La nivel european, relaţia dintre State şi culte este marcată de specificul istoric, religios şi socio-cultural al fiecărei ţări. Astfel, sprijinirea cultelor în realizarea obiectivelor lor este apreciată diferit de la o ţară la alta, în funcţie de modul în care Statul şi opinia publică percep rolul şi locul cultelor în societate.
În cadrul politicilor Uniunii Europene, domeniul relaţiilor Biserică-Stat este de competenţa Statelor membre, fiind respectat modul în care această problematică este rezolvată la nivel naţional. Declaraţia a 11-a adoptată de către Conferinţa Europeană de la Amsterdam, din 1997, preciza deja faptul că „Uniunea Europeană nu prejudiciază statutul de care beneficiază, în virtutea dreptului naţional, Bisericile, asociaţiile sau comunităţile religioase din Statele membre” (Cf. Journal officiel, n° C 340, din 10 nov. 1997). Această atitudine a fost preluată, prin Tratatul de la Lisabona, în Tratatul pentru Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), art. 17, care afirmă că „(1) Uniunea respectă şi nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului naţional, Bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase din Statele membre”. Astfel, în formularea TFUE, domeniul relaţiilor dintre State şi Biserici sau alte organizaţii prevăzute în art. 17 cade sub incidenţa principiului subsidiarităţii, precizat de art. 5 (3) al Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE), care afirmă: „În temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de Statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii”.
Chiar dacă nu există un regim european al cultelor, şi nicio perspectivă uniformă în domeniul finanţării acestora, putem observa că, la nivelul Uniunii Europene, sunt conturate câteva exigenţe comune, care sunt în raport cu domeniul finanţării directe sau indirecte a cultelor:
Garantarea activă a libertăţii religioase şi de cult;
Recunoaşterea autonomiei interne a cultelor, în cadrul sistemului juridic specific;
Recunoaşterea de drept sau de fapt a caracterului de interes public sau de utilitate publică a activităţii cultelor;
1. Garantarea activă a libertăţii religioase se referă în primul rând la faptul că nu este suficient ca o libertate fundamentală să fie explicit formulată într-un text constituţional sau legislativ. Statul trebuie să asigure condiţiile pentru ca această libertate să fie exercitată. Acolo unde lipsesc condiţiile de manifestare în circumstanţe obişnuite a libertăţii religioase datorită unor condiţii speciale reglementate de Stat, acesta are datoria de a crea condiţii pentru ca persoanele în cauză să poată să-şi exercite libertatea religioasă şi de cult. Punerea la dispoziţia persoanei aflate în circumstanţe speciale a acestor mijloace este o consecinţă a garantării libertăţilor fundamentale. Astfel, finanţarea asistenţei religioase în instituţiile publice – structuri militarizate, spitale, penitenciare şi instituţii cu statut special – este în general înţeleasă ca o obligaţie constituţională.
2. Afirmarea autonomiei cultelor în cadrul suveranităţii Statului ridică şi probleme în raport cu finanţarea cultelor. Autonomia cultelor este afectată şi de nevoile financiare. În mai multe rânduri, Statul a diminuat direct sau indirect patrimoniul Bisericilor şi, chiar dacă au fost întreprinse măsuri compensatorii, în timp, s-a pierdut din vedere că finanţarea asumată de Stat este, în acele cazuri, o justă despăgubire pentru exproprieri făcute în interes public. Diminuarea, prin exproprieri, a patrimoniul unei instituţii care nu are un scop lucrativ şi reducerea sprijinului direct sau indirect acordat Bisericii, afectează însăşi autonomia acesteia.
3. Recunoaşterea de drept sau de fapt a caracterului de interes public sau de utilitate publică a activităţii cultelor este o consecinţă a recunoaşterii faptului că activitatea acestora răspunde unei nevoi sociale. Implicarea Bisericilor în activităţile sociale şi educative este recunoscută, în general, ca fiind o activitate de interes public. În ultimii ani, chiar State care au adoptat un regim de separare radicală, precum Franţa, Olanda sau Irlanda, consideră că inclusiv activităţile de construire a spaţiilor de cult şi de reparare sau întreţinere a acestora ar trebui să fie considerate de domeniul interesului public, Statele fiind şi garante ale constituirii şi conservării patrimoniului cultural.
4. Principiul nediscriminării este cel care face ca fiecare cult să poată beneficia de toate avantajele de care se bucură cultul sau cultele predominante din societate. Chiar dacă acest principiu are vocaţia de a asigura o egalitate de tratament, în toate ţările Uniunii Europene se poate constata faptul că există o discriminare pozitivă în favoarea cultelor majoritare, fundamentată nu pe privilegii, ci pe impactul cultelor respective în societate şi pe contribuţia lor la realizarea interesului public.
Dincolo de aceste principii, problematica finanţării cultelor trebuie să fie privită în toată complexitatea ei, atât în ceea ce înseamnă finanţarea directă, cât şi finanţarea indirectă.
Finanţarea directă se referă la salarizarea personalului de cult, acordarea unor subvenţii pentru funcţionarea entităţilor cultuale, finanţarea construirii, restaurării, întreţinerii şi administrării lăcaşurilor de cult.
Finanţarea indirectă se referă la acordarea de către Stat a unor facilităţi şi exonerări de impozite şi taxe.
CONCLUZII
Din cele prezentate mai sus, s-a putut vedea că finanţarea cultelor este asumată de toate Statele Uniunii Europene în mod neuniform, dar fără excepţie. Chiar şi Statele care au un sistem de separaţie rigidă între Biserică şi Stat au adoptat căi de finanţare directă sau indirectă compatibile cu sistemul de separaţie.
Se pot observa, de asemenea, că:
– în toate ţările Uniunii Europene, cultele asumate de Stat (recunoscute sau înregistrate) beneficiază cel puţin de toate avantajele acordate organizaţiilor non-profit, Statele nu percep impozit pe lăcaşurile de cult, donaţiile făcute cultelor nu sunt taxate, iar personalul de cult beneficiază fie de un sprijin direct, fie de scutiri de taxe şi impozite, pentru facilitarea misiunii. Asistenţa religioasă în instituţiile publice este finanţată de Stat, ca o consecinţă a garantării libertăţii religioase şi de cult.
– în majoritatea ţărilor Uniunii Europene venitul realizat de culte din activităţi lucrative este scutit de impozit, dacă este reinvestit în activităţi de interes public, printre care sunt incluse şi activităţile cultuale.
– în toate ţările, donaţiile directe: chetele, colectele, participările financiare cu ocazia serviciilor religioase nu sunt impozitate, iar sumele primite de personalul de cult din aceste fonduri, ca participare la cheltuielile de viaţă curentă, nu sunt nici ele impozabile.
– în numeroase ţări ale Uniunii Europene personalul de cult beneficiază de reduceri ale contribuţiilor sociale, iar producerea şi comercializarea obiectelor de cult sunt afectate de prevederi care avantajează cultele, fie prin scutirea de taxe, inclusiv taxe vamale, fie prin exonerarea parţială de alte taxe şi impozite.
Bibliografie orientativă:
1. Gerhard Robbers, ed. Etat et Eglises dans l’Union européenne.Baden-Baden: Nomos, 2010.
2. Brigitte Basdevant-Gaude-met, Salvatore Berlingò, eds. The Financing of Religious Communities in the European Union. Le financement des religions dans les pays de l’Union européenne. Leuven: Peeters, 2009.
3. Niels Valdemar Vinding, Lisbet Christoffersen, eds. Danish Regulation of Religion, State of Affairs and Qualitative Reflections. Copenhaga: University of Copenhaga, 2012.
4. Mark Hill Qc., Religion and Discrimination Law in the European Union. Trier: University of Trier, 2012.
5. www.churchstate.eu (European Consortium for Church and State Research).
6. US Department of State, International Religious Freedom Report 2012, la http://www.state.gov/j/drl/rls/irf/religiousfreedom/index.htm#wrapper (8 ianuarie 2014).
7. www.eurel.info
Text oferit de Reprezentanţa Patriarhiei Române la Bruxelles