La trecerea la Domnul a părintelui Radu Toma, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian a transmis următorul mesaj:
Părintele Radu Toma de la parohia Poiana, vechea cetate dacică Piroboridava, a plecat intempestiv, parcă prea repede și după omeneștile noastre calcule, mult prea devreme, pe calea care are un singur sens: spre viața cea veșnică.
Această „cale“ nu‑i un drum oarecare și pe ea nu se călătorește decât în Sus! Hristos Domnul este „Calea, Adevărul și Viața“ (Ioan 14, 6). Tot Domnul ne ajută, pe cei credincioși, să înțelegem că prin credință putem accepta această mutare în chip real, „cel ce crede în Mine, spune Domnul, chiar dacă va muri, va trăi“ (Ioan 11, 25).
Și eu, ca păstor al dumneavoastră caut să înțeleg taina mutării unui preot de la altarul văzut, din biserică, la cel din ceruri, mai aproape de Arhiereul cel Veșnic, Iisus Hristos, „Păstorul și Păzitorul sufletelor noastre“ (I Petru 2, 25).
Îl caut în banca de la Seminarul Teologic din Buzău, apoi la hirotonie, la sfințirea bisericii din Poiana, unde erau și fiicele prințese ale Regelui Mihai.
Dar îl caut în cumințenia sa, în evlavia sa, în omenia sa, în hărnicia sa, mătcaș născut, nu făcut, în colindele, în darurile de sărbători și în bunătatea lui, care cu siguranță s‑a zidit în sufletele credincioșilor săi.
Îl caut în inima Doamnei Mariana presbitera. Acolo rămâne pentru totdeauna și chiar dacă lipsește trupește, nu o părăsește spiritual.
Îl caut în dorul și în dragostea copiilor săi, Cornel și Mădălina. Și acolo rămâne tot viu!
Întăriți‑vă, fraților, în credință! Morții nu sunt morți sufletește! Ei au nevoie de credință, de rugăciunile și de pomenirile noastre. Dar și noi avem nevoie să le urmăm faptele lor mărețe.
Așadar, eu nu mă despart de fiul duhovnicesc, Radu! Privesc la ultima noastră frumoasă întâlnire în Grădina – parc a Centrului Eparhial și‑l trimit, cu smerenie, Domnului și Maicii Domnului din Grădina Maicii Domnului de pe pământ la mila cerească, iar Milostivul Dumnezeu îl va chema mult mai aproape. De acolo se roagă pentru noi și noi ne vom mângâia, ne vom ajuta și vom înconjura cu iubire familia și pe bunii credincioși în speranță, în frățietate, în credință.
Domnul să‑l ierte, să‑l mântuiască, să mângâie nemângâiata familie preoțească cea de aproape, preoteasa și copiii, rudele și cunoscuții, fiii și fiicele duhovnicești ca un Bun și de oameni iubitor!
Cu părintești condoleanțe și binecuvântare!
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos