„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu!“ (Matei 5, 8)
În lumina credinței din Izvorul de viață veșnică, prin Învierea Domnului și prin revărsarea darurilor cerești ale Mângâietorului, Sfântul Duh, „Plugarul“ Împărăției, întrezărită în sufletele, în inimile și în încercările noastre, ne cheamă mai aproape de toate aceste realități tainice, iată, „omul lui Dumnezeu“, misionarul apostol, blând și smerit ca un „mielușel“, Costion, fratele, prietenul și îndrumătorul duhovnicesc al multora, timp de o jumătate de secol, numai în București!
Aceasta este ultima sa manifestare eclesială, în cel mai frumos înțeles, este o chemare la petrecerea sa trupească din biserică spre „casa de lut“ a părinților noștri, în urma liniștitei adormiri, după o scurtă suferință. Este și durere, întristare și suspin, dar și o reală încredere în iubirea lui Dumnezeu, mult mai tare decât trecătoarea moarte trupească, deoarece „și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem“ (Romani 14 , 8), iar cei ce credem nu se cuvine să ne îndoim, deoarece, „de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa [credem] că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El!“ (I Tesaloniceni 4 , 14)
Despre cei ce au adormit se aduc multe mărturii de la cunoscuți, apropiați ori prieteni, așa cum se cuvine la o plecare din lumea noastră înspre cea veșnică!
Cu smerenie, aduc o astfel de mărturie, ce se dorește a fi din timpul cunoscut mai ales de soția sa, Maria și familia, însă împreună cu o altă familie spirituală, unică în felul său, organizată cu mai bine de 45 de ani în urmă, în timpul studenției noastre!
Fratele inițiator al acelei familii spirituale de tineri și intelectuali creștini în plin comunism este Costion, împreună cu Horia Paștină, Mihai Sârbulescu, Constanța Costea, Daniel Suceava și mulți alții, care urmau pașii celor din timpul Rugului Aprins, la slujbele Sfântului Cuvios Sofian, la chilia austeră a Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, la predicile inegalabilului Părinte Galeriu, la Părintele Iulian Stoicescu de la biserica Flămânda și la neuitatul savant arhitect și creștin de altădată, Mihai Urzică, iar mai apoi la Horia Bernea, ori Sorin Dumitrescu, fără a omite cumva pe Apostolul imnelor iubirii, Ioan Alexandru. În timpul prielnic se organizau pelerinaje, în chip tainic, la Sfântul Cleopa și Sfântul Paisie de la Sihăstria, la mormântul Sfântului Dometie de la Râmeț, mult îndrăgit de Costion, căruia i‑a întocmit una din cele mai reușite biografii mistice, care contribuie mult la cunoașterea misiunii marelui Sfânt isihast, mai ales acum, cu săptămâni înaintea proclamării canonizării sale.
Această familie duhovnicească m‑a însoțit acum 45 de ani, de sărbătoarea Sf. Ignatie Teoforul, la actul călugăriei mele de la Sfânta Mănăstire Ciolanu – Buzău.
Fără această mărturie a creștinului intelectual, de mare subtilitate duhovnicească, Costion Nicolescu, ne‑ar fi fost mai greu să reluăm firul mișcării Rugului Aprins de la Antim, în plin comunism, atunci când Sfântul Dumitru Stăniloae publica Filocalia, iar Părintele Ioanichie Bălan ‑ Convorbirile duhovnicești, pe care aceşti tineri intelectuali și studenți le corectau cum reușeau, spre a le îndrepta repede tiparului, într‑o eră a cenzurii, mai cu seamă pentru literatura mistică.
De asemenea, fără entuziasmul ponderat, cu discernământ, cu măsură, cu înțelepciune și cu bună credință față de rânduiala, tradiția și buna cuviință în Sfânta noastră Biserică, așa cum ne învățau marii duhovnici, n‑ar fi fost ușor să ne acomodăm în anii ‘90 cu noile realități ale vieții noastre românești.
Atunci, smerindu‑se, Costion a urmat drumul până la capăt, studiind sistematic, ca student la Facultatea de Teologie, cărările către Domnul și către aproapele, fără a renunța la simplitatea, bunătatea, mărinimia și, mai ales, curăția smereniei sale!
A treia mărturie o vor prezenta, desigur, cei implicați în misiunea creștinilor pentru apărarea, conservarea și perpetuarea tezaurului izvodit din munca și bunătatea țăranului român, unde Costion și‑a lăsat nu doar amprentele cercetătorului, ci şi admirația și respectul salvatorului acestor bijuterii în chiar inima Capitalei!
Pentru mulțimea mărturiilor unui apostolat creștin, cultural și tradițional mereu asumat personal și comunitar, cu bună credință, competență și, mai ales, cu bunătate, blândețe și smerenie, fratele Costion rămâne un model unic și de însușit, atât cât reușim!
Plecarea sa doar trupește este, cu siguranță, o prezență lângă sfinții frecventați și iubiți, acum aflați în Cer, iar pe pământ el rămâne în „documentele“ neșterse ale inimilor noastre!
Dumnezeu să‑l mântuiască, iar pe iubita familie de acasă, dar și pe cea din lumea noastră, să le mângâie și rugăciunile prietenului drag Costion!
Veșnica lui pomenire!
† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos
Galați, 14 iunie 2025