Biserică. Misiune. Slujire. 26
Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu binecuvântarea și îndemnul Înaltpreasfințitului Arhiepiscop dr. Casian al Dunării de Jos, a apărut numărul 26 al anuarului bisericesc „Biserică. Misiune. Slujire“, editat de Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, o amplă lucrare de 517 pagini, alcătuită cu grijă pentru o informare cât mai corectă privind trecutul, prezentul și viitorul acestei eparhii.
În preambulul intitulat „Toată viața noastră trebuie să fie o liturghie“, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop dr. Casian Crăciun arată că „Doar pe coordonata «zestrei» din inimi, timpul faptelor, vorbelor și proiectelor noastre capătă sens, valoare și memorie“. Este, cred, învățătura crucială care deschide drumul tuturor celor ce‑L caută pe Dumnezeu. Și ne spune și care este esența acetui volum: „Biserică, Misiune, Slujire nu este un titlu de carte, nici o colecție de studii și articole ecleziastice expuse unei analize anuale la Arhiepiscopie, în forurile rânduite! Biserica este și rămâne Biserică! Misiunea cere însă de la noi și voință și dar din har și mai ales voluntariat necondiționat! Slujirea presupune mult mai mult, mai multe și mai mulți voluntari ai iubirii pe care n‑o facem noi, ci El, Dumnezeu, care ne face pe noi slujitori și oameni cu adevărat buni!“
Bună parte din acest cuvânt introductiv este relatarea unei experiențe de viață trăită de doi preoți care, la îndemnul Înaltpreasfințitului Părinte Casian, au mers să viziteze un pustnic al zilelor noastre, bătrân și bolnav, ducându‑i alimente și o vorbă bună, ocazie cu care s‑au îmbogățit sufletește, realizând că: „Adevărata vindecare nu este ridicarea din patul suferinței, ci în pacea care rămâne atunci când nu mai ai unde să fugi decât în credință“. Este o mărturisire, este adevărata filantropie, bucuria pe care ți‑o dă fapta de a‑l bucura pe cel suferind.
„Teologie și misiune bisericească“ este primul capitol al volumului, cu subcapitolul: „Sfinți. Sfințenie. Mântuire“, cu șase prelegeri semnate de ÎPS Casian, Arhieăiscopul Dunării de Jos: „Un nou isihast și mare misionar: Sfântul Cuvios Dometie“, „Florile sfințeniei din grădina sihaștrilor dumnezeiești, Cuvioșii Cleopa și Paisie ne invită la pridvoarele Raiului“, „Icoana smereniei și a iubirii jertfelnice“, „Luminător isihast dascăl al iubirii fraterne și al comuniunii“, „Semne cerești prin sfințenie, milostenie și comuniune, în Biserica Ortodoxă Română“ și „Numai inima și sufletul pot reda frumusețea acestei catedrale“. Iar ultimul text al a cestui subcapitol se referă la impresiile credincioșilor de la roate protoieriile din eparhie care, după ce au asistat la sfințirea picturii Catedralei Mântuirii Neamului, le‑au consemnat în scris.
„Al doilea capitol intitulat: «Proclamarea Anului omagial al pastorației familiei creștine și Anului comemorativ al Sfintelor Femei din calendar» are un cuvânt introductiv al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care întărește misiunea Bisericii de a susține și întări familia creștină prin „îndrumare pastorală și sprijin spiritual în toate etapele vieții familiale: pregătirea tinerilor pentru căsătorie, educația creștină a copiilor, rezolvarea problemelor interne și intensificarea legăturilor de iubire dintre membrii familiei“.
Preafericitul Părinte Patriarh publică aici și Programul cadru (liturgic, cultural și mediatic) intitulat „2026 – Anul omagial al pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al Sfintelor Femei din calendar“.
În continuare, citim „Imnografia celor 16 Sfinte Femei canonizate de Biserica Ortodoxă Română în anul 2025 (tropare și condace)“ și „Mărgăritare din grădina sfinților“, cuvinte de învățătură și de folos cu care le putem îmbogăți în clipe de restriște sufletească.
Al treilea capitol este dedicat familei creștine. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel semnează articolul „Familia creștină între sfințenie, suferință și speranță“, încredințându‑ne că „numai iubirea face din om chip adevărat al lui Dumnezeu“, argumentând prin cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur: „Unul singur nu este în realitate unul, ci jumătatea unului, jumătatea întregului… Bărbatul și femeia nu sunt doi oameni, ci unul singur.“ Mai mult decât atât, „Asemănarea legăturii dintre bărbat și femeie cu legătura dintre Mântuitorul și Biserica Sa reprezintă un adevăr teologic fundamental“.
În continuare, Arhipăstorul nostru ÎPS Casian, sub titlul „Familia creștină – Taina iubirii binecuvântate“, publică aici conținutul conferinței sale susținută la Iași, la întâlnirile filocalice organizate de A.S.C.O.R. și difuzată la radio Trinitas, la emisiunea „Lumini pentru suflet“, pe 26 iunie 2019, în care a explicat că „monahul niciodată nu va îndrăzni să vorbească despre viața de familie“, fiindcă el „face parte din familia monahală, unde este tot o logodire tainică între el și Biserică“. „Noi vom fi ispitiți să vorbim la modul ideal“. Familia este „o biserică în miniatură. În familie se petrec toate tainele! De acolo începe totul!“ Și dacă toți am fi conștienți de adevărul acesta și mai ales de porunca dumnezeiască: „Și pe cine Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!“, nu s‑a mai întâmplat atâtea drame și nu ar rămâne atâția copii în suferință de pe urma familiilor destrămate.
În a doua parte a conferinței, difuzată pe 3 iulie 2019, Părintele Arhiepiscop Casian a vorbit despre Taina Sfintei Cununii în Biserica noastră ortodoxă, pe care tinerii, dacă ar înțelege‑o în profunzimea ei, ar fi mai atenți la importanța respectării relațiilor de familie.
Iar în a treia parte a conferinței, difuzată la Radio Trinitas pe 10 iulie 2019 a vorbit despre drepturile și obligațiile fiecărui membru din familie. Să‑și respecte partenerul, să nu înțeleagă libertatea ca libertinaj, să fie tolerant și înțelegător, să ierte ca să fie iertat. Dacă soții ar cere iertare în fiecare seară de la Dumnezeu și unul altuia, nu s‑ar mai întâmpla atâtea dezastre familiale. „Oricine risipește poate aduna din nou și fiecare este așteptat să se întoarcîă în brațele deschise ale părintelui, Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.“
Cu aceeași tematică, urmează un articol al pr. prof. dr. Nicolae Necula intitulat „Familia azi. Probleme pastorale și sociale“, preluat din „Glasul Bisericii“ nr. 9‑12/2001, în care se amintește că, la 25‑27 septembrie 2001, la inițiativa Bisericii Ortodoxe Române și a Bisericii Romano‑Catolice, a avut loc la București un congres internațional intitulat „Familia și viața la începutul unui nou mileniu creștin“. Deci această preocupare a Bisericii pentru viața de familie datează de multă vreme, este chiar permanentă. Și este amintită aici „Învățătura creștină despre familie“, „Cauzele și pericolele care duc la dezintegrarea familei“ și „Îndatoririle pastorale ale preoțimii față de familie“.
Foarte interesant este un „Florilegiu patristic despre familia creștină din opera Sfântului Ioan Gură de Aur“, cu pilde și învățături pe care numai o minte luminată le poate da. Din multitudinea lor reținem: „Să înfrânăm pornirile copiilor noștri, să punem frâu puternic tinereții, cu frica și cu sfatul. Să ne îngrijim de castitatea lor; să facem tot ce ne stă în putință ca tinerii să fugă de poftele rușinoase. Stăpânul nostru obștesc a legiuit căsătoria ca să ne îndepărteze de desfrânare.“
Un alt excurs la temă este „Familia contemporană – între ideal și criză“, de pr. prof. dr. Ioan C. Teșu, text apărut în Editura Doxologia, Iași, 2025, în care se dezbat „Cauze și forme ale crizei familiei contemporane“, „Motivațiile întemeierii căsniciei moderne. Pilonii familiei contemporane“, „Familia creștină, laborator al desăvârșirii umane“, „Căsătoria creștină ‑ altar de jertfă al egolismului și loc al dăruirii de sine“și „Pledoarie pentru viitorul familiei“.
Urmează o detailată „Bibliografie pentru Anul Omagial al Pastorației Familiei Creștine“, cu prezentare de volume, articole și studii, toate referitoare la tematica amintită. De asemenea, o „Bibliografie pentru Anul comemorativ al Sfintelor Femei din calendar (mironosițe, mucenițe, cuvioase, soții și mame)“.
Capitolul IV se intitulează trinitar: „Cultură. Credință. Educație“ și are cinci articole interesante: „O catedrală, un patriarh, o patrie“, de prof. univ. dr. habil. Cristian Sandache (din Călăuza ortodoxă, sept.‑oct. 2025), „Catedrala Națională – o rugăciune în piatră pentru jertfa străbunilor“, de Maria Stanciu (din „Viața liberă“, 30 oct. 2025), „Casa Sfântului Dometie din târlele Filiului. Pași pentru înțelegerea sacrului“, de dr. Mirel Bănică (din „Ziarul Lumina“, 4 sept. 2025), „Opt zile în lagărul de la Salcia și opt morți“ de dr. Marius Oprea (din „Călăuză ortodoxă“, iulie‑august 2024) și „Bucuria poveștilor“ de prof. Marinela Modiga (din „Ziarul Lumina“, 30 decembrie 2025).
În a doua parte a anuarului, sub titlul „Slujire și misiune bisericească“, anuarul se ocupă de „Slujirea bisericească în Arhiepiscopia Dunării de Jos“. Parcurgem, după „Preliminarii“, „Itinerariul pastoral al ÎPS. Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2025“, întocmit de secretarul eparhial, pr. Gabriel Mungiu. Este vorba de întreaga și bogata activitate chiriarhală, liturgică, social culturală, administrativ‑sinodală, precum și de primirile la nivelul Reședinței eparhiale și a Centrului eparhial (pp. 276‑324).
În „Candela nestinsă și veghea păstorilor sufletești“, Arhipăstorul nostru remarcă „jertfa și iubirea de viață spirituală“ a credincioșilor eparhiei, prin participarea numeroasă a lor în Catedrală, în fiecare vineri, la oficierea Sfântului Maslu, precum și prin „întâmpinarea închinătorilor în stare de rugăciune la Sfintele Moaște“. Și este redată, în continuare, o statistică amănunțită, pe fiecare lună a anului 2025, a închinătorilor, potrivit evidențelor consemnate de preoții și diaconii Catedralei.
Ca de obicei, urmează o informare a întregii activități eparhiale pe anul 2025 întocmită – așa cum ne înștiințează nota de la sfârșitul anuarului ‑ pe baza dărilor de seamă ale parohiilor, centralizate și sistematizate la nivelul Protoieriilor și analizate pe sectoare în Permanența Consiliului Eparhial de la Centrul Eparhial.
Este vorba de „Activitatea pastorală și administrativ bisericească “, a pr. Gelu Aron, consilier bisericesc, „Misiunea educațională în eparhie“, cu date de la fiecare protoierie în parte, autor pr. Robert Tiber, inspector eparhial pentru cateheză și activități cu tineretul, „Misiunea și activitatea culturală în eparhie“, de pr. Bucur Petru‑Rareș, consilier pentru comunicare media, „Activitatea culturală și de conservare a patrimoniului bisericesc mobil“, autor pr. Cosmin Ilie, consilier cultural și patrimoniu bisericesc mobil.
Un loc aparte îl are „Lucrarea filantropică sau despre oamenii faptelor bune“, un material semnat de pr. Cristian Podașcă, consilier social‑filantropic și misionar, în care cel mai important și consistent ajutor dat de eparhie a fost cu ocazia inundațiilor din septembrie 2024, când Arhiepiscopia Dunării de jos a oferit sinistraților din eparhie și din alte eparhii suma totală de 1.244.107 lei. Se poate spune că implicarea preoților și credincioșilor în aceste situații de criză, pentru slujirea semenului nostru la nevoie, a fost totală.
Toate proiectele nu ar fi fost cu putință fără riguroasa „Activitate economico‑financiară din eparhie“. „Serviciul contabilitate al Centrului eparhial a centralizat datele primite de la protoierii, parohii și mănăstiri, oferind baza neesară bunei desfășurări a activităților de cult, pastoral misionare și social‑filantropice“ ‑ potrivit dării de seamă a pr. Nelu Perțea, conslier economic.
În continuare, pr. Horațiu Moldovan, consilier patrimoniu și construcții bisericești, prezintă situația lucrărilor de reabilitare, consolidare și amenajare a unor lăcașuri de cult, așezăminte sau picturi bisericești din eparhie. Este vorba de 289 șantiere de lucru. Susținerea financiară a acestora a revenit: Centrului eparhial și Fondului Central Misionar, Secretariatului de Stat pentru culte, Consiliului județean, Consiliilor locale, contribuțiilor credincioșilor și sponsorilor.
Despre activitatea monahală relatează protos. Chesarie Sâmpetru, exarh al mănăstirilor, arătând că în cele 15 așezări mănăstirești din eparhia Dunării de Jos, la 31 decembrie 2025 erau 205 viețuitori – 27 călugări, 159 călugărițe, 12 rasofori și rasofoare și 7 frați și surori. Iar mănăstirile au, pe lângă activitatea liturgică, activitate administrativă, misionară și culturală, economică, social‑filantropică, de construcție și restaurare.
Anuarul se încheie cu activitatea secretariatului eparhial, un material semnat de pr. Gabriel Mungiu, secretar eparhial și cu capitolul „Șemantism“, unde sunt enumerate, spre știință, Bisericile Ortodoxe din lume, Eparhiile Bisericii Ortodoxe Române și componența principalelor organisme și instituții eparhiale ale Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Toate aceste materiale reflectă munca neobosită a preoților și diaconilor sub îndrumarea permanentă a chiriarhului locului, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop dr. Casian Crăciun, care împreună cu credincioșii formează „inima“ ce bate perpetuu, la Dunărea de Jos.
Solidaritatea tinerilor la încercările aproapelui
A devenit o tradiție ca la fiecare sfârșit de an, Seminarul Ortodox „Sfântul Apostol Andrei“ din Galați să organizeze un Simpozion la care să invite participarea tinerilor de la alte seminarii ortodoxe sau de la licee din țară, unde să se prezinte referate pe o temă aleasă. De data aceasta, la 24 noiembrie 2024, seminariști din București, Iași, Mănăstirea Neamț, Botoșani, Dorohoi, Câmpulung, Tulcea, Galați, ca și elevi de la licee din Galați, Brăila, Tecuci și Făurei s‑au întâlnit sub genericul: „Solidaritatea tinerilor la încercările aproapelui“. Lucrările prezentate în simpozion au fost publicate într‑un volum ‑ al 25‑lea de acest gen – din inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Dr. Casian al Dunării de jos, la Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Cartea apărută cu nr. 25 are 400 de pagini și este o mărturie vie și perenă a contribuției tinerilor la lucrarea social‑filantropică la care ne îndeamnă Biserica: grija pentru aproapele, mila și devoțiunea pentru a‑i ajuta pe cei sărmani, pe cei bolnavi, bătrâni și singuri, pe cei a căror existență este înnegurată de lipsuri materiale și spirituale.
În cuvântul introductiv, ÎPS Arhiepiscop Casian se referă la „Agenda actualizată a solidarității asumate de tinerii creștini pentru semenii suferinței“, amintind o poruncă a Mântuitorului: „Tinere, ție îți spun, ridică‑te!“ (Luca 7, 14). În scurte cuvinte, Mântuitorul arată aici că ridicarea cu trup trebuie să fie și cu suflet. „Aici este Modelul, în realitatea Căruia regăsim pe vindecătorul, «Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre», Care n‑a venit să îi slujim, ci să ne slujească“.
Tinerii care au semnat alocuțiunile lor au primit îndrumarea preoților profesori coordonatori, iar abordarea tematicii este cu atât mai bogată și mai plină de sens și merită să fie citită și cunoscută de cât mai mulți.
Remarcăm vasta bibliografie abordată, dovada unei temeinice documentări, care este semnalată la fiecare lucrare. Sigur, cine dorește să obțină mai multe informații, o poate folosi.
Amintim aici unitățile școlare de unde provin autorii acestor lucrări de excepție: Seminarul Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul“, București, Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“, Iași, Liceul Teologic Ortodox „Sfinții Împărați Constantin și Elena“, Piatra Neamț, Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi“, Mănăstirea Neamț, Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Gheorghe“ Botoșani, Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Ioan Iacob“, Dorohoi, Seminarul Teologic Ortodox „Mitropolitul Dosoftei“, Suceava, Seminarul Teologic Ortodox „Iustin Patriarhul“, Câmpulung, Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul“, Buzău, Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Apostol Andrei“ Galați, Colegiul Național „Vasile Alecsandri“, Galați, Colegiul Național „Costache Negri“, Galați, Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza“, Galați, Liceul Teoretic „Dunărea“, Galați, Liceul Teoretic „Emil Racoviță“, Galați, Colegiul Național „Nicolae Bălcescu“, Brăila, Colegiul Național „Nicolae Iorga“, Brăila, Colegiul Național Pedagogic „D.P. Perpesicius“, Brăila, Colegiul Național „Spiru Haret“, Tecuci, Colegiul Național „Calistrat Hogaș“, Tecuci, Liceul Teoretic „George Vâslan“, Făurei, Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Ioan Casian“, Tulcea.
Toți acești tineri care sunt o lumină pentru școlile din care provin au răspuns chemării de a se face balsam pentru cei sărmani, bolnavi și singuri Ei sunt „împlinitori ai poruncii Mântuitorului de a iubi semenii prin milostenie“ – după cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Casian, care aduce „mulțumiri, prețuire și mult ajutor de la Domnul tuturor făptuitorilor binelui întors spre aproapele“!
Violeta Ionescu