Mărturisire

Păcatul meu e rana arsă

De fiecare clipă, de fiecare ceas,

E conştiinţa ce nu-mi lasă

Răgaz că-n Tine, Doamne, n-am rămas.


Păcatul meu e o rugină

Pe cuiul ce Ţi L-am gătit

Şi-n mâna Ta preasfântă

Eu, Doamne, fariseul, l-am înfipt.


Păcatul meu e chiar ţăruşul

În care cu Saul, piciorul, l-am ‘ţepat,

E tulburarea, e rătăcirea, cu care şi eu, laşul,

De Tine, Doamne, cu Petru, m-am îndepărtat.


Păcatul meu e primul bolovan

Ce-n stropi de sânge s-a spălat,

În sânge scump de mucenic Ştefan

Şi totuşi, Doamne, totuşi, m-ai răbdat.


Păcatul meu acum nu-i unul,

Ci-s mai multe şi-n har eu sunt sărac

Dar dragoste şi milă este Domnul

Căci Tu ai zis: ,,Iartă-i, că nu ştiu ce fac!”

Mihai Braşoveanu