Programul excepțional de închinare în altarul Catedralei Naționale după sfințirea picturii a continuat zi și noapte până în data de 5 noiembrie 2025, inclusiv. Oamenii au venit din afara Capitalei și chiar din afara țării, pentru a vedea minunea! Majoritatea au zăbovit un timp după închinare, încercând să „guste“ din priveliștea minunată a istoriei mântuirii și din frumusețea chipurilor de sfinți zugrăvite în tehnica străveche și tainică a mozaicului.
Câteva dintre emoţiile, sentimentele şi trăirile celor peste 4.300 de pelerini de la Dunărea de Jos le-am preluat şi noi…
Protoieria Galați
◆ „În ciuda corului îndârjit de negatori care nu au contenit să strige cu glas mare («Vrem spitale, nu catedrale!»), Catedrala Mântuirii Neamului din București a fost sfințită duminică, 26 octombrie. Un proiect care nu a apărut de ieri, de alaltăieri, ci era în discuții mai demult, fie și dacă mă gândesc la regele Ferdinand I al României (1914‑1927), care considera că poporul român merita și el un asemenea edificiu simbolic, la fel cum și alte popoare europene au reușit să‑și construiască. Toți cei care au contribuit la ridicarea acestui extraordinar lăcaș de cult merită respectul și admirația noastră, dar în mod deosebit Preafericirea Sa, Patriarhul Daniel, un om care nu numai că s‑a implicat efectiv, zi și noapte, în toate etapele construirii Catedralei, dar care a dovedit cunoștințe remarcabile de specialitate, aspect pe care echipa de arhitecți a mărturisit‑o, în repetate rânduri. Și nu este nici pe departe vorba despre un gest de curtoazie sau de obediență față de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, ci de exprimarea unui adevăr. Meticulos, energic, ingenios, Patriarhul Daniel a cercetat o multitudine de documente istorice, albume de artă și de arhitectură autohtone și din străinătate, pentru a colecta idei, teme, detalii, pentru a face comparații și a ajunge la concluzii cât mai inspirate, în sensul ca acestea să fie puse cap la cap, pentru ca proiectul Catedralei Naționale să fie concretizat în cele mai bune condiții. Evident, arhitecții și lucrătorii implicați au ridicat din temelii monumentalul edificiu, însă Părintele Patriarh Daniel a coordonat toate aceste lucrări, în maniera teologului de superioară înzestrare, care nu visează doar la construirea unei biserici grandioase sub aspectul dimensiunilor și înălțimii, ci la transpunerea în plan material a unei adevărate Evanghelii simbolice. Fiecare detaliu alcătuitor reprezintă un element care are legătură cu Biblia, cu actul miraculos al Liturghiei, cu tradiția ortodoxă românească și europeană, dar și cu tradiția bisericească latină. Prin intermediul acestui edificiu, românii își vor transmite peste generații mesajul lor de comuniune și pace, întru numele lui Iisus Hristos Cel pururea viu. Un semn de solidaritate cu tradiția și cu Dumnezeu, cu Ortodoxia și cu apartenența noastră la spiritualitatea răsăriteană și, totodată, occidentală. Nu Catedrala Mântuirii Neamului este cauza risipei banilor publici! Nu din cauza Bisericii Ortodoxe Române românii sunt nevoiți să strângă cureaua și mai mult azi, decât au făcut‑o ieri! Cine pune astfel problema, dovedește o totală lipsă de onestitate! Chiar acuzatorii Bisericii știu la rândul lor că pun problema în mod fals, însă își tot repetă partitura la nesfârșit, pentru că misiunea lor este, în fond, aceea de a calomnia necontenit. Din fericire, majoritatea românilor continuă să rămână fideli credinței lor strămoșești. Gestul lor este în fond unul firesc, atâta timp cât între popor și Biserica sa, există o legătură istorico‑organică, pe care timpul a întărit‑o. Prin altare și slujitorii acestora am reușit să ne păstrăm limba și identitatea sufletească, grație rugăciunii, devenită uneori și manifest de luptă, toate încercările celor care au dorit să ne spulbere până și urmele pașilor au eșuat rând pe rând. Catedrala Mântuirii Neamului Românesc va povesti generațiilor viitoare că toți cei care vor fi de partea lui Hristos nu vor fi învinși niciodată. Și poate că nu întâmplător cuvintele «Patrie» și «Patriarh» sunt atât de organic asemănătoare. Cum bine observase cineva cândva, între ele s‑a țesut o punte de lumină și de binecuvântare.
Dumnezeu să ocrotească România!“ (Prof. univ. dr. habil. Cristian Sandache, Parohia „Sf. Ioan Casian și Gherman“, Galaţi).
◆ „Bucurie şi entuziasm, aşteptare şi răbdare, emoţii şi linişte lăuntrică, rugăciune şi comuniune în gânduri şi simţiri, frumuseţe şi înălţare spirituală sunt doar câteva cuvinte care descriu stările prin care trece sufletul unui pelerin aşteptând să vadă cu ochii minţii şi ai sufletului Catedrala Naţională şi frumuseţea mozaicurilor. Și cu adevărat aşa a fost, după câteva ore bune de stat la rând, împreună cu părintele Cosmin şi grupul de credincioşi de la biserica «Înălţarea Domnului», încurajaţi şi de binecuvântările ÎPS Părinte Casian. Cu emoţie şi bucurie lăuntrică, am reuşit să intrăm în Sfântul Altar al Catedralei Naționale, o capodoperă care îţi umple privirea, mintea şi sufletul de frumuseţe spirituală, de o tainică credinţă şi de nădejdea trăirii unei vieţi pe care o doreşti în iubirea infinită a lui Dumnezeu. Intraţi în Catedrală, totul este învăluit de lumină şi măreţie, o grandoare care impresionează nu neapărat prin dimensiuni, ci prin măiestria şi fineţea lucrărilor, prin armonia culorilor folosite în pictură, prin bunul gust folosit în combinarea elementelor arhitecturale, prin căldura emanată de Maica Domnului şi de sfinţi, prin simţirea că totul din acest lăcaş sfânt este pătruns de o strălucire celestă, iar obiectele pământeşti au devenit cereşti prin transfigurarea omenescului în dumnezeiesc şi sfinţirea materiei prin revărsarea harului divin. Această Catedrală Naţională reprezintă sufletul şi esenţa poporului nostru, jertfa rugăciunilor şi a faptelor, a celor care au contribuit cu lucrarea şi gândul la ridicarea ei, mândria, identitatea, unitatea şi istoria poporului român, răsplătirea şi odihna veşnică a strămoşilor noştri, fericirea şi bucuria sufletului de român, comuniunea dintre trecut, prezent şi viitor“ (Bianca Șaigău, Parohia „Înălţarea Domnului“, Galaţi).
◆ „Sunt unul dintre pelerinii binecuvântaţi de Dumnezeu pentru a se bucura de vizitarea Catedralei Naţionale, un monument grandios, atât prin dimensiune, cât şi prin bogaţia detaliilor întregii picturi în mozaic. Când am ajuns în Bucureşti ne‑am alăturat altor pelerini veniţi din toate colţurile ţării. Aşteptarea a fost foarte îndelungată, deci a trebuit să o facem mai puţin obositoare pentru trup şi suflet. Cu binecuvântarea părintelui Cosmin, ne‑am rugat şi am cântat cântece duhovniceşti în comuniune. Ne‑au fost de un real folos cuvintele de încurajare, de întârire sufletească şi trupească adresate nouă, prin telefon, de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. După 13 ore, am păşit cu evlavie şi smerenie în interiorul Catedralei şi, apoi, în Sfântul Altar. Am considerat acest efort ca o jertfă adusă lui Dumnezeu şi sfinţilor plăcuți Lui, pentru binefacerile revărsate asupra familiilor noastre şi ale tuturor credincioşilor, buni rugători. În Catedrală ne‑am simţit a fi ca în Împărăţia Domnului, împreună cu Dumnezeu şi sfinţii atât de familiari nouă, dar şi întru smerenie, pe pământ, împreună cu ceilalți credincioşi care ne rugam. În Sfântul Altar, ne‑am închinat atât la moaştele Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României şi al orașului nostru, cât şi la moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor. Ne‑am întors acasă mai plini de nădejde şi credință, am adus cu noi harul Domnului nostru Iisus Hristos şi al tuturor sfinţilor oglindiţi în frumuseţea picturii în mozaic, pe care să‑l împărtăşim şi credincioşilor din biserica noastră“ (Constanţa Poede, Parohia „Înălţarea Domnului“, Galaţi).
◆ „Ziua de 30 octombrie 2025 va rămâne de neuitat pentru familia noastră. Încercăm să ne exprimăm bucuria prin aceste rânduri pentru puterea şi răbdarea primite în cele 13 ore de așteptare a momentului intrării în Catedrala Mântuirii Neamului și a trecerii cu mare bucurie prin Sfântul Altar, unde ne‑am închinat la Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, dar și la moaștele Sf. Ap. Andrei ocrotitorul României și Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor. Această închinare o păstrăm în inimile noastre ca pe un mare dar de la Dumnezeu. Am avut ocazia să mulțumim pentru cei 47 de ani de la căsătorie și 71 de ani pe care i‑am împlinit în această zi specială, întorcându‑ne acasă și cu un dar de mare însemnătate pentru noi, icoana Sf. Dimitrie, oferită în dar de pelerinii grupului de la Parohia «Înălțarea Domnului». O să ne închinăm cu evlavie înaintea acestei sfinte icoane și ne rugăm să ne ocrotească cu pace și sănătate tot restul vieții!“ (Radu și Anița Costache, Parohia „Înălțarea Domnului“, Galați).
◆ „Te lasă fără cuvinte ce e acolo! Nu știi unde să te uiți mai întâi și ce să imortalizezi. Când am intrat în altar am simțit o emoție și o bucurie care ducea până la lacrimi“ (Anișoara Pricop, Parohia Serdaru, jud. Galaţi).
Protoieria Tecuci
◆ „Ca primar al comunității noastre, am avut deosebita bucurie și onoare de a participa la pelerinajul de la Catedrala Mântuirii Neamului, alături de mulți credincioși din comuna noastră. A fost o zi plină de har și binecuvântare, în care am simțit, alături de ceilalți pelerini, puterea credinței care unește oamenii dincolo de vârstă, statut sau locul de proveniență. Pentru mine, care am responsabilitatea de a conduce comunitatea, asemenea momente îmi reamintesc că adevărata temelie a unei localități nu se află doar în lucrurile materiale, ci și în sufletele oamenilor. Când am intrat în Catedrală, am simțit că tot cerul cu toți sfinții se coboară printre noi! Lumina aurie și detaliile fine, armonia culorilor, dau senzația unei lumini cerești care coboară printre oameni. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această binecuvântare și mă rog să ocrotească în continuare comuna noastră și pe locuitorii săi! Mulțumesc celor care au participat! Împreună, prin credință și fapte bune, putem face ca localitatea noastră să crească nu doar în dezvoltare, ci și în lumină sufletească“ (Emil Duda, primar al comunei Cerțești, jud. Galaţi).
◆ „În data de 27 octombrie 2025, dis‑de‑dimineață am plecat împreună cu părintele nostru și cu mulți enoriași la București să vedem Catedrala Națională și să intrăm în altarul ei sfințit cu o zi înainte. În drum spre București, am rostit rugăciuni, am cântat imne religioase, iar părintele ne‑a vorbit despre catedrală și despre cei 100 de ani ai Patriarhiei și despre fiecare Părinte Patriarh în parte. Întâlnirea cu măreața Catedrală a fost emoționantă, ea fiind mult mai strălucitoare și mai frumoasă decât am putut eu înțelege din cuvintele părintelui. Am pășit cu multă bucurie în interiorul ei, am admirat mozaicurile frumos lucrate cu chipurile sfinților români și am trăit clipe de nedescris în fața Sfintei Mese, frumos împodobite. Ne‑am rugat pentru toți cei dragi ai noștri și am mulțumit Bunului Dumnezeu pentru că ne‑a învrednicit să fim contemporani cu un așa minunat edificiu, care va fi un reper pentru istoria neamului nostru!“ (Elena Postelnicu, Parohia „Adormirea Maicii Domnului“, Tecuci).
◆ „În ziua de 30 octombrie, am avut bucuria de a participa alături de părintele paroh, primarul comunei, profesori, oameni de toate vârstele și copii la pelerinajul de la București, prilejuit cu ocazia sfințirii picturii Catedralei Naționale. A fost o experiență de neuitat cu un drum lung și cu un timp de peste 14 ore de așteptare pentru a putea ajunge să trecem prin Sfântul Altar. Ca bibliotecar, obișnuită cu liniștea cărților a fost o lecție duhovnicească și culturală, de credință, scrisă în inimile pelerinilor. Într‑o lume grăbită, pelerinajul ne învață să ne oprim o clipă, să privim spre cer și să ne aducem aminte de lucrurile care contează cu adevărat: iubirea, respectul și recunoștința. M‑am întors la bibliotecă cu sufletul mai împăcat și cu gândul că fiecare cititor, asemenea unui pelerin, caută lumina: unii în cărți, alții în rugăciuni, dar toți pe aceeași cale: căutarea adevărului. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!“ (Marinela Duda, bibliotecar la Biblioteca Comunală Cerțești, jud. Galaţi).
◆ „Ne‑a învrednicit Bunul Dumnezeu și Maica Domnului ca, în data de 30 octombrie, să ne închinăm în noua Casă a Domnului, Catedrala Națională. Crescute în sânul bisericii, alături de sufletele calde ale enoriașilor ce alcătuiesc satul natal Cerțești, fiind conduși de părintele nostru drag, Titi Bute, ne‑am dorit să trăim această experiență alături de parohia noastră, cu toate că suntem stabilite în București și puteam veni oricând să ne închinăm. Este de nedescris bucuria pe care am simțit‑o atunci când am revăzut chipurile blânde ale oamenilor de acasă cu care aveam să împart ore bune până ce puteam intra în Catedrală. Timpul de așteptare a fost bogat în ore, mai exact, 14 ore am așteptat cu inimile deschise să putem simți căldura ce ne aștepta la intrare, 14 ore care nu s‑au simțit, au zburat repede, dar care ne‑au ajutat să ne rugăm fiecare în sinea noastră, să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru câte avem, pentru că am străbătut atâta drum să putem vedea frumusețea Catedralei ce ascunde liniștea și pacea cu care Dumnezeu ne‑a înzestrat atunci când am intrat înăuntru. În acest timp de așteptare, am învățat să fim mai răbdători și să ne încredințăm lui Dumnezeu, fiindcă El are planul Său cu fiecare dintre noi. Suntem profund recunoscătoare pentru momentul pe care l‑am trăit alături de oamenii dragi de acasă“ (Andreea și Elena Lăpușneanu, Parohia Cerțești, jud. Galaţi).
Protoieria Covurlui
◆ „Pelerinajul la Catedrala Mântuirii Neamului a fost mai mult decât un simplu pelerinaj, a fost descoperirea nimicniciei noastre în fața măreției lui Dumnezeu, prin Sfinții Săi. Este colosală, este magnifică, este vie prin reprezentarea atât de autentică a Sfinților care parcă iți vorbesc de acolo, de sus, te amețește și te duce deja în altă lume, a veșniciei. Avem nevoie de practica asta a pelerinajului tocmai pentru a trezi în noi firea cea duhovnicească și amintirea realității că suntem efemeri și tot ce se face pentru slava lui Dumnezeu, rămâne în urma noastră. Va rămâne peste veacuri un simbol al poporului nostru, un reper, o valoare inestimabilă din toate punctele de vedere. Slavă Domnului, pentru toate binefacerile Sale!“ (Elena Bute, Parohia Pechea I, jud. Galaţi).
◆ „Când am intrat în Catedrala Mântuirii Neamului, am rămas uimită. Priveam icoanele sfinților și scenele din Biblie așezate pe pereții catedralei. Am rămas fără cuvinte în fața frumuseții ce o cuprindeam cu ochii! Părintele mi‑a explicat cum s‑a realizat mozaicul, înțelegând că tot ce vedeam erau făcute, bucățică cu bucățică. Nu‑mi venea să cred, cum au putut să facă o lucrare atât de frumoasă?! Aproape că m‑am pierdut de părinții mei, admirând icoanele sfinților. Sfântul Altar avea cele mai frumoase icoane, dar mie mi‑a plăcut cel mai mult chipul Maicii Domnului, care se afla în mijlocul Sfântului Altar. După ce am admirat pentru ultima dată catedrala, m‑am gândit că a fost o binecuvântare faptul că am putut intra în Sfântul Altar. Catedrala Mântuirii Neamului este foarte importantă, deoarece exprimă credința, iubirea pentru Dumnezeu și creștinismul în România“ (Irina Alexandra Istrate, Parohia Pechea II, jud. Galaţi).
◆ „Vizitând Catedrala Națională din București, am trăit sentimentul că pășesc într‑un spațiu în care timpul se oprește, iar rugăciunea capătă glas viu. Acest edificiu măreț, rod al viziunii și jertfei întregului neam românesc, se ridică astăzi ca o cunună peste veacuri, adunând în taina lui dorul de Dumnezeu al unui popor care nu și‑a pierdut credința. Prin purtarea de grijă și înțelepciunea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Catedrala Mântuirii Neamului a devenit o lucrare de referință nu doar în plan arhitectural, ci și duhovnicesc. Sub îndrumarea Părintelui Patriarh, s‑au împletit armonios tradiția bizantină și măreția artei contemporane, dând naștere unei catedrale care vorbește despre continuitate, identitate și unitate națională. Privind pictura în mozaic care împodobește interiorul, am simțit cum piatra, lumina și culoarea se unesc într‑o simfonie a credinței. Chipurile sfinților, redate cu rafinament și sobrietate, mărturisesc necontenit despre frumusețea sfințeniei și despre chemarea omului spre desăvârșire. Această catedrală este, fără îndoială, o lucrare a Duhului și a unității – un altar ridicat din rugăciunile și nădejdile unui neam“ (Pr. paroh George Aurelian Costea, Parohia Pechea IV, jud. Galaţi).
◆ „Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, am avut bucuria de a merge împreună cu credincioșii parohiei noastre în pelerinaj, la Catedrala Națională, acest simbol al credinței și al unității poporului român. Deși pelerinajul a durat doar o zi, pentru fiecare dintre noi a fost o adevărată experiență de trăire duhovnicească. Am stat la rând mai bine de douăsprezece ore, dar timpul nu s‑a simțit ca o povară, ci ca o binecuvântare. Așteptarea a devenit rugăciune, tăcerea s‑a transformat în meditație, iar oboseala în jertfă și bucurie. În fiecare clipă simțeam cum harul lui Dumnezeu ne întărește și cum dragostea frățească ne unește, ca pe o singură familie duhovnicească. Intrarea în Catedrala Mântuirii Neamului a fost pentru noi o clipă de adâncă emoție. În fața sfintelor icoane aflate acolo, inimile ni s‑au umplut de recunoștință. Am simțit că între zidurile acestei biserici nu este doar piatră și lumină, ci și rugăciunea unui neam întreg. Ne‑am întors acasă obosiți trupește, dar îmbogățiți sufletește. Pelerinajul acesta a fost pentru noi o adevărată lecție de răbdare, de credință și de comuniune – o zi în care am înțeles mai profund ce înseamnă «a purta crucea» în tăcere și în nădejde, având privirea îndreptată spre Hristos. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!“ (Pr. paroh Ștefan Adrian Popovici, Parohia „Sf. Mihail și Gavriil“, Cuca, jud. Galaţi).
◆ „Pelerinajul la Catedrala Mântuirii Neamului a fost pentru noi o adevărată mărturisire de credință și o întâlnire cu lucrarea lui Dumnezeu în istoria poporului român. Sub bolțile impunătoare ale catedralei, am simțit cum rugăciunea se unește cu sufletele celor prezenți, înălțându‑se ca o ofrandă de recunoștință și speranță. Această catedrală nu este doar o construcție monumentală, ci un simbol viu al unității și al iubirii creștine, un spațiu unde cerul și pământul se întâlnesc în taină. Alături de ceilalți pelerini, am înțeles că drumul spre Dumnezeu se parcurge împreună, prin credință, comuniune și slujire. Ne‑am întors îmbogățiți sufletește, purtând în inimă pacea, lumina și binecuvântarea locului sfânt“ (Vasilica Mihalache, Parohia Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi).
◆ „Catedrala Mântuirii Neamului este un loc care te copleșește prin frumusețe și liniște. Am simțit o bucurie simplă, o pace care m‑a făcut să privesc totul cu mai multă recunoștință. E genul de loc care nu se uită, pentru că îți lasă ceva bun în suflet“ (Lenuța Caraiman, Parohia Grivița, jud. Galaţi).
Protoieria Brăila
◆ „În ceea ce mă privește, am considerat prezența la sfințirea Catedralei Naționale nu doar firească, ci de‑a dreptul obligatorie, din mai multe motive. În primul rând, pentru că această catedrală a fost dorită încă din vremea Regelui Carol I și s‑a înfăptuit, în sfârșit, în zilele noastre. În al doilea rând, ca o formă de mărturisire a credinței în vremurile pe care le trăim. În al treilea rând, ca semn de susținere pentru Părintele Patriarh, care a reușit să ducă la îndeplinire acest ideal. În al patrulea rând, pentru a fi părtaș la sfințirea acestei catedrale, având în vedere că, din câte am înțeles, eram singura țară care nu avea o catedrală națională reprezentativă. Și, nu în ultimul rând, pentru a putea admira această nestemată a credinței românești. În încheiere, țin să mulțumesc Părintelui Patriarh pentru această mare realizare, Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos pentru binecuvântarea acordată pelerinajului nostru, precum și părintelui paroh, care m‑a invitat să iau parte la slujba de sfințire, o slujbă care, recunosc, m‑a impresionat profund“ (Gabriel Milea, Parohia „Buna Vestire“, Brăila).
◆ „Mulțumesc lui Dumnezeu pentru șansa de a participa la pelerinajul organizat de Arhiepiscopia Dunării de Jos în data de 26 octombrie 2025, cu prilejul slujbei de sfințire a picturii Catedralei Naționale. Emoția și bucuria trăite în timpul Sfintei Liturghii și al sfințirii picturii nu pot fi descrise în cuvinte. Pășind în catedrală, am admirat mărețul ansamblu iconografic realizat în mozaic, fiind o adevărată capodoperă! A fost un eveniment epocal, un moment de referință pentru istoria credinței noastre. Felicitări Patriarhiei Române pentru organizarea ireproșabilă a acestui grandios eveniment, care va rămâne înscris în istorie!“ (Viorica Ivan, Parohia „Buna Vestire“, Brăila).
◆ „Duminică, 26 octombrie 2025, prin bunăvoința Domnului, am avut bucuria de a fi pelerini la un mare eveniment care ne va amprenta sufletul pentru totdeauna, sfințirea Catedralei Naționale din București. Oricât aș încerca, nu pot descrie în cuvinte ce am simțit și ce am trăit la acest eveniment magnific. Este o capodoperă dorită peste veacuri, care va rămâne o mărturie a credinței și demnității neamului nostru, spre slava generațiilor viitoare. Nu pot fi exprimate în cuvinte măreția și frumusețea acestei catedrale – o adevărată comoară spirituală, unică pentru noi, românii, prin valoarea ei sentimentală și prin faptul că suntem contemporani cu înfăptuirea ei. Numai inima și sufletul pot reda frumusețea picturii și a întregului ansamblu. Mulțumim Bunului Dumnezeu, căci numai prin voia Sa și prin dăruirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel ne‑am învrednicit să avem o asemenea capodoperă ortodoxă pe pământ românesc“ (Mioara Mărgean, Parohia „Buna Vestire“, Brăila).
◆ „Mă numesc Ani și am 65 de ani. Sunt o femeie simplă, dar cu o credință mare, crescută în iubirea față de Dumnezeu și de Biserica noastră strămoșească. În ziua când s‑a sfințit Catedrala Mântuirii Neamului, am simțit că nu pot rămâne acasă. Era o chemare a inimii, o dorință arzătoare de a fi acolo, la această mare sărbătoare a neamului românesc. Am plecat dis‑de‑dimineață, la ora cinci, din fața bisericii «Nașterea Maicii Domnului» din Brăila. Aerul dimineții era rece, dar sufletele noastre erau pline de căldură. În autocar domnea o liniște rugătoare, întreruptă doar de cântările duhovnicești pe care le intonam împreună. Privind pe fereastră, am simțit că fiecare rază de soare ne însoțește spre un loc sfânt. Când am ajuns în București, mii de credincioși din toate colțurile țării erau deja acolo. Ne‑am așezat cu smerenie, știind că urmează ore de așteptare, și totuși, cele treisprezece ore cât am stat la coadă au trecut atât de repede. Când am pășit în curte, am simțit un fior sfânt, o emoție pe care nu o pot descrie în cuvinte. Am ridicat ochii spre cupolă și am zis în gând: «Doamne, mulțumesc că m‑ai învrednicit să trăiesc această zi!». Când ne‑am întors spre Brăila, era deja noapte. Eram istovită, dar simțeam în suflet o pace adâncă și o bucurie cum nu mai trăisem vreodată. A fost o zi în care am simțit cu adevărat că Dumnezeu este aproape, iar neamul nostru are un loc binecuvântat sub ocrotirea Lui“ (Ani, Parohia „Nașterea Maicii Domnului“, Brăila).
◆ „Am avut ocazia să participăm la slujba de sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului, alături de enoriașii parohiei «Sf. Ilie» din Brăila, un moment deosebit și plin de emoție. Deși am stat în curtea Catedralei, am privit‑o cu admirație și am simțit o bucurie imensă să fim acolo, alături de atâția oameni uniți în credință. Cântările, rugăciunile și atmosfera de sărbătoare au creat un sentiment de liniște și împăcare sufletească. Ne‑am simțit foarte bine, cu sufletul ușor și plin de pace, ca și cum întreaga clipă ar fi fost o binecuvântare. Suntem foarte recunoscătoare că ne‑ați oferit oportunitatea de a participa la un eveniment istoric, la care poți fi martor o dată în viață!“ (Ramona Georgiana, Parohia „Sf. Ilie“, Brăila).
◆ „În ziua de prăznuire Sfântului M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, am participat la pelerinajul organizat cu ocazia sfințirii Catedralei Mântuirii Neamului. O zi caldă de toamnă, cu un colorit frumos al naturii, cu tineri și preoți îndrumători, care ne‑au întâmpinat cu drag. Într‑o organizare perfectă am urcat dealul până la Catedrală. Cu cât ne apropiam, sunetul clopotelor, slujba și muzica corală, trezeau în sufletele noastre o imensă bucurie. Claritatea imaginii și sonorizării ne mângâiau. Cu drag am privit sosirea tuturor personalităților, precum și momentele de bine primite; lucruri unice, pe care nu ai ocazia să le vezi prea des. Nu în ultimul rând, considerăm că această Catedrală va rămâne construcția neamului nostru în veci!“ (Aurelia Tudor, Parohia „Sf. Ilie“, Brăila).
◆ „Mulțumim, Doamne, pentru îngăduința de a participa la un pelerinaj așa frumos! Cu o vreme superbă de toamnă și un soare blând, așa cum doar Dumnezeu le poate rândui, sunt bucuroasă că am putut participa la o așa mare sărbătoare de sfințire a picturii Catedralei Mântuirii Neamului, de a ne uni în rugăciune noi pelerinii creștin – ortodocși, pentru dragostea față de Dumnezeu, a Maicii Domnului și spre mântuirea sufletelor noastre. Mulțumesc Sfântului Apostol Andrei că a îngăduit, cu voia lui Dumnezeu, să păstorească această țară! Mulțumesc părintelui Ștefan pentru grija ce o are pentru sufletele noastre! Cu noi este Dumnezeu!“ (Lili Leonte, Parohia „Sf. Ilie“, Brăila).
◆ „Am avut privilegiul de a merge la Catedrala Națională, unde totul este la superlativ, invitându‑ne la credință și bunătate. Această Catedrală este un loc care ne apropie de Dumnezeu și reprezintă pentru noi creștinii liniște, bunătate, bucurie și pace sufletească, având ca hram principal «Înălțarea Domnului», iar al doilea hram «Sf. Ap. Andrei». Este un loc plin de lumină și căldură sufletească, unde ai impresia că cerul se unește cu pământul. Toți sfinții pictați, cât și scenele Nașterii și Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, transmit o emoție și o binecuvântare aparte. Acest impresionant edificiu se înalță ca o mărturie vie a credinței și a iubirii de Dumnezeu. Voi reveni cu drag și cu emoție în acest loc minunat, pentru a retrăi momente pe care nu le voi uita niciodată. Multumesc și transmit recunoștință și gânduri bune tuturor organizatorilor acestui istoric eveniment, la ceas aniversar de sărbătorire a Centenarului Patriarhiei Române!“ (Elena Lucia Fătu, Parohia „Sf. Apostoli Petru și Pavel“, Brăila).
◆ „Catedrala Mântuirii Neamului, apărută într‑o perioadă în care societatea are tot mai multe motive de dezbinare, este asemenea unei lumini care luminează și adună laolaltă pe toți, fiind o oază de liniște și sens pentru cei care i‑au trecut pragul. Pentru vârstnici, a adus bucuria reînnoirii; pentru tineri, o întâlnire cu valorile vechi care dăinuie, o reconfirmare că rădăcinile adânci ale poporului român încă mai pot hrăni prezentul. Într‑o lume în care s‑a cultivat ruptura între generații, între idei și moduri de viață, această catedrală a reușit să adune laolaltă oamenii prin nevoia comună de frumos. Privind cupola ei strălucitoare, am simțit că mă aflu sub bolta unei împăcări tainice: între trecut și prezent, între oameni și Dumnezeu, între cei atrași de frumusețea lumească și cei dornici de frumusețe duhovnicească, căci în mozaicul ei luminos se oglindește cupola cerească a unui singur Dumnezeu, iertător și veșnic“ (Ioana Alexandra Dinu, Parohia „Sfinții Arhangheli“, Brăila).
◆ „Era nevoie să se nască, din sufletul lovit de contradicții al neamului românesc, această catedrală vie, legătură tainică între pământ și cer, care a marcat profund pe toți cei care au avut șansa să‑i contemple frumusețea. Delicată, în același timp plină de forța revărsată a păcii, uimitoare, m‑a lăsat plină de dor de biserică, de lumină, de sfinți. Frumosul realizat prin tehnica mozaicului și prin calitatea de excepție a materialelor folosite mi‑a produs o intensă emoție estetică, care s‑a concretizat, pentru mine, într‑o mai mare apropiere sufletească față de sfinții români din planul iconografic ales. Mulțumesc tuturor celor care au făcut cu putință nașterea acestui edificiu unic românesc!“ (Maria Ochiuleț, Parohia „Sfinții Arhangheli“, Brăila).
◆ „Pelerinajul la Catedrala Mântuirii Neamului a fost o călătorie spre izbândă, la capătul căreia am intrat în Biserica Neamului nostru. Catedrala este simbolul demnității românești, dorită și promisă, vreme de peste 140 de ani, după dobândirea Independenței de stat, de la Carol I până astăzi. Este darul generației noastre pentru posteritate. Când am trecut pragul, Maica Domnului, dintr‑o icoană, ne‑a întâmpinat cu brațele deschise. Am simțit o imensă bucurie și, mai presus de toate, acea nevoie de a cuprinde imensitatea peste care veghează Hristos Pantocrator și sfinții, nespus de luminoși, în ceata cărora avem mulțime de români. În Catedrala Mântuirii Neamului intri ca un om mic, cu griji și greutăți, dar ridicându‑ți privirea, spre ziduri imense, se coboară toată iubirea lui Dumnezeu. Aici am simțit neamul românesc, în veci ortodox, care și‑a câștigat libertatea pe câmpuri de luptă. Slavă lui Dumnezeu pentru această lucrare, pentru sfinții și eroii români și pentru nevoința tuturor celor care au contribuit la construirea Catedralei Naționale“ (Geta Șerbănescu, Parohia „Sfinții Arhangheli“, Brăila).
◆ „Suntem o familie de pensionari din parohia Mărtăcești, județul Brăila. De când am aflat că se sfințește Catedrala Mântuirii Nemului, am avut și noi marea dorință să participăm la acest mare eveniment. Pe data de 30 octombrie am plecat spre București. Nu ne‑a speriat nici aglomerația și nici răcoarea nopții. Am așteptat cu răbdare și smerenie timp de 8 ore, să putem intra și închina în marele edificiu. Erau veniți credincioși din toată țara. Cu smerenie, am pășit în Catedrală, iar întreaga pictură de la interior arăta de parcă era Raiul pe pământ, apoi ne‑am închinat și rugat în tăcere. Am pășit cu sfială în Sfântul Altar, unde am sărutat Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie și sfintele moaște. Am rămas profund împresionați de mărețul edificiu și, totodată, bucuroși că am putut participa la acest grandios eveniment unic în viață. Felicităm din suflet atât clerul bisericesc, cât și echipa de lucrători care au trudit atâția ani ca să ne dăruiască această frumoasă capodoperă, atât nouă, cât și generațiilor viitoare. Dumnezeu să ne ajute!“ (Ionică și Paraschiva Stanciu, Parohia Mărtăcești, Protoieria Brăila).
◆ „Am avut deosebita bucurie de a ajunge alături de foarte mulți credincioși printre care și familia mea, la Catedrala Națională. Așteptarea, deși îndelungată, a fost plină de emoție, bucurie, răbdare și rugăciune, iar toată această așteptare a sporit parcă și mai mult trăirea momentului. Încă de la intrare, am simțit o atmosferă aparte, de pace, sfințenie și înălțare sufletească. Interiorul Catedralei impresionează prin frumusețea mozaicurilor și prin măreția lucrării duhovnicești. Reprezentările sfinților, culorile și liniștea, toate m‑au ajutat să mă reculeg, să mă rog și să trăiesc un moment de adevărată încărcare duhovnicească. Pentru mine personal, ca și fată, este un moment unic, deoarece am avut ocazia să intru și să mă închin, în altarul celei mai mari Catedrale ortodoxe din Europa, cu ocazia sfințirii acesteia, ce a avut loc duminică. A fost o binecuvântare să pot fi prezentă în acest loc simbolic pentru credința și unitatea poporului român ortodox. M‑am întors acasă cu sufletul liniștit, cu mai multă nădejde și recunoștință față de darurile primite!“ (Teodora Cristina Costea, Parohia Mărtăcești, Protopopiatul Brăila).
Protoieria Făurei
◆ „Catedrala Mântuirii Neamului din București m‑a impresionat încă de la intrare. Atmosfera din interior este calmă și te face să te simți aproape de Dumnezeu. Pereții și cupola sunt acoperiți cu picturi în mozaic, care sunt incredibil de detaliate și frumoase. Catedrala Mântuirii Neamului nu este doar o clădire, ci un loc în care simți că credința și arta se întâlnesc. Am plecat de acolo cu un sentiment de respect și recunoștință pentru oamenii care au construit‑o și pentru credința care încă îl animă pe poporul român“ (Alexandru Popescu, Parohia Corbu, jud. Brăila).
◆ „Catedrala Mântuirii Neamului din București este cea mai mare și cea mai frumoasă biserică din România și din Ortodoxie. Din punct de vedere religios, ea reprezintă credința și dragostea poporului român față de Dumnezeu. Când am vizitat‑o, am fost foarte impresionată de frumusetea ei și de liniștea care se simte în interior. Cel mai mult m‑au impresionat picturile realizate din mozaic, care strălucesc în lumina soarelui și dau senzația că prind viață. M‑am simțit aproape de Dumnezeu și am înțeles câtă credință și dăruire s‑a pus în această lucrare. Pentru mine, Catedrala Națională nu este doar o clădire impunătoare, ci un adevărat loc al credinței și al frumuseții divine“ (Ana Popescu, Parohia Corbu, jud. Brăila).
◆ „Plec de la Catedrala Mântuirii Neamului cu sufletul plin și cu mintea mai luminată. Nu am vizitat doar o biserică nouă, ci am asistat la împlinirea unui vis istoric – o promisiune făcută de înaintașii noștri. Gândul principal cu care plec este acela al continuității și al jertfei colective. Catedrala, în toată măreția ei, nu este un simplu monument de piatră, ci o dovadă vie că a noastră credință, deși veche, este la fel de puternică. În inima mea rămâne o liniște profundă și o certitudine: acest lăcaș este un «far» şi o «ancoră» pentru viitorul spiritual al neamului. El stă ca o mărturie că, indiferent de vremuri, neamul românesc își are rădăcinile adânc înfipte în Ortodoxie. Avem datoria de a păstra și de a transmite mai departe această moștenire sacră“ (Maria Şoșu, Parohia Cuza Vodă Salcia, jud. Brăila).
◆ „Am plecat de la Catedrala Mântuirii Neamului cu sufletul plin de o bucurie mare și cu o pace adâncă în inimă. Pentru mine, această vizită a fost o adevărată sărbătoare a credinței. Încă de la distanță, măreția ei mi‑a vorbit despre puterea lui Dumnezeu și despre dragostea Lui pentru noi. Când am pășit înăuntru, am simțit că intru într‑o împărăție a luminii. Totul este atât de vast, dar în același timp atât de primitor. Pictura în mozaic cu acele culori vii și chipuri sfinte, nu sunt doar picturi, ci parcă niște ferestre deschise către cer. Acolo, pe pereți, vezi parcă toată istoria Bisericii, pusă cap la cap cu multă răbdare și dragoste. Ca preoteasă, m‑am așezat într‑un colț liniștit și m‑am rugat. M‑am gândit la toți credincioșii care vin aici cu necazuri și cu speranțe. Am simțit că rugăciunea mea, unită cu rugăciunile tuturor celor din Catedrală, urcă mai ușor către Maica Domnului și către Mântuitorul Iisus Hristos. Am plecat cu un gând clar: această Catedrală este un dar sfânt pe care ni l‑a lăsat Dumnezeu. Este un loc unde ne putem întări în credință, ne putem regăsi liniștea și putem simți că nu suntem singuri. Am plecat cu sufletul ușurat, purtând în mine o bucurie duhovnicească și o liniște netulburată. Este o dovadă a faptului că, atunci când ne unim în rugăciune, putem face lucruri mari și frumoase. Mă rog ca lumina acestei Catedrale să nu se stingă niciodată, ci să ne vegheze pe toți!“ (Prezb. Lăcrămioara Iuliana Techiu, Parohia Cuza Vodă Salcia, jud. Brăila).
Protoieria Însurăţei
◆ „Încununarea momentului istoric, atât cel al dobândirii independenței naționale, cât și cel al ridicării Bisericii Ortodoxe Române la demnitatea de Patriarhie, l‑a reprezentat acest al doilea episod măreț eveniment al sfințirii picturii Catedralei Naționale. Într‑un anume fel, cu mare onoare, demnitate și uimire se închide acest cerc deschis acum aproape un veac și jumătate. Nu numai mărimea și frumusețea de netăgăduit ale edificiului sunt impresionante, ci impresionantă este și putința de a realiza această operă de neimaginat până acum, atât din punct de vedere arhitectural, cât și din punct de vedere bisericesc. Această zidire a resetat toate etaloanele mondiale de referință existente până azi. La ceea ce ne‑a învrednicit Dumnezeu să vedem și să participăm în aceste zile nu este dorința românilor de azi, ci este respectarea dorinței românilor începând din anul 1884, exprimată în scris prin Legea Bisericii Catedrale din București, promulgată de Majestatea Sa Regele Carol I din același an, care s‑a putut împlini azi, la numai 140 de ani distanță. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu toți membrii Sfântului Sinod au dăruit viață și contur idealurilor mărețe de atunci, ale unui popor proaspăt „mântuit“ de sub stăpâniri străine, capabil fiind de autodeterminare. Remarcabilă este și finalizarea acestui proiect ce s‑a întins pe o perioadă de 10 ori mai mică decât cea care a trecut de la propunerea zidirii acestei embleme naționale. Este peste putința oricărui scriitor să poată transmite prin cuvânt tot ceea ce s‑a realizat până acum, tot la fel cum este imposibil oricărui fotograf să cuprindă pe peliculă întreaga operă. Doar în acest fel putem înțelege dorința uriașă a tuturor românilor de pretutindeni de a vedea, fiecare cu proprii ochi, amploarea încununării jertfei eroilor care au participat la eliberarea propriului popor. Ridicarea Catedralei Naționale este un mic gest de recunoștință, raportat la valoarea sufletelor jertfite pentru apărarea țării, dar mai ales a credinței noastre strămoșești. Sângele ostașilor curs pentru apărarea patriei a udat sămânța credinței acestui neam și a făcut să răsară această rară bijuterie, pe care cei care și‑au dorit‑o, nu au mai apucat ziua aceasta la care noi, cei de azi, suntem martori, unii chiar și nevrednici, în rândurile cărora sunt de altfel și eu. Se impune decența, tot la fel de rară ca și însăși Catedrala Națională, ca în aceste zile să respectăm onoarea tuturor eroilor care au făcut posibile ambele evenimente de anvergură: dobândirea independenței și dobândirea demnității de Patriarhie. Să aducem fiecare dintre noi propriul omagiu de recunoștință, atât celor de atunci, dar și celor de azi care s‑au trudit la înălțarea acesteia, nu prin oferirea propriei vieți, ci doar și cu un cuvânt de adevăr, bine ancorat în istorie și în realitatea zilelor noastre. Iar de nu vom găsi acestea în inima noastră, să păstrăm atunci măcar un moment de reculegere!“ (Pr. George Ionuț Albu, Parohia Mihai Bravu, jud Brăila).
◆ „În Grădina Maicii Domnului, cu mila și ajutorul Bunului Dumnezeu, cu râvnă și truda neamului romanesc, s‑a edificat un simbol al credinței, nădejdii și dragostei, și anume, Catedrala Mântuirii Neamului. În pelerinajul organizat de parohia noastră, grupul de pelerini a mers cu râvnă și emoție către minunata catedrală, iar în timpul petrecut în așteptarea intrării în Sfântul Altar, am simțit prezenta și lucrarea Sfântului Duh, care ne‑a mângâiat, și ne‑a întărit în răbdare și rugăciune. Pășind în interiorul Sfintei Catedrale, am avut sentimentul că suntem într‑o coloana a infinitului care leagă umanul de divin, pământul de cer, materialul de spiritual, omul de Dumnezeu! Cuvintele sunt sărace în exprimarea stărilor de bucurie, uimire, mulțumire și recunoștință pe care le‑am trăit. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!“ (Ionica Samur, Parohia Însurăței, jud. Brăila).
◆ „Prin zidirea acestui spațiu sacru, am simțit cu toți că Dumnezeu a coborât pe pământ la rugăciunea înaintașilor noștri pentru a readuce generațiile de azi la rugăciune și credință, care în zilele de apoi vor fi singura noastră tărie. Era nevoie de acest dar sfânt pentru că, fără Biserică, fără Dumnezeu, ne pierdem identitatea și ne autodistrugem ca popor creștin ortodox în acest context al globalizării. Mulțumim Bunului Dumnezeu, că ne a dăruit acest dar divin!“ (Membrii Consiliului Local Însurăței).
◆ „Vizita la Catedrala Mântuirii Neamului a fost o experiență deosebită, care m‑a impresionat prin măreție, frumusețe și semnificație spirituală. Încă de la intrare, am fost cuprinsă de emoție văzând dimensiunile impresionante ale lăcașului de cult și arhitectura sa grandioasă, ce îmbină tradiția bizantină cu elemente moderne. Am aflat că această catedrală este simbolul credinței și al unității poporului român, fiind construită în cinstea eroilor neamului care s‑au jertfit pentru libertatea și demnitatea țării. Interiorul m‑a fascinat prin icoanele frumos pictate în mozaic, vitraliile colorate și atmosfera de liniște și reculegere. Ne‑am dat seama despre importanța spirituală a catedralei, despre lucrările artistice realizate cu migală și despre rolul pe care îl va avea în viața religioasă a românilor. Această vizită mi‑a oferit ocazia de a înțelege mai bine credința, istoria și valorile poporului nostru“ (Fănica Pârlog, Însurăței, jud. Brăila).
◆ „Duminică dimineață am mers la biserică, iar după Sfânta Liturghie am plecat spre București, la Catedrala Mântuirii Neamului. Am participat la slujba sfințirii picturii în mozaic, unde era foarte multă lume. Pentru a ne închina, am plecat spre Catedrală noaptea, ca să nu fie aglomerat și să avem liniște și pace. Când am ajuns acolo, catedrala m‑a impresionat prin mărimea și frumusețea ei. M‑am simțit emoționată, pentru ca era prima dată când intram într‑un Sfânt Altar. După ce am plecat de la catedrală, am mers și la Patriarhie, unde ne‑am închinat la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. “ (Valentina Cotoi, Parohia Zăvoaia, jud. Brăila).
◆ „Am trăit un moment de mare intensitate duhovnicească. Am simțit că este un moment de împlinire pentru noi, românii. Venind aici, unde se împlinesc dorințele înaintașilor noștri cu privire la construirea acestui edificiu. Am venit aici pentru a fi martori la împlinirea celui mai amplu edificiu religios ridicat vreodată în România. Mulțumesc Domnului pentru acest moment. Slavă lui Dumnezeu!“ (Pr. Costinel Ugureanu, Parohia Roșiori, jud. Brăila).