Ca un om ai venit la râu, Hristoase Împărate, şi Te sârguieşti a lua botez de rob, Bunule, din mâinile Înaintemergătorului, pentru păcatele noastre, Iubitorule de oameni.
Praznicul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos în râul Iordan este pentru fiecare creştin ortodox un eveniment aparte în viaţă. Deşi se sărbătoreşte în fiecare an, urmând aceleaşi rânduieli vechi de secole, Boboteaza deşteaptă în sufletul fiecărui credincios, de fiecare dată, sentimente noi şi vechi în acelaşi timp. Chiar şi atunci când se participă an de an la Sărbătoarea Epifaniei, simţămintele rămân aceleaşi, ele nu scad, nu se tocesc, ci revin de fiecare dată când gerul sau ninsoarea se împletesc cu glasul prorocesc al paremiilor, al Sfintei Evanghelii sau al Rugăciunii de sfinţire.
Pentru credincioşii din zona oraşelor Galaţi şi Brăila, scăldaţi de „cea mai bogată, în daruri, apă“, după cum numea savantul Nicolae Iorga fluviul Dunărea, praznicul Botezului Domnului aduce cu sine manifestări aparte. Este o sărbătoare aflată în miezul iernii, dar care aduce fior şi mireasmă de primăvară prin mulţimea credincioşilor participanţi, prin atmosfera de mare sărbătoare dar şi prin slujirea în aer liber care ne trimite cu gândul la noaptea pascală.
Nu doar la Bobotează, dar parcă mai ales acum, pe lângă apa Dunării, gălăţenii se bucură şi de inspirata aşezare a Bisericii Precista pe promontoriul parcă special croit pentru a scruta de veacuri undele, când mai albastre, când mai întunecate ale bătrânului Danubiu.
În locul amintit mai sus, în ziua de 6 ianuarie, la vremea amiezii, frigul pătrunzător şi cerul înnorat se căzneau în van să alunge bucuria sărbătorii din sufletele celor care aşteptau îndătinata procesiune de Bobotează.
Sosirea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian în mijlocul credincioşilor a adus cu sine liniştea, vocile nerăbdătoare sau întrebătoare ale mulţimii amuţind.
Procesiunea a debutat cu slujba Sfinţirii Agheasmei celei mari. Prin intermediul celor patru tropare iniţiale am fost transpuşi pe malul Iordanului, iar paremiile ce au urmat, prin glasul prorocesc, ne‑au adus aminte de îndelungata şi răbdătoarea pregătire a poporului, de către Dumnezeu, pentru primirea Fiului Său iubit.
Citirea Sfintei Evanghelii a rezugrăvit în minţile şi în sufletele noastre momentul de o intensitate deosebită în care „Stăpânul se pleacă sub mâna robului“.
Cererile din ectenia ce a urmat nu au făcut decât să ne descopere vistieria bogăţiei de daruri ce se dau prin Agheasma Mare. Astfel, soborul de preoţi şi diaconi, condus de Chiriarhul Dunării de Jos, a cerut de la Dumnezeu ca „să fie apa aceasta tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi izgonire a toată puterea cea potrivnică“, şi „să se dăruiască apei acesteia harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului, cu puterea, cu lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh“, şi „să se zdrobească satana sub picioarele noastre şi să se risipească tot sfatul viclean, care se porneşte asupra noastră“, şi „să ne scoată pe noi Domnul Dumnezeul nostru din toată vrăjmăşia şi ispita, care ne stau împotrivă, şi să ne facă vrednici de bunătăţile cele făgăduite“, şi „să se facă apa aceasta dar de sfinţenie şi curăţire de păcate, spre tămăduirea sufletului şi a trupului şi spre tot folosul de trebuinţă“, ca „să ne învrednicim noi să ne umplem de sfinţenie prin gustarea din apa aceasta, cu venirea cea nevăzută a Duhului Sfânt“ şi altele asemenea cereri cuprinzătoare şi folositoare.
În timpul sfinţirii apei, prin afundarea mâinii arhiereşti în toate vasele pregătite, s‑a cernut o ninsoare frumoasă şi stranie în acelaşi timp. Frumoasă pentru că prin desimea fulgilor a albit şi cerul şi pământul, stranie pentru că fulgii erau grei, adevărate picături de ploaie încremenite de ger.
Cuvântul de învăţătură al Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian ne‑a readus aminte de propriul nostru botez: „Botezul Domnului ne aminteşte de botezul nostru şi de bucuria duhovnicească fără de sfârşit“.
Înaltpreasfinţia Sa ne‑a arătat în continuare că praznicul Botezul Domnului este momentul în care ne împărtăşim de patru mari daruri ale Bobotezei: „Sfinţenie, binecuvântarea Mântuitorului pogorât în apele Iordanului, curăţie şi sănătate“.
După slujbă a urmat un alt moment mult‑aşteptat al procesiunii şi anume lansarea crucii în ape şi „cucerirea“ ei de către cei curajoşi. Și în acest an, şaisprezece tineri s‑au avântat în undele îngheţate ale „imensei colimvitre duhovniceşti ‑ Iordanul României care este Dunărea“, încălziţi fiind de binecuvântările şi îmbărbătările Chiriarhului nostru.
Surprizele vremii de Bobotează nu au încetat pentru că la finalul procesiunii a ieşit soarele şi după cum a remarcat Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop „După ninsoare a strălucit soarele care ne aminteşte de Soarele Dreptăţii.“
Mai puţin zgomotoasă decât altă dată şi mult mai răbdătoare, mulţimea credincioşilor a primit Agheasma cea Mare şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru noul început de an binecuvântat. Celor care gustau din apa sfinţită părea că le răsună încă în urechi rugăciunea de la începutul procesiunii: „Sfinţeşte‑mă, pe mine, şi apele, Mântuitorule, Cel ce ai ridicat păcatul lumii!“
A consemnat, Pr. Cătălin Buia