Serile de noiembrie premergătoare Sărbătorii Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat, s-au continuat la Centrul de Studii Interdisciplinare „Sfântul Ioan Damaschin” al Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie de la Universitatea „Dunărea de Jos”, cu expunerea doamnei etnograf, etnolog şi folclorist dr. Angela Paveliuc Olariu de la Iaşi, în data de 24 noiembrie 2015. Subiectele serii au fost: „Sărbătoarea Sfântului Andrei în satul tradiţional românesc” şi lansarea cărţii: „Mihail Sadoveanu, vocaţie de etnograf”.
Doamna Angela Paveliuc Olariu şi-a dedicat toată viaţa cercetării satului românesc, tradiţiilor şi obiceiurilor ce vin peste timp de la începutul erei creştine şi pe care doreşte să le proiectăm împreună în viitor. Sărbătorile mari ale creştinătăţii sunt din punct de vedere etnografic „praguri”, evidenţiate calendaristic la trecerea dintr-un an în altul. În calendarul dacic trecerea dintre ani se făcea la 30 noiembrie, astăzi Sărbătoarea creştină a Sfântului Apostol Andrei. Trebuie menţionat faptul că, în tradiţia populară, latura sacră ţine de sărbătoarea religioasă, iar cea a obiceiurilor ţine uneori şi de profan, pentru care trebuie să avem îngăduinţă, cum spunea părintele Dumitru Stăniloae, deoarece fac parte din spiritualitatea satului tradiţional românesc. Trecerea dintre ani este un eveniment important, care are trei coordonate în mitologia satului tradiţional. Astfel, „cerurile sunt deschise şi orice rugăciune este auzită mai repede de Dumnezeu, de aceea sunt mulţi colindători şi urători la geamurile caselor noastre. De asemenea, în popor mai este credinţa că cei plecaţi din familie «la cer», se întorc acasă în această perioadă, pentru ei arzând în vatra sobei un buştean, iar focul nu trebuie să se stingă, pentru ca să fie cald în casă; masa întinsă cu bucate alese, căci în caz contrar, necazurile nu ne vor mai ocoli. Mai există în popor şi credinţa că în această perioadă animalele vorbesc, dar…. nu trebuie ascultate, nu trebuie înţeles ceea ce spun, ci mai degrabă trebuie să le îngrijim, să simtă duhul sărbătorii, altfel necazurile vor veni din nou asupra noastră”. Strigoii şi moroii sunt cei ce ameninţă liniştea, fericirea şi dragostea ţăranilor în vatra satului, de aceea femeile obişnuiesc să-i alunge în seara de Sfântul Andrei prin ungerea ferestrelor, a uşilor şi a hornului cu usturoi.
Căutând semnificaţia ratoşelor în tradiţiile românilor, ca locuri de popas şi de odihnă aflate la întretăierea drumurilor, doamna Angela Paveliuc Olariu mărturiseşte că aşa a descoperit în opera lui Mihail Sadoveanu deosebita sa vocaţie de etnograf. Descrierile pe care le face pot constitui o monografie etno-folclorică a poporului român, care să cuprindă atât aspectele materiale, cât şi cele spirituale. Opera sadoveniană oferă un bogat material referitor la tradiţiile şi obiceiurile populare ale românilor din părţile Moldovei, cercetătoarea descoperind „o adevărată pledoarie pentru un alt mod de raportare la sărbătoare, insistându-se asupra păstrării cu sfinţenie a tradiţiei valoroase, fiind conştient de pericolele care ameninţă şi condamnă la dispariţia ei”.
Având o lungă experienţă în cariera de etnograf, doamna Angela Paveliuc Olariu a descoperit de curând, cu uimire şi entuziasm, că întreaga operă a lui Sadoveanu este o monografie etnografică a Moldovei, la care se adaugă talentul său de mare scriitor, prin studii aprofundate, redate într-un tulburător stil, impresionante imagini şi o încărcătură metaforică deosebită, prin care sunt prezentate realităţile specifice epocii sale din punct de vedere social, economic şi politic.
La finalul expunerii, tinerii seminarişti şi studenţi, profesori şi oameni de cultură gălăţeni, au participat la un dialog etno-cultural cu un interes deosebit pentru tradiţiile şi obiceiurile satului tradiţional, această seară fiind apreciată ca o „deosebită întâlnire de suflet”, după cum însăşi doamna Angela Paveliuc Olariu ne-a mărturisit.
Conf. dr. ing. Lucia Balint