Muzical ,,Nae Leonard” din Galaţi. În paralel, a cântat în corului bisericii „Schimbarea la faţă”. După 31 de ani de slujire simultană, cântăreţ bisericesc şi artist liric, s‑a pensionat şi a renunţat definitiv la slujirea lirică, rămânând cântăreţ în slujba lui Hristos, la biserica ,,Schimbarea la Faţă”, până în 1995.
Din acest an, Îi slujeşte lui Dumnezeu ca protopsalt al Catedralei Arhiepiscopale, chemat fiind de Arhiepiscopul dr. Antim Nica, al Tomisului şi al Dunării de Jos, iar ‑ mai apoi ‑ de actualul nostru Chiriarh.
Iată o portretizare care reiese din cuvântul Ierarhului nostru: „Prima şi cea mai importantă harismă sau lucrare ‑ pe care Dumnezeu i‑a încredinţat‑o fericitului întru adormire Nicolae‑ Nae Opricescu ‑ a fost cea de protopsalt al Catedralei noastre Arhiepiscopale, unde a fost ataşat de tradiţia cântării psaltice, de nezdruncinat de niciun fel de forme noi, moderne. Dimpotrivă, el a mers constant pe firul sănătos al tradiţiei muzicale din Sfânta noastră Biserică Răsăriteană Ortodoxă Română. Avea darul şi ştiinţa transmiterii modului de rugăciune prin cântare, cel puţin în partea a doua a vieţii sale, ca adevărat dascăl şi pedagog, şi nu doar cântăreţ bisericesc. Vrednicul de pomenire Nicolae Opricescu era dascăl în sensul cel mai frumos al cuvântului, deţinea pedagogia apropierii de oameni. Din acest punct de vedere este şi un învăţător şi un dascăl pentru cei care nu ştiau să se roage cântând, după regulile şi rânduielile lăsate nouă de Sfinţii Părinţi, precum Sfântul Vasile cel Mare care arată regulile precise ale înălţării sufletului, ale înălţării fiinţei umane mai presus de neputinţele ei şi atingerii măsurilor omeneşti, acolo unde era multă nevoinţă omenească. Pentru aceste două calităţi deosebite, Dumnezeu i‑a dăruit şi viaţă lungă. Iată, 84 de ani este o vârstă care a depăşit vârsta psalmistului, deoarece, el i‑a cerut Domnului ca până la 80 de ani să cânte, ceea ce s‑a şi întâmplat. Iar după 80 de ani, el ştia mai bine ca oricine că este imposibil să nu fim întâmpinaţi cu neputinţe şi dureri pentu subţierea neputinţelor noastre şi pentru purtarea crucii spre Sfântul Altar”.
Pe lângă vocea aparte şi darul slujirii la strană, protopsaltul Nicoale Opricescu, asemenea fraţilor săi, cu aceeaşi jertfelnicie, cu aceeaşi dragoste a fost animat şi de dorinţa de a forma şi alţi psalţi, „ridicând pe fiecare din non‑valoare la valoare şi împingând spre însuşirea temeinică a modului de rugăciune prin cântarea bisericească”.
A primit chemarea din lumea noastră ,,făra frică şi fără plâns, aducându‑şi aminte de neînlăturarea ei şi de izbăvirea din relele vieţii” (Sfântul Antonie cel Mare, în Învăţaturi despre viaţa morală a oamenilor şi despre buna purtare, în 170 de capete, 82) spovedit, cuminecat cu Sfintele Taine, după cum ne‑a spus duhovnicul său de la biserica ,,Schimbarea la Faţă” din Galaţi, care timp de 42 de ani l‑a avut în grija sa duhovnicească, fiind împăcat cu toţi semenii.
În 24 septembrie 2016, delegatul Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian ‑ preacucernicul părinte Lucian Petroia, vicar eparhial, a condus slujba de prohodire, dimpreună cu slujitorii Catedralei şi cu alţi slujitori sfinţiţi de la parohii, rugându‑ne, laolaltă, Milostivului Dumnezeu ca să‑i ierte păcatele şi să‑l odihnească în veci, ,,acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”.
„Rar cred că a avut, vreodată, Biserica noastră oameni iubiţi de ierarhi ca domnul Nae Opricescu, care a slujit aproape un sfert de veac la Catedrala Galaţilor, unde, cu o punctualitate ieşită din comun, s‑a unit în slujire exemplară şi seriozitate cu părintele Tudorel Popa, astfel încât, Catedrala noastră Arhiepiscopală a căpătat vigoare, a căpătat nuanţă bisericească prin cei doi slujitori exemplari”, spunea în evocarea sa.
Fie ca Înduratul Dumnezeu să primească slujirea bisericească a dlui. Nae Opricescu de aici de pe pământ şi în ceruri, ca arvună pentru dezlegarea „de tot păcatul sufletesc şi trupesc şi să fie iertat şi în veacul de acum şi în cel ce va să fie […]”.
Veşnica lui pomenire!
Protos. Antonie Ispas