Ne întâlnim în viaţă cu multe persoane pe care Pronia cerească ni le aduce în cale, dar sufletul nostru le primeşte pe unele mai mult, pe altele mai puţin sau deloc.
De la început, sufletul meu a cuprins-o cu drag pe doamna Rada Crăciun. Ne-am cunoscut la biserică, când la sfârşitul sfintelor slujbe ne opream şi ne bucuram să stăm de vorbă, să schimbăm gânduri, preocupări, şi astfel ne-am împrietenit.
Prietenia doamnei Rada Crăciun era deosebită: sinceră, discretă, fără manifestări expansive, dar de adâncă profunzime, pe care sufletul o simţea şi care făcea să o iubeşti şi să o aşezi în tainicele cămări ale inimii. Doamna Rada Crăciun era o fire deschisă, cu o bogată experienţă de viaţă şi o deosebită înţelepciune, cu suflet bun şi gata să dea o mână de ajutor pentru a face un lucru bun.
Fiind o persoană profund religioasă, având ca îndrumători în viaţă pe sfinţi şi îndeosebi pe Maica Domnului, avea o căldură sufletescă pe care rar o întâlneşti şi o capacitate de înţelegere a necazurilor şi durerilor celor de lângă dânsa.
Eu am simţit cel mai puternic această calitate a sa, atunci când viaţa mi-a adus o mare durere şi când doamna Rada Crăciun a fost lângă mine cu deosebită căldură şi compasiune. A înţeles ce înseamnă golul pe care îl lasă plecarea unei persoane dragi, cât este de dureroasă singurătatea şi a încercat cu delicateţe să îmi aducă mângâiere. Doamna Rada Crăciun a fost pentru mine nu numai o bună şi dragă prietenă, ci şi sora pe care mi-am dorit-o şi a rămas şi va rămâne pentru mine la fel.
Am fost lângă dânsa în zilele grele şi triste ale bolii, încercând să-i aduc un pic de mângâiere.
Acum când a plecat la Domnul, când nu mă mai poate privi cu privirea aceea blânda şi luminoasă, a rămas lângă mine cu tot ceea ce sufletul ei mi-a dăruit, cu tot ceea ce sufletul meu a primit şi a învăţat de la dânsa, toate amintirile, toate zilele şi orele petrecute alături de dânsa, şi un gând pios şi înălţător către Dumnezeu, că mi-a dăruit această prietenă-soră. Chiar dacă se spune că „uitarea este o lege a firii omeneşti” sunt persoane deosebite care rămân alături de noi, chiar şi după ce Bunul Dumnezeu le cheamă la El.
Prof. univ. dr. Elena Drugescu