Bucuria netrecătoare, primită și hrănită din bogăția darurilor Sfântului Duh revărsate în inimile și în viața celor care credem și mărturisim lucrarea Preasfintei Treimi în Biserica harului, se arată în chip tainic, personal, încă de la botez, dar crește și se dezvoltă progresiv prin acceptarea dreptei credințe, sămânța adevărului veșnic din „solul“ inimii, adăpată din belșugul darurilor cerești ale Sfintelor Taine ale Bisericii, dar și prin eforturile personale, îndeosebi prin buna comunicare duhovnicească, din care izvorăște comuniunea întreținută mai ales prin pocăință, faptele iubirii milostive, iertarea necondiționată a semenului și cuminecarea, adică unirea cu Hristos, izvorul iubirii netrecătoare, toate de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, care este și „Arhitectul Bisericii“ (Sf. Vasile cel Mare) și „Plugarul Bisericii“ (Sf. Ioan Gură de Aur). În această lucrare simți Cincizecimea, ca fapt real, în comuniune, „structura supremei iubiri“ (Sf. Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae).
De 30 de ani, la Mănăstirea Buciumeni încercăm omenește și bisericește, catehetic, liturgic și educațional-pastoral, adâncirea acestor realități tainice și într‑un mod mai perceptibil în urma noastră, mai ales pentru tineri. Cunoscutul pelerinaj al tinerilor la Buciumeni și activitățile liturgice, culturale și misionar‑educaționale sub cupola „catedralei cu vitralii foșnitoare“, altarul din pădure, se doresc a fi o icoană vie a comuniunii dincolo de vârstele biologice, căci doar în Biserică ne regăsim tinerețea de deasupra tuturor limitărilor psihologice, fiziologice și omenești.
Dar ceea ce contribuie la menținerea acestui deloc simplu pelerinaj, când avem și multe alte opțiuni, fie ele pozitive sau mai puțin utile – căci a merge împreună în era internetului și a excesivei viteze în jurul propriei persoane, ne‑a schimbat mult orientarea spre cele lăuntrice și eterne, așa cum bine constatăm cu toții – constă în stăruința, încrederea în ajutorul lui Dumnezeu şi misiunea a peste 100 de preoți din tot atâtea parohii, în receptivitatea tinerilor la ora de religie și în persistența vieții religioase în foarte multe familii, care contribuie la depășirea obstacolelor și, astfel, mergem împreună cum putem, iar Domnul ne îndreaptă pașii acolo unde trebuie, când trebuie și cum trebuie.
În acest sens, pelerinajul este o icoană vie a acestor eforturi răsplătite de Dumnezeu tinerilor prin mărturia lor care convinge, convertește și, mai ales, invită la perseverență în astfel de lucrări minunate ale Sfintei noastre Biserici. Pe scurt, trebuie mulțumiri presărate din inimă către inimile preoților, mănăstirii, părinților și dascălilor, dar mai ales lor, miilor de tineri, începând cu cei 2.000 participanţi la concursul anual patriarhal, apoi 1.500‑1.700 la olimpiadele locale și naționale și peste 1.500 la hramul de la Buciumeni.
Dar ei ne‑au făcut o mare bucurie prin darul reflecțiilor teologice, mistice și filocalice pe care le‑am publicat într‑o broșură de 130 de pagini, intitulată „Mărturia iubirii vindecătoare din inimile tinerilor“. Cea mai minunată lucrare a tinerilor este convorbirea lor în rugăciune și gânduri bune cu sfinții noi canonizați și construirea de către noi, cu Protopopiatul Nicorești, cu părintele protoiereu Mihai Roșu și cu Mănăstirea Buciumeni, cu părintele duhovnicesc Mihail și cu maica stareță Macrina, a „cortului Mărturiei tinerilor“, împodobit cu zestrea bunicilor, prin covoarele tradiționale și icoanele sfinților recent canonizați, lângă portretele patriarhilor României și cu contribuțiile lucrărilor lor tinerești, într‑un tot unit în iubirea față de Dumnezeu, de Biserică, de patrie și de neam, din și prin trăirea tinerilor!
Totuși, zestrea adevărată sunt ei, tinerii din biserici, comoara părinților, Şcolii și Bisericii, într‑o întrunire la Sfânta Liturghie, din care nu lipsesc mărturiile primei comunități de la Ierusalim, la Cincizecime, dar nici niște repere unice: trei „colibe“, trei chilii vechi de peste 200 de ani ale unor maici cu viață sfântă: maica Teoctista, pustnică timp de 15 ani în pădure; maica Luciana, eroina care a rezistat în pădure toată perioada desființării mănăstirii; monahia Cornelia, o „aristocrată“ a frumuseții, care te cucerește și te pătrunde în inimă.
Toți pelerinii, voluntari cu sutele, „albinele“ mănăstirii ‑ maicile și, mai ales, Părintele nostru duhovnicesc Mihail – care în 30 de ani, iată, deodată cu pelerinajul tinerilor, la cei aproape 90 de ani, unește şi convertește inimi, în tăcere și jertfă, zi de zi, find prezent de la 3 dimineața în biserică, având mai mult duh decât trup, extrem de fragil, însă hrănit cu iubirea vindecătoare și înălțătoare deasupra patimilor, păcatelor și relelor – primim binecuvântarea împărtășită de la Hristos, Domnul tuturor. Ce frumusețe de iubire, când în biserică, 100 de preoți tineri au luat fiecare în parte binecuvântarea de la un smerit model al slujirii printre noi. La toți, Doamne, bucurie!
† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos
Ziarul Lumina, 11 iunie 2025