Preotul Alexandru Mateescu, chip al păstorului statornic în slujire

Statornicia este, fără doar şi poate, o virtute a sufletului omului aşezat şi devotat misiunii sale. Această virtute a împodobit mai mult decât oricare alta, sufletul preotului Alexandru Mateescu, care a slujit neîntrerupt timp de şapte decenii, din momentul hirotonirii şi până la cel al mutării la cele veşnice, în aceeaşi biserică, “Sfinţii Arhangheli” din Brăila.

Preotul Alexandru Mateescu s-a născut la 8 octombrie 1904, în localitatea Căldăreşti, din judeţul Buzău, în familia soţilor Vasile şi Chira Mateescu, ca al treilea copil şi totodată primul băiat din cei opt copii ai familiei, cinci fete şi trei băieţi.

A urmat şcoala primară în comuna natală, desfăşurarea Primului Război Mondial împiedincându-l pentru o perioadă de doi ani, între 1916, când a absolvit şcoala primară, şi 1918, să urmeze cursurile unei şcoli secundare. După încheierea primei conflagraţii mondiale s-a înscris la Seminarul Teologic “Chesarie Episcopul” din Buzău, ale cărui cursuri le-a absolvit în anul 1924.

Între anii 1924 şi 1928 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi, în paralel, şi pe cele ale Seminarului Pedagogic “Titu Maiorescu”. Pentru a se putea întreţine la facultate şi a-şi ajuta fraţii mai mici să-şi termine studiile, tânărul student Alexandru Mateescu şi-a luat mai multe servicii în acelaşi timp, fiind redactor al revistei “Viaţa agricolă”, editată de Societate inginerilor agronomi din România, între 1925-1928 şi cântăreţ la biserica “Batiştei” din Bucureşti, între 1926-1934. Cu toate aceste responsabilităţi, a manifestat interes şi pentru activităţi culturale, fiind membru al Societăţii Corale “Carmen” şi activând la Ateneul popular “Dinicu Golescu” din Bucureşti.

În anul 1934, pe când pregătea dosarul în vederea ocupării unui post clerical într-o parohie din Arhiepiscopia Bucureştilor, preotul Anton Angelescu, viitorul episcop Antim Angelescu al Buzăului, pe atunci preşedinte al Societăţii clerului ortodox din Brăila, împreună cu evergetul Nedelcu Chercea, ctitorul restaurator al bisericii “Sfinţii Arhangheli”, i-au propus să vină la Brăila şi să solicite postul de preot paroh la biserica “Sfinţii Arhangheli”, vacantat în acea perioadă.

După ce episcopul Ghenadie Niculescu al Buzăului i-a acceptat cererea, numindu-l paroh al bisericii “Sfinţii Arhangheli” din Brăila, tânărul Alexandru Mateescu s-a căsătorit în aprilie 1934, naş de cununie fiindu-i chiar Nedelcu Chercea. La 8 mai a fost hirotonit, pentru ca la 15 mai, după confirmarea numirii de către Ministerul Cultelor, să îşi înceapă efectiv activitatea.

Primii ani de pastoraţie tânărul preot Alexandru Mateescu i-a desfăşurat într-o atmosferă efervescentă atât din punct de vedere cultural, cât şi religios, Brăila interbelică fiind unul din oraşele înfloritoare din punct de vedere economic, cultural, intelectual. În anul 1937 Brăila era descris drept „un oraş cu numeroase şcoale primare, secundare, profesionale, biblioteci, librării, tipografii, ziare, reviste, teatre, Academie de muzică, Pinacotecă, atenee, muzee, cercuri de studii, care, prin rosturile şi manifestările lor, au creiat aci, lângă Gurile Dunării, un cadru de propăşire culturală şi artistică ce a dat ţării: savanţi, scriitori, publicişti, artişti, muzicanţi, profesori, bărbaţi politici de seamă”1.

Această stare înfloritoare s-a reflectat şi în activitatea bisericească a preoţilor slujitori din oraş, atât sub raport edilitar, dar mai ale cultural-misionar. În acea perioadă, preotul Alexandru Mateescu a avut şansa de a fi parte a unui corp clerical din care făceau parte preoţi de înaltă ţinută intelectuală, cultural şi morală, precum Anghel Constantinescu, Ilie Didicescu, Ştefan Şerban Sâmpetru, Antim Angelescu şi alţi câţiva. Aceştia, cu doar un an mai devreme, înfiinţaseră la biserica “Sfinţii Arhangheli” un cerc religios, cu întruniri în fiecare vineri seara, activitatea catehetică vizând „trezirea şi cultura conştiinţei religioase a mulţimii”2.

În acel context, preotul Alexandru Mateescu a asigurat continuitatea serilor catehetice desfăşurate la parohia al cărei paroh devenise, a iniţiat împreună cu alţi preoţi Cercul de publicaţii religioase „Proilavia”, reuşind să editeze revista „Călăuza creştinului”, în doar două numere însă, şi a activat ca secretar al Societăţii Femeilor Ortodoxe – filiala Brăila.

Preotul Alexandru Mateescu s-a dovedit şi un bun chivernisitor al Casei Domnului, în anul imediat următor instalării sale angajând reparaţii la zidul exterior al bisericii, pentru a îndepărta igrasia, iar între anii 1948-1949 îngrijindu-se de pictarea bisericii în tehnica fresco.

Cel mai important rod al slujirii sale statornice la parohia „Sfinţii Arhangheli” a fost salvarea de la demolare a bisericii în care slujea.

Biserica ,,Sf. Arhangheli” din Brăila, locul de slujire al părintelui Mateescu

În anul 1962, coroborându-se în chip nefericit mai mulţi factori geo-fizici (înclinaţia înspre biserică a aleilor pietonale din jurul acesteia, lipsa unui sistem de drenare corespunzătoare a apelor, componenţa şi instabilitatea solului pe care era construită biserica, pânza freatică de suprafaţă), solul din jurul bisericii a început să se taseze, pereţii din partea de sud-vest fiind în pericol de a se surpa. Organele statului ateu de la acea vreme au vrut să profite de situaţia creată pentru a demola biserica aflată în plin centrul oraşului, în piaţa numită pe atunci ,,Piaţa Lenin”. Încercările lor au fost sortite eşecului, din fericire, căci au avut în preotul Alexandru Mateescu un oponent pe măsură, statornic în nădejdea că va putea salva biserica.

Urmare a repetatelor şi insistentelor demersuri făcute la forurile superioare bisericeşti şi de stat, la Direcţia Monumentelor Istorice, fundamentate pe faptul că biserica este monument istoric unic în ţară, doar în Bulgaria şi în Serbia mai aflându-se câte unul asemănător, deci parte a patrimoniului naţional, preotul Alexandru Mateescu a reuşit să obţină intervenţia la Guvern a vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina. În loc să fie demolată, cum şi-au dorit comuniştii, în anul 1966 biserica a fost consolidată cu sprijinul financiar al Patriarhiei, al Ministerului Cultelor şi al Episcopiei Buzăului.

Astfel a fost salvat sfântul locaş, devenit emblema municipiului Brăila şi, nu în ultimul rând, şi a biruinţei omului statornic prin credinţă şi dragoste în slujirea Mântuitorului Iisus Hristos prin slujirea semenilor şi a frumosului.

Statornicia în credinţă şi slujire a preotului Alexandru Mateescu, despre care Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Dr. Casian afirma că „s-a identificat şi se identifică cu aspiraţiile spirituale, culturale şi româneşti ale oraşului Brăila, fiind el însuşi o parte vie a istoriei Brăilei din acest secol”3,  a fost cinstită de Consiliul Municipal Brăila, la propunerea Înaltpreasfinţiei Sale, prin acordarea titlului de „Cetăţean de onoare” al Brăilei4, în data de 31 ianuarie 1996, în cadrul unei festivităţi emoţionante, în cadrul căreia au mai fost onoraţi preoţii Şerban Ştefan Sâmpetru, Ioan Frăţilă şi Gogu Sârbu.

Preotul Alexandru Mateescu s-a mutat la cereştile sălaşuri în ziua de 2 februarie 1998, la venerabila vârstă de 94 de ani, după o slujire statornică, neîntreruptă timp de 64 de ani în biserica „Sfinţii Arhangheli”, răstimp în care, după mărturia succesorului său, preotul paroh Victor Ţugui, nu a lipsit din biserică decât două zile, fiind foarte răcit.

Un astfel de preot, intrat în conştiinţa enoriaşilor săi şi a credincioşilor pe care i-a călăuzit duhovnoceşte, dar şi a Bisericii locale, nu poate fi şi nu trebuie uitat.

Veşnica lui pomenire, din neam în neam!

Pr. conf. dr. Cristian Gagu


1. ***Municipiul Brăila, a XII-a Adunare Generală a uniunei oraşelor din România, 29, 30 şi 31 octomvrie 1937, p.23

2.  Pr. ANGHEL CONSTANTINESCU, ,,Ştiri”, în Glasul Bisericii, foaie parohială cu învăţături şi îndemnuri creştineşti pentru poporenii bisericii Sfânta Parascheva din Brăila, anul V, nr.1, martie 1933, pp. 15-16

3. Pr.Gheorghe ŞTEFAN, ,,Brăila îşi onorează preoţii”, în Călăuză Ortodoxă, anul VII, nr. 88-89, 1996, pp. 6-7

4. Dumitru ANGHEL, Cetăţeni de onoare ai Brăilei, Editura Ex libris, Brăila, 2004, pp. 21-23