La sărbătoarea Botezul Domnului din 6 ianuarie 2018, mii de credincioşii din municipiul Galaţi, ce îl au drept ocrotitor spiritual pe Sfântul Apostol Andrei, s‑au întâlnit la tradiţionalul pelerinaj, în faţa bisericii Precista, unde au participat la slujba de sfinţire a Apei celei Mari, ocazie cu care s‑au sfinţit firea oamenilor, apele fluviului Dunărea, întreaga creaţie.
Dintre pelerini nu lipseau reprezentanţii autorităţilor locale, ai Garnizoanei Galaţi, Jandarmeriei şi ai ISU, cu toţii întâmpinându‑l pe Înaltpreasfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos, care venea de la Brăila, unde ‑ în dimineaţa aceleiaşi zile ‑ a slujit Sfânta Liturghie la Catedrala „Naşterea Domnului“.
În premieră, în Anul Centenar al Marii Uniri, tineri de la Asociaţia „Frontiere Gălăţene“ şi „Tradiţia Militară“, în colaborare cu Arhiepiscopia Dunării de Jos şi Primăria municipiului Galaţi, au purtat efigiile unor Voievozi români care, prin veacuri, au susţinut şi înfăptuit unirea românilor.
Pe esplanada din faţa bisericii Precista, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, dimpreună cu un impresionant sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa unei mulţimi de credincioşi, au dat slavă lui Dumnezeu pentru zilele însorite şi pentru primăvara care s‑a prelungit până la începutul lui ianuarie 2018. Pentru slujba de sfinţire a apei au fost pregătite douăsprezece căzi, împodobite cu crengi de brad şi tricolor şi străjuite de tot atâţia preoţi şi de tineri îmbrăcaţi în costume populare tradiţionale.
Rugăciunea de sfinţire a apelor şi a întregii creaţii a fost însoţită de un cuvânt de învăţătură, adresat pelerinilor de Arhiepiscopul nostru, care a explicat semnificaţia marii sărbători a Botezului Domnului. „Sărbătoarea Epifaniei sau a Teofaniei înseamnă Arătarea sau prezentarea, în văzul tuturor la Iordan, a Mântuitorului, la vârsta maturităţii. Rugăciunea la săvârşirea acestei sfinte slujbe ne arată legătura dintre Naşterea Domnului, ca Prunc dumnezeiesc şi ‑ în acelaşi timp ‑ creşterea Lui, astfel arătând în om, pe lângă însuşirile omeneşti luate prin Sfânta Fecioară Maria, puterile cereşti“.
Pelerinii au aflat aspecte importante despre rostul şi semnificaţia rugăciunii de sfinţire a Aghesmei Mari, alcătuită de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, în care se rosteşte de douăzeci şi patru de ori cuvântul „astăzi“: „Acest fapt ne arată purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care se mai numeşte ‑ tehnic ‑ şi Pronie divină. Ferirea pe care ne‑o face Dumnezeu de toate relele noastre se numeşte Pronie, fiindcă doar Dumnezeu e iubitor şi Proniator. Toată pronia arătată asupra fiecărei persoane şi a tuturor întreolaltă, în ţară şi în lume, unde ne‑am afla, ne arată nenumărate ocazii în care Dumnezeu intervine.
Cu toţii trăim astăzi într‑o lume agitată, cum suntem şi noi. Ziua de astăzi, acest astăzi apasă greu asupra umerilor noştri. Abia aşteptăm să scăpăm de astăzi, vorba lui Eminescu: «Cu mâine zilele‑ţi adaogi, cu ieri, viaţa ta o scazi. Și ai cu toate acestea‑n faţă, de‑a pururi ziua cea de azi». Ce să facem pentru a depăşi poverile zilei de astăzi? Fiecare ştie că are un astăzi al lui. Și dacă‑l păstrează numai pentru el, acel astăzi este împovărător. Greu, dacă nu‑l împarte cu celălalt, cu aproapele său. O greutate din ziua de astăzi, împărtăşită unui prieten e o jumătate de greutate; împărţită cu trei prieteni, e o treime de greutate; la patru prieteni e un sfert de greutate; la zece prieteni e o zecime de greutate, la o sută de prieteni e o sutime de greutate. Și, dacă ne uităm în sus, de unde vin «toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit», ne dăm seama de ce înţeleptul Sfânt Sofronie ‑ care a plecat la ceruri la anul 638 ‑ a oprit dezastrul lui Omar asupra Ierusalimului, la prima cucerire arabă. Arabii s‑au plecat în faţa acestui episcop sfânt, care, între altele, ne‑a lăsat această rugăciune de invocare ‑ de douăzeci şi patru de ori ‑ a binefacerilor pe care Dumnezeu ni le dă.
V‑aţi gândit de ce de douăzeci şi patru de ori este repetat cuvântul astăzi? Pentru că sunt douăzeci şi patru de ore ale zilei şi pentru fiecare oră a zilei este indicată aici o binefacere! Aşa cum este un psalm din Vechiul Testament cu douăsprezece ore de invocare ziua şi cu douăsprezece ore de invocare noaptea. Deoarece numai aşa timpul nostru sugrumat de noi devine libertatea Domnului. Căci timpul nu există decât spiritual. Doar faptele spirituale marchează timpul şi doar faptele bune se înscriu în calendarul timpului, deoarece cele rele sunt boală şi moarte. Faptele noastre cele rele cauzează boală şi moarte. Iar noi suntem purtători de microbii bolii prin microbul păcatului şi prin microbul morţii, care vin lent, lent, de la pruncul din leagăn şi până la înţeleptul octogenar. Iată de ce de douăzeci şi patru de ori este invocată lumina, Raiul, ridicarea, iertarea, binecuvântarea. Câte şi mai câte! Moartea neascultării dispare şi viaţa apare! Acesta este sensul mai adânc al Pogorârii Domnului nostru Iisus Hristos în Iordan, deoarece simbolic, Viaţa a fost chemată din apă! Dar ea, apa, s‑a mocirlit în moarte! Hristos‑Domnul a intrat să‑i dea limpezimea, puritatea, curăţia, şi să înceapă prin Iordan să trimită firele de curăţire sufletească şi trupească către noi toţi!“
Cât despre denumirea sărbătorii care pune în mişcare la începutul anului civil atâtea suflete, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a explicat despre „înţelesul real al Bobotezei, la români, singurul popor din Europa care păstrează termenul latinesc baptiso, baptisare (botez, botezare). Toate celelalte ţări ortodoxe şi neortodoxe nu au acest termen. Nici chiar latinii din Occident n‑au păstrat termenul baptiso. Ci au mers spre Teofanie sau Epifanie, pentru că sunt foarte grăbiţi să vadă, cu ochii, miracole şi bunătăţi pământeşti pentru trup. Sunt foarte grăbiţi să întoarcă spatele profunzimii, adâncimii, duhovniciei, bunătăţii, iertării, liniştii şi păcii! Noi am preluat prin Botez, de la Sfântul Apostol, acest termen ‑ Botezul ‑ care ne duce pe firul realităţii teologice la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos. Când pronunţăm cuvântul Botez, gândul ne duce la Botezul Domnului de către Ioan în Iordan, şi ne mai amintim de alte evenimente emoţionante: de propriul nostru Botez, de Botezul iertării păcatelor. Căci lacrimile după suferinţele păcatelor, ce sunt ele, dacă nu un botez care ne purifică, ne curăţeşte, ne înnoieşte şi ne luminează“.
Pelerinii gălăţeni au aflat că sărbătoarea Botezul Domnului este un prilej ca să se sfinţească nu numai firea omului, ci şi întreaga creaţie a lui Dumnezeu. „Cu Agheasma Mare, preoţii vin şi botează casele, ogrăzile, livezile, şi, astfel, toată creaţia se umple cu lumina Duhului şi se sfinţeşte cu apa Iordanului. Câtă profunzime are poporul român care vrea să se atingă de cele sfinte şi în casa lui, şi în ograda lui, şi la vitele lui, şi la pomii lui. Prin aceasta se arată cooperarea poporului cu Dumnezeu şi binecuvântarea lui Dumnezeu“.
În contextul sărbătorii, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a prezentat tematica Anului Centenar 2018, care ‑ prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ‑ este proclamat drept Anul omagial al unităţii de credinţă şi de neam şi Anul comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri din 1918.
„De dragul unităţii de credinţă, pe care o avem de la Sfântul Apostol Andrei şi de la toţi Sfinţii Părinţi până în zilele noastre, s‑a născut unitatea de neam a tuturor românilor din provinciile istorice. De aceea, în 30 noiembrie, la hramul oraşului Galaţi, credincioşii noştri ‑ în număr mare ‑ sperăm să fie la Bucureşti, unde în 30 noiembrie va fi sfinţită Catedrala Mântuirii Neamului, cel mai înalt semn de respect pentru neamul românesc şi pentru jertfele de la bravul Decebal, şi până la ultimul creştin şi român, pentru libertate şi neam. Personal, în Sfântul Sinod al Bisericii noastre, am cerut să i se acorde Catedralei Naţionale şi hramul Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul tuturor românilor! Sperăm ca apoi, în următoarea zi, în 1 Decembrie 2018, întreaga suflare românească să se mute în capitala Unirii de la Alba Iulia, unde vor suna clopotele de unitate în cuget şi simţiri!“
După slujba de sfinţire a apei şi cuvântul de învăţătură, atenţia credincioşilor s‑a îndreptat către Dunăre, unde Înaltpreasfinţia Sa a aruncat în apă Crucea de lemn, după care au înnotat doisprezece tineri gălăţeni. Tânărul Costel Dumitru, în vîrstă de 37 de ani, a fost binecuvântat de Dumnezeu, pentru a şasea oară, cu darul scoaterii Sfintei Cruci din apa rece, ca gheaţa, a Dunării.
Pr. Pelin Gabriel Ioan