„Atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul‑Născut L‑a dăruit, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“ (Ioan 3, 16).
Sărbătoare de suflet, sărbătoare ce trezește atât sentimente de tristețe cât și de bucurie, întristare că persoanele dragi, acum, nu mai sunt lângă noi, bucurie că am rămas sănătoși și că am participat la o nouă slujbă de Înviere; momentul în care totul capătă sens, o bucurie care nu vine din exterior, ci din certitudinea că moartea nu are ultimul cuvânt și că lumina biruiește întotdeauna întunericul, iată cum exprimă elevii Colegiului Economic „Virgil Madgearu“ din Galați, simțirea sau trăirea Sfintelor Paști. Redăm, în cele ce urmează, o stare de spirit, un cuvânt din suflet pentru suflet:
◆ „Învierea Domnului reprezintă, din punctul meu de vedere, liniștea și pacea în suflet. Este o sărbătoare de suflet“ (Mihaela Gloteanu, clasa a XII‑a J).
◆ „Pentru mine, Învierea Domnului este o sărbătoare ce îmi trezește atât sentimente de tristețe, cât și de bucurie. În fiecare an, sunt bucuroasă că pot ajunge la biserica din comuna mea să iau lumină alături de persoanele dragi, să pot asculta slujba, iar la final să ciocnesc un ou cu părintele și să‑i urez: Hristos a înviat! Totuși, această sărbătoare îmi trezește și sentimente de tristețe și de amărăciune. Mă întristează că persoanele dragi mie, acum, nu mai sunt lângă mine. Mă întristează că nu mă pot vedea cum cresc și evoluez, reușind să‑mi ating visele, dar știu că mă veghează de sus, iar aceasta îmi dă putere să continui. Anual, de Sf. Paști, după ce primesc Lumina Sfântă, le vizitez mormintele pentru că și ei, ca și noi, trebuie să se bucure de Sfintele Sărbători Pascale.
Învierea Domnului nu este doar pentru comemorarea celor dragi și nu ar trebui să ne întristeze, ci ar trebui să ne bucurăm că am rămas sănătoși și că am mai putut participa la o nouă slujbă de Înviere“ (Andreea‑Ramona Apostol, clasa a XII‑a H).
◆ „Învierea Domnului este momentul în care totul capătă sens. Pentru mine, Sf. Paști nu reprezintă doar o tradiție, ci o stare de spirit, o liniște profundă care îmi inundă sufletul când aud primele acorduri ale cântării «Hristos a înviat!».
Simt o bucurie care nu vine din exterior, ci din certitudinea că moartea nu are ultimul cuvânt și că lumina biruiește întotdeauna întunericul. E un moment de restart, în care simt că primesc o nouă șansă să fiu mai bună, mai iertătoare și mai aproape de Dumnezeu. Lumina aceea pe care o ducem acasă de la biserică e, de fapt, lumina pe care trebuie să o păstrăm în noi tot anul“ (Denisa‑Nicoleta Nastasă, clasa a IX‑a F).
◆ „Pentru mine, Învierea Domnului este un moment în care lumea pare să se umple de liniște și lumină. După zilele de tăcere și suferință, noaptea Învierii aduce speranță, ca o rază de lumină care pătrunde încet în întuneric.
Învierea lui Iisus Hristos îmi amintește că iubirea și credința sunt mai puternice decât orice suferință. Chiar și după cele mai grele încercări, există întotdeauna o cale spre lumină. Este un mesaj care ne învață să nu ne pierdem speranța, indiferent de situațiile prin care trecem.
În noaptea de Sf. Paști, când oamenii se adună cu lumânări aprinse și rostesc cu bucurie «Hristos a înviat!», simt că acel moment aduce oamenii mai aproape unii de alții. Lumina care se transmite de la o lumânare la alta pare să spună că binele și credința se pot răspândi în lume, dacă fiecare dintre noi păstrează în inimă puțină bunătate.
Pentru mine, Învierea Domnului este și un moment de renaștere sufletească. Așa cum primăvara face natura să prindă din nou viață, această sărbătoare ne amintește că și sufletul nostru poate începe din nou. Este timpul în care oamenii încearcă să ierte, să fie mai buni și să lase în urmă tot ceea ce le‑a adus tristețe.
Învierea Domnului este ca o lumină care nu se stinge niciodată, chiar și atunci când totul pare cuprins de întuneric. Este o șoaptă de speranță care ne amintește că, dincolo de orice durere, există mereu un nou început. În adâncul ei, Învierea nu este doar un moment, ci o promisiune: că sufletul poate renaște, că binele nu se pierde și că, oricât de lung ar fi drumul, lumina ne așteaptă la capăt“ (Silvia‑Maria Bute, clasa a IX‑a I).
◆ „Pentru mine, Învierea Domnului înseamnă enorm! Nu este doar o sărbătoare din calendar, ci un moment pe care îl simt cu adevărat, din interior.
În noaptea de Înviere, când se rostește vestea că Iisus Hristos a înviat, parcă totul se schimbă. Lumina pe care o țin în mână nu e doar o lumânare, ci o liniște și o speranță care mă cuprind. Simt că, indiferent prin ce am trecut, există mereu o cale de a merge mai departe.
Pentru mine, este un moment de pace, de gânduri mai curate și de apropiere de ceea ce contează cu adevărat. E clipa în care las în urmă lucrurile grele și încerc să fiu mai bună.
Învierea nu e doar despre tradiții, ci despre ceea ce se întâmplă în suflet“ (Mihaela‑Alexia Țopa, clasa a X‑a C).
◆ „Învierea Domnului reprezintă pentru mine dovada supremă că Iisus Hristos este singurul Dumnezeu adevărat. Acesta, deși a fost biciuit, scuipat, hulit și prigonit de oamenii cărora le făcuse bine, și la final răstignit pentru a ne împăca cu Tatăl Ceresc, fiind mai apoi înfășurat în pânză și culcat într‑un mormânt de piatră, păzit și greu de străpuns, a fost capabil, prin dumnezeiasca Sa putere, să învie. Ce poate fi mai minunat?
Consider că Învierea este în sine: VIAȚĂ! Prin ea, cunoscând‑o noi astăzi, putem să spunem că Dumnezeul Care a fost cândva în chip de om și ale Cărui picioare au atins acest pământ, o creație de altfel apărută tot prin puterea Sa nemărginită, este VIU, și ne așteaptă la dreapta Tatălui.
De Înviere, mă simt pur și simplu liniștită. Sunt pe deplin încredințată că Dumnezeu este acolo Sus și că veghează asupra mea și a sufletului meu. Pacea pe care o simt de Înviere este ceva ce nu poate fi comparat cu niciun sentiment provocat de vreun alt eveniment ce ar putea apărea în viața mea, tot din partea lui Dumnezeu, pentru că în mâna Lui stau toate lucrurile.
De Înviere, trăiesc din plin viața pe care am primit‑o în dar datorită sacrificiului suprem săvârșit de Împăratul Cerurilor, pe Cruce, încheiat cu Înălțarea Sa la ceruri, acolo unde mă așteaptă și pe mine.
Sper ca toți cei ce iau parte la Învierea Domnului să simtă din plin pace și liniște! Domnul să vă binecuvânteze!“ (Rahela‑Veronica Flutur, clasa a XII‑a H).
◆ „Pentru mine, Învierea Domnului nu este doar o amintire a unui eveniment sfânt, ci este taina vie a biruinței asupra morții, trăită în adâncul ființei mele. Nu o privesc doar ca pe o sărbătoare, ci ca pe o lucrare continuă, ca pe o chemare neîncetată la înnoire, la curățire și la apropiere de Dumnezeu. În noaptea Învierii, simt că cerul și pământul nu mai sunt despărțite. Lumina care se aprinde nu este doar foc, ci har! Un har care coboară tăcut peste suflet și îl cercetează, îl mustră, îl mângâie și îl ridică. Este o lumină care nu arde, ci vindecă; nu judecă, ci cheamă.
Pentru mine, Învierea este răspunsul lui Dumnezeu la toată suferința lumii. Este dovada că jertfa nu este zadarnică, că durerea nu este fără sens și că moartea nu are ultimul cuvânt. În Cruce văd căderea omului, dar în Înviere văd ridicarea lui. În ea se cuprinde toată nădejdea mea. Trăiesc Învierea ca pe o mustrare blândă. Ca pe o aducere aminte că, deși cad, deși greșesc, sunt chemată la lumină, nu la întuneric. Că sunt zidită pentru mai mult decât slăbiciunile mele. Că sufletul meu nu este făcut pentru a rămâne în păcat, ci pentru a se întoarce, iar și iar, la Dumnezeu.
Este, pentru mine, și o lepădare de sine. O încercare de a lăsa în urmă tot ceea ce este fals, tot ceea ce este mândrie, tot ceea ce mă desparte de adevăr. În fața Învierii, nu mai rămân măști, nu mai rămân justificări (…) rămâne doar sufletul, așa cum este, însetat de milă și de iubire dumnezeiască. Simt Învierea ca pe o împărtășire tainică, chiar și atunci când nu pot rosti nimic. Ca pe o întâlnire reală, nevăzută, dar profundă, cu Dumnezeu. Este clipa în care înțeleg că nu sunt singură în lupta mea, că fiecare lacrimă este văzută și fiecare rugăciune, oricât de slabă, este auzită. Pentru mine, Învierea este începutul mântuirii trăite conștient. Nu doar o promisiune îndepărtată, ci o lucrare prezentă, aici și acum, în fiecare gând, în fiecare alegere, în fiecare întoarcere a inimii spre bine. Și, mai presus de toate, Învierea este Hristos viu în mine. Nu ca idee, nu ca simbol, ci ca prezență. Ca lumină care nu se stinge, chiar dacă eu, uneori, mă îndepărtez de ea“ (Gabriela Ionițescu, studentă Facultatea de Educație fizică și sporturi montane din Brașov, absolventă a Colegiului Economic „Virgil Madgearu“, Galați).
◆ „Pentru mine, Învierea Domnului reprezintă cel mai jertfelnic moment din an, deoarece atunci conștientizezi toată umilința și durerea pe care Iisus Hristos a îndurat‑o pentru noi. Prin sângele pe care El l‑a vărsat observăm jertfa și dragostea Lui.
Noaptea de Înviere pentru mine este bucurie, acest sentiment mă cuprinde pe tot parcursul slujbei, e o bucurie pură și unică, o răsplată de după Post. Învierea este Jertfa și Dragostea dăruite de Dumnezeu“ (Nicoleta Carp, clasa a IX‑a B).
◆ „Învierea Domnului este momentul care marchează biruința Sa asupra morții, oferindu‑ne certitudinea vieții veșnice. Sacrificiul săvârșit de Domnul nostru Iisus Hristos, pentru iertarea păcatelor noastre, pune în lumină iubirea necondiționată pe care El ne‑o oferă pe tot parcursul vieții noastre.
Lumina Sfântă pe care o primim în fiecare an, pentru mine simbolizează prezența călduroasă a Domnului Care îmi aduce pace în suflet și un sentiment care nu poate fi așezat în cuvinte“ (Iulia‑Elena Oprișan, clasa a IX‑a B).
◆ „Învierea Domnului reprezintă gestul prin care Domnul Iisus Hristos și‑a arătat iubirea față de om, chiar dacă Iisus Hristos a fost răstignit pentru păcatele omenirii“ (Denis‑Andrei Trandafir, clasa a XII‑a H).
A consemnat prof. Ciprian Nazare,
Colegiul Economic „Virgil Madgearu“, Galați