La 8 august 1990, sufletul maicii Teodosia Laţcu a plecat să cânte din „alăutele cereşti”, după ce, din preaplinul său, timp de 50 de ani, a presărat pământul cu „o samă” de flori nemuritoare. Şi poate că aceste „flori” s-ar fi uscat ori ar fi rămas în grădini uitate, dacă nu le-ar fi scos la lumină un alt mare suflet al Ortodoxiei româneşti, Părintele Arhimandrit Teofil Pârâian, de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus – pomenit fie şi el în Împărăţia Cerurilor! – care mereu găsea o ocazie potrivită de a recita, cu mare plăcere, din poeziile pline de farmec ale maicii Teodosia. Aşa am cunoscut-o mulţi dintre noi, cei care nu am avut şansa de a o cunoaşte: ascultându-l pe părintele Teofil de la Sâmbăta. L-am ascultat în timpul vieţii lui, îl ascultăm şi după plecarea sa la Domnul, prin sunetul vocii inregistrate, mărturie minunată, de viaţă veşnică, a harului pe care Dumnezeu l-a pus în „viersul” dulce al maicii Teodosia.
Anul acesta, împlinindu-se 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a monahiei Teodosia Laţcu, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, la Mănăstirea Vladimireşti, din judeţul Galaţi a avut loc o comemorare îmbinată cu evocarea vieţii, personalităţii şi operei acestei cultivate şi sensibile maici şi poete. Talentul ei trece de graniţele perceperii obişnuite şi intră repede în sufletul cititorului ori al ascultătorului. Ritmul, ca şi versificaţia aparent uşoare dar pline de sens şi miez duhovnicesc, înduhovnicesc.
Obştea maicilor de la Mănăstirea Vladimireşti a pregătit anul acesta un praznic pe măsură, în calitate de gazdă a unui eveniment de excepţie, la care au fost invitaţi şi au participat oaspeţi din oraşul şi judeţul Galaţi, dar şi din alte judeţe ale ţării, inclusiv din Capitală. Semnalăm, în primul rând, prezenţa Preasfinţitului Visarion, Episcopul Tulcii, invitatul special al Înalpreasfinţitului Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, care a răspuns cu bucurie, aducând cu sine şi volumul de poezii „Osana luminii”, publicat în 1948.
După o slujbă de pomenire în biserica mănăstirii şi o închinare la mormântul maicii Teodosia, din cimitirul mănăstirii, oaspeţii au fost invitaţi în trapeză, unde au avut loc alocuţiunile.
În cuvântul de deschidere a programului, ÎPS Dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopului Dunării de Jos a vorbit cu emoţie despre împrejurările în care a cunoscut-o personal pe maica Teodosia, cu mulţi ani în urmă, pe vremea când era elev la seminar. Impresia deosebită produsă întâlnirea cu această personalitate nu a putut fi uitată. Ne-a descris-o ca pe o fiinţă firavă, purtând în trup semnele unei suferinţe profunde, dar având o bogăţie sufletească şi o nobleţe a firii care compensau neajunsurile trupeşti.
În cuvântul său, Preasfinţitul Visarion a vorbit cu multă afecţiune despre împrejurări legate de viaţa şi opera maicii Teodosia. Pr. lect. univ. dr. Nicolae Jan, de la Facultatea de Teologie din Alba Iulia, s-a referit la: „Aspecte mistice privind Sfânta Scriptură şi Sfânta Euharistie, în poezia monahiei Teodosia Laţcu”. Conf. univ. dr. George Enache, istoric şi cercetător de prestigiu de la Universitatea Dunărea de Jos, Facultatea de Istorie, din Galaţi, a conferenţiat pe tema: „Monahia Teodosia, o mărturisitoarea lui Hristos”. Prof. univ. dr. Lucia Balint a pregătit o frumoasă documentaţie privind: „Momente din viaţa monahiei Teodosia Laţcu, în documente şi imagini”. Un cuvânt l-a avut şi subsemnata, asupra procedeelor artistice din lirica enunţată: „Metafora în poezia maicii Teodosia Laţcu”.
Stavrofora Daniela Nedelcu, stareţa Mănăstirii Vladimireşti a rostit o cuvântare inspirată şi plină de înţelepciune, cu referire la maica evocată, dar şi la viaţa monahală, în general, şi la nevoile duhovniceşti ale maicilor din mănăstire.
Momente din viaţa maicii Teodosia au fost vizionate apoi pe un video-clip, iar doamna Manuela Golescu, actriţă din Bucureşti, a recitat câteva poezii, pentru întregirea medalionului artistic.
Din concluziile Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian, de după fiecare vorbitor, în încheierea simpozionului s-a reliefat faptul că am asistat la una din cele mai reuşite manifestări cultural-duhovniceşti organizate în mănăstirile noastre. Evocarea unor personalităţi din cinul monahal este de bun augur şi trebuie reluată şi în alte mănăstiri de la Dunărea de Jos” – cum ar fi schimonahia Teoctista de la Mănăstirea „Sf. Treime”, Buciumeni, care s-a remarcat prin jertfelnicie, viaţă schivnicească şi duhovnicească sau maica Paraschiva, fosta stareţă de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”- Adam, la care Regina Maria venea ades, foarte bună organizatoare şi maică înduhovnicită din anii de dinaintea celui de Al doilea Război Mondial.
O altă propunere pe care ÎPS Casian a făcut-o cu acest prilej este instituirea unei comisii de specialişti în literatură şi ligvistică, ce va cerceta, chiar în Mănăstirea Vladimireşti, opera rămasă în manuscris a Maicii Teodosia, în vederea unei selecţii şi a publicării ei în volum, fie separat, fie împreună cu alte „cele mai frumoase poezii”, într-o antologie.
Oaspeţii au fost invitaţi să viziteze chilia maicii Teodosia, loc amenajat cu obiecte care i-au aparţinut, fotografii şi documente.
În final, cu toţii am participat la praznicul oferit de obştea mănăstirii în memoria maicii Teodosia. Ne-am rugat pentru sufletul ei şi am binecuvântat pe toţi cei care au organizat acest moment memorial de neuitat.
Iar după această zi încărcată de amintiri duioase şi de sens, „Surorile au plecat la ascultare,/ La câmp, la ateliere şi la vite/ Din zori de zi ele s-au dus grăbite/ Pe unde-i rânduită fiecare” şi viaţa în mănăstire a reintrat pe făgaşul ei firesc.
S-au dus cu rugăciuni în gând rostite/ Să-şi împlinească jertfa lor cea mare/ Şi zi de zi, şi ceas de ceas, pe-altare/ Să-şi ardă vieţile abia-nflorite”(„Ascultare”)…
Violeta Ionescu