Evenimentul anual ,,Zilele municipiului Tecuci“, aşezat sub semnul ocrotitor al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, patronul spiritual al localităţii, a adus în centrul programelor sale un colocviu de omagiere a unei valoroase personalităţi din panoplia marilor spirite ale culturii româneşti, în chiar anul în care Biserica Neamului îi omagiază pe marii mărturisitori ai Ortodoxiei, din perioada de tristă amintire a regimului totalitar comunist.
Readucerea în amintire publică a unuia dintre cei mai luminoşi fii ai Tecuciului, omul de ştiinţă, filosoful, scriitorul şi ‑ în egală măsură a valorii ‑ mărturisitorul şi misionarul isihast, Alexandru (Codin) Mironescu, poate fi considerată o autentică mângâiere sufletească atât pentru cel omagiat, cât şi pentru asistenţa prezentă la acest eveniment desfăşurat cu sprijinul şi binecuvântarea Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Figură proeminentă a mişcării cultural ‑ spirituale ,,Rugul Aprins“, Alexandru Mironescu a plătit cu ani grei de închisoare pentru convingerile sale, alături de ceilalţi membri ai grupului, urcând „Golgota suferinţei“ asemenea marilor cărturari oprimaţi de un regim străin de sufletul şi credinţa creştină.
A fost arestat şi închis împreună cu fiul său Șerban, îndurând un supliciu tragic, care prin dimensiunea trăirii şi mărturisirii credinţei duse până la sacrificiu, reprezintă aşa cum spunea Ieromonahul Nicodim Bujor, ,,cinstea neamului şi Ortodoxiei române prin martiriul şi lumina transmisă nouă, urmaşilor…“ (Alexandru Mironescu. Centenarul naşterii 1903‑2003, p. 109).
Colocviul ,,Alexandru Mironescu – un savant isihast“, recent desfăşurat, reprezintă omagiul de astăzi al tecucenilor adus marelui cărturar născut pe plaiurile din care au plecat spre lume mari efigii ale culturii româneşti precum, filosoful Ion Petrovici, scriitorul Calistrat Hogaş, pictorul Gheorghe Petraşcu şi lista poate continua cu multe alte exemple la fel de valoroase. Manifestarea aşezată sub genericul ,,Anul comemorativ al apărătorilor ortodoxiei în perioada comunistă“ a fost organizată de Muzeul de Istorie ,,Teodor Cincu“ şi Protoieria Tecuci, cea care a şi găzduit evenimentul. Despre personalitatea celui evocat, dar şi despre martirii de la ,,Rugul Aprins“ au rostit alese cuvinte de preţuire, scriitorul şi jurnalistul Marius Vasileanu, profesor de Istoria Religiilor, părintele lect. dr. Lucian Petroaia, vicar administrativ la Arhiepiscopia Dunării de Jos, prof. univ. dr. George Enache, Universitatea ,,Dunărea de Jos“, Galaţi, preotul consilier Gelu Aron.
Amfitrionul acestei emoţionante sărbători de suflet, protopopul Gheorghe Joghiu a deschis larg porţile Protoieriei, binecuvântând adunarea desfăşurată ca o creştinească îmbrăţişare spirituală între clerici şi laici, invitându-l apoi în deschidere, la o creştinească rostire, pe Primarul municipiului Tecuci, ing. Cătălin Constantin Hurdubae. Edilul Tecuciului este iniţiatorul unui Proiect de hotărâre prin care Consiliul Local a acordat titlul de Cetăţean de onoare ‑ post mortem, ilustrului om de cultură, Alexandru Mironescu, rugătorul întru Dumnezeu, despre care părintele Bededict Ghiuş, care i‑a fost mentor şi duhovnic spunea: ,,Despre toată credinţa aceasta a lui vor mărturisi, la vremea lor, manuscrisele care au rămas de la el“.
La evenimentul desfăşurat în 21 aprilie 2017, au participat preoţi din parohiile Tecuci şi Nicoreşti, reprezentanţi ai instituţiilor de cultură tecucene, cadre didactice şi elevi.
Alexandru Mironescu s‑a născut la Tecuci, la 10 iulie 1903, fiind primul dintre cei patru copii ai colonelului Victor Mironescu şi ai Elenei Mironescu (născută Budişteanu). Dintre înaintaşii de seamă ai familiei amintim pe Veniamin Cătulescu (1816‑1890), fost monah la Sfânta Mănăstire Cernica şi pe generalul Constantin Budişteanu (1838‑1911), fost ministru de război.
Este licenţiat al Facultăţii de Știnţe fizico‑chimice a Universităţii din Bucureşti. Doctor în Filosofie al aceleiaşi universităţi şi Doctor în Chimie la Sorbona (1929). După obţinerea doctoratului este numit asistent la Catedra de chimie organică, din Universitatea Bucureşti, de unde va fi înlăturat din motive politice (1949). În anul 1935 a fost ales Membru corespondent al Academiei de Știinţe din Bucureşti. În 1958 a fost arestat împreună cu fiul său Șerban, dar şi cu alţi membri ai mişcării spirituale ,,Rugul Aprins“ şi condamnaţi la 20 de ani de închisoare, sub acuzaţia de ,,activitate subversivă“. Va fi eliberat după mai bine de 5 ani, prin decretul de graţiere a deţinuţilor politici. Anii de detenţie au lăsat urme adânci în sănătatea sa, grav şubrezită de o boală necruţătoare, care i‑a adus sfârşitul la 20 ianuarie 1973.
Paleta scrierilor lui Alexandru Mironescu este pe cât de diversă, pe atât de valoroasă: lucrări ştiinţifice, memorialistică, eseu, poezie, roman, teatru, publicistică.
Una dintre primele lucrări ştiinţifice, primită cu real interes de cercurile intelectuale ale vremii, a fost ,,Spiritul ştiinţific“ (1934, 1938), închinat filosofului Ion Petrovici, volum ce cuprinde în paginile sale mai multe studii publicate anterior în Revista Fundaţiilor Regale. În aceeaşi sferă a preocupărilor ştiinţifice se înscrie şi Limitele cunoaşterii ştiinţifice. Contribuţia ştiinţelor experimentale la problema epistemologică (1945), Certitudine şi adevăr (1947). Referindu‑se la ştiinţă, Al. Mironescu notează: ,,nu există o ştiinţă, ci mai multe ştiinţe, adică grade deosebite de certitudini şi de aproximaţie“ (Limitele cunoaşterii ştiinţifice, p. 21). Dintre lucrările sale de filosofie amintim: Microcosmosul fizic şi indeterminismul (Caiete de filosofie‑1942), Certitudine şi adevăr (1947), Kairos. Eseu despre Teologia istoriei (postum‑1996).
Lucrarea poetică mironesciană, studiile, eseurile, memoriile, poemele sunt mai puţin cunoscute poate şi datorită apariţiei publicistice postume târzii, sigur din motive lesne de înţeles, în contextul acelor vremuri. Poezia sa nu poate fi încadrată în niciunul dintre curentele literare ale vremii sale, el nu a fost atras de contemporanii săi, sigur cu o mare excepţie, bunul său prieten Vasile Voiculescu.
Opera ştiinţifică, filosofică, literară a cărturarului care a fost Alexandru Mironescu pune în evidenţă un fapt rar, de netăgăduit, anume că acesta a fost mai presus de orice, un om al Rugăciunii: ,,Toată grija şi toată rugăciunea către Dumnezeu e să păstrez nealterat chipul meu dinăuntru. Restul… vine, urmează…“ (Floarea de foc, p. 180).
Această modestă recunoştinţă de astăzi a tecucenilor se adaugă unor alte semne de preţuire, precum acordarea numelui ,,Alexandru Mironescu“ unei străzi din municipiu şi unei săli din Casa de Cultură, totul ca o binemeritată cinstire a numelui celui despre care Nicolae Steinhardt afirma: ,,A fost unul dintre cei mai curaţi oameni din câţi am cunoscut. Și un creştin cum cum rar întâlnim: nebigot, nehabotnic, nefăţarnic; drept şi îngăduitor. Și ce viaţă desăvârşit românească a mai dus (…) Simt că a murit un om al lui Dumnezeu“ (Alexandru Mironescu. Centenarul naşterii 1903‑2003, p. 96).
Prof. Viorel Burlacu,
Directorul Muzeului de Istorie „Teodor Cincu“, Tecuci