„Pepiniera dunăreană“ de profesori de religie şi de asistenţi sociali

Fundamentul misiunii şi pro­­povăduirii Bisericii îşi are originea în comuniu­nea şi viaţa Sfintei Treimi. Iubirea şi viaţa din şi „dintre Persoanele Sfintei Treimi reprezintă izvorul ce se revarsă peste întreaga creaţie şi peste toată umanitatea, prin trimiterea Fiului lui Dumnezeu în lume: „Aşa cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, tot astfel vă trimit şi Eu pe voi”( Ioan 20, 21). Raţiunea existenţei Bisericii şi a misiunii ei sunt o prelungire a dorinţei lui Dumnezeu ca şi creaturile să se împărtăşească de viaţă, şi să nu fie absorbite de uitare şi pieire, prin Fiul Lui. „Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine” (Ioan 5, 26). Hristos este Învierea şi Viaţa ( Ioan 11, 25).

Această misiune are drept obiectiv esenţial oferirea în dar a vieţii şi învierii. „Precum Tatăl învie pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce El voieşte” (Ioan 5, 21).

Prin urmare Apostolii, cei care au fost ucenicii Mântuitorului, sunt martori ai lucrărilor Lui, şi prin tot ceea ce urmează să facă nu vor uita că mărturia lor este crezută ca a unor martori direcţi ai minunilor Sale. Însuşi Mântuitorul le descoperă că ei au acest statut de martori. „Voi sunteţi martorii acestora” (Luca 24, 48).  Şi apostolii nu au uitat de această cali­tate şi de misiunea lor. Sfântul Apostol Petru le spune iudeilor: „Iar pe începătorul vieţii L‑aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L‑a înviat din morţi şi ai căror martori suntem noi” (Fapte 3, 15); „Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit” (Fapte 4, 20).

„Ceea ce era de la început, ceea ce noi am auzit, ceea ce cu ochii noştri am văzut, ceea ce am primit şi ceea ce mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul Vieţii ‑ şi Viaţa s‑a arătat şi noi am văzut‑o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci care la Tatăl era şi care nouă ni s‑a arătat, ceea ce am văzut şi ceea ce am auzit, aceea vă vestim şi vouă, pentru ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi, iar părtăşia noastră, din parte‑ne, este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos. Şi pe acestea vi le scriem pentru ca bucuria noastră să fie deplină. Şi aceasta este vestea pe care noi de la El am auzit‑o şi v‑o vestim. Că Dumnezeu este Lumină”  (I Ioan 1, 1‑5).

Calitatea de martori le‑a dat şi puterea de a mărturisi cu mare putere de convingere despre Iisus Hristos. „Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre Învierea Domnu­lui Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi” (Fapte 4, 33). Acest har al mărturisirii este prezent şi în momentul înălţării Mântuitorului la cer. Deşi Se desparte de apostoli, totuşi Mântuitorul le spune „Şi iată Eu voi fi cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului”. Şi deşi ei Îl văd cum Se înalţă la cer, şi ar fi trebuit să se întristeze, Sfântul evanghelist Luca ne spune că „…pe când îi binecuvânta, S‑a despărţit de ei şi S‑a înălţat la cer. Iar ei, închinându‑se Lui, s‑au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.” (Luca, 24, 51‑53).

Creştinismul nu priveşte, prin urmare, cu indiferenţă la comunitatea umană şi la îndatorirea unor fapte pozitive faţă de ea, ci potenţează la infinit şi prelungeşte în eternitate valoarea persoanelor care o compun şi îndatoririle noastre de a săvârşi faptele menite să ne întărească comuniunea cu ele, dat fiind că în această comuniune, promovată încă de aici, va consta fericirea noastră eternă¹.

Părintele Stăniloae atrăgea aten­ţia studenţilor² teologi că de modul asumării acestei lucrări de fundamentare a ordinii lumii, prin cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu, depinde salvarea ei: „Voi, iubiţi tineri, v‑aţi angajat la această lucrare de fundamentare a viitoarei ordini omeneşti. De capacitatea voastră de a vă pătrunde până în adânc de certitudinea că Iisus Hristos este singurul temei al lumii de mâine şi de puterea voastră de a sădi în oameni, prin propovăduire şi viaţă, de această convingere, depinde salvarea umanităţii pentru o continuare a istoriei… Pe steagul nostru este scris Iisus Hristos. El este singura lozincă de mântuire, singurul ţărm, singurul liman pentru omenirea ce pluteşte în valurile deznădejdii şi haosului. El este răspunsul nostru la întrebările fără de sfârşit ale omului de azi. Iar acest răspuns este singurul care poate satisface şi opri întrebarea de mai departe a omului. Este răspunsul ultim, pentru că prezintă realitatea ultimă, neclintită, sigură, odihnitoare şi convingătoare”.

Necesitatea continuării misiunii Bisericii este prezentă în toate tim­purile. Istoria a confirmat impor­tanţa covârşitoare a misiunii de a învăţa, a sfinţi şi a propovădui Evanghelia. Prin pregătirea slujitorilor, Biserica îşi împlineşte vocaţia sa de a sfinţi şi liturghisi, lucrare cerută de Însuşi Mântuitorul Hristos, când a spus „Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea!” (Luca 22, 19). Dar tot Biserica se îngrijeşte de pregătirea celor ce propovăduiesc şi predau cuvântul lui Dumnezeu, de pedagogi, educatori şi dascăli, care sunt chemaţi la această indispensabilă lucrare dumnezeiască, de a învăţa cuvântul lui Dumnezeu de a descoperi Evanghelia şi Învăţătura sfântă a Bisericii, ca trup al Lui Hristos.

După libertatea obţinută cu sacrificii de vieţi omeneşti din anul 1989, odată cu configurarea perspec­tivei predării orei de Religie în şcolile de stat din România, s‑a făcut simţită şi necesitatea formării şi instruirii profesorilor de Religie.

Prin Hotărârea Sfântului Sinod nr. 2.790 din 10 mai 1990, se reglementează predarea unei ore de Religie pe săptămână în şcolile de stat, la ciclul primar şi general. Câteva luni mai târziu, prin adresa nr. 150.052 din 1990, Statul Român, prin Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei, decide, începând cu anul şcolar 1990‑1991, introducerea în şcoli a disciplinei Religie cu titlul de „Educaţie religios morală”, predată de preoţi, teologi, studenţi şi alte cadre, având acordul cultului, iar elevii să primească, în loc de note, calificative. Astfel a fost introdusă în şcoli, după aproape cincizeci de ani, ora de Religie. La început disciplina Religie avea statut de „opţional” sau „facultativ”.

În Eparhia Dunării de Jos, cu bine­cuvântarea Înaltpreasfinţitului Casian, au predat Religia în şcolile de stat, în anul şcolar 1990‑1991, toţi cei 289³ de preoţi ai eparhiei. Prin Hotărârea Sfântului Sinod nr. 8611 din 1991, s‑a aprobat, pentru prima dată în istoria oraşului Galaţi, înfiinţarea secţiei de Teologie‑Litere, în cadrul Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”. Când a fost introdusă ora de Religie şi în licee, în anul 1995, la Galaţi şi Brăila cei mai pregătiţi preoţi au fost îndrumaţi să predea Religia în liceele din cele două judeţe. Preoţii respectivi au ocupat posturile prin titularizare şi prin obţinerea gradelor didactice. Nevoia profesorilor de Religie este din ce în ce mai resimţită.

În 1995 a fost promulgată Legea învăţământului, în „Monitorul Ofi­cial” nr. 163/31 iulie 1995, republicată în 1999, în „Monitorul Oficial” nr. 606/10 decembrie 1999. Printre altele, legea stabileşte că Religia este „disciplină de studiu, obligatorie, pentru clasele I‑XIII şi pentru şcolile profesionale, incluse în planul de învăţământ, o oră pe săptămână”.

Prin implicarea, efortul şi cu bine­cuvântarea Înaltpreasfinţitului Casian, în anul 1996, ASCOR Galaţi a organizat Simpozionul Naţional „Religia în Şcoală”, eveniment cu mare impact ce a mobilizat studenţi, profesori de Religie din toată ţara. În Eparhia Dunării de Jos, toţi suplinitorii au urmat cursuri intensive de perfecţionare în metodică şi pedagogie.

Aşadar, în urma Hotărârii nr. 8611 din 1991 a Sfântului Sinod, în 1993, la Galaţi a avut loc primul examen de admitere la Teologie, pentru cele treizeci de locuri, înscriindu‑se tineri care proveneau din judeţele Galaţi, Brăila şi Buzău. Primii profesori ai Departamentului de Teologie, propuşi de Chiriarhul locului, au fost pr. prof. univ. dr. Nicolae Necula, prodecanul de atunci al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, care a şi fost Decan onorific al secţiei; pr. lect. drd. Ionel Ene (protoiereu de Focşani); pr. lect. drd. Marin Stamate ‑ preot la parohia „Sf. Haralambie” şi apoi la „Sf. Ilie” din Galaţi, pr. asist. Costea Tănăsache ‑ preot la parohia „Sf. Apostoli”, Galaţi. Au mai avut câteva cursuri pr. Constantin Davideanu, pr. Liviu Rotaru, pr. Gabriel Iancu, prof. Victor Marola.

Din 1995 se adaugă în corpul cadrelor didactice pr. dr. Gheorghe Sava, de la Seminarul Teologic din Buzău, conf. Sergiu Tofan, de la Universitatea „Dunărea de Jos”,       pr. Ionel Ostache ‑ de la Parohia „Sf. Treime”, Fileşti ‑ Galaţi, care a trecut la cele veşnice în decembrie 2014, pr. Constantin Oancea, de la parohia „Sf. Vasile cel Mare”, Galaţi, pr. Leontin Popescu, de la parohia Însurăţei, din 2002 la parohia „Sf. Nicolae”, Brăila.

Din anul 2001, Departamentul de Teologie s‑a îmbogăţit substanţial cu prezenţa şi cu remarcabila perso­nalitate a Înaltpreasfinţitului prof. univ. dr. Casian Crăciun, care este şi membru de onoare al Senatului Uni­versităţii.

În anul 2003, Eparhia Dunării de Jos, prin sectorul învăţământ, a organizat Simpozionul „Apos­tolatul şi provocările lumii mo­derne”,  la care au participat înalţi ierarhi din ţa­ră şi din străinătate, precum şi Înaltpreasfinţitul Mitro­polit Ieremia din Geneva, de­le­­­gatul Patriarhului Ecumenic Barto­lomeu. Anual se organizează câte un Simpozion naţional sau internaţional care vizează prin­cipalele teme de dezbatere actuale şi propuse de can­celaria Sfântului Sinod al Bisericii Orto­doxe Ro­mâne. În luna mai a fiecărui an studenţii sunt implicaţi în activitatea academică de comunicări ştiinţifice, unde fiecare student are po­sibilitatea de a se exprima într‑un cadru specific. Studenţii şi profesorii Departamentului de Teologie, în timp, au publicat foaia studenţească „Theologos”, iar profesorii îşi publică studiile într‑o fasciculă universitară „Teologie şi istorie la Dunărea de Jos”, iar acum „Teologie şi Educaţie la Dunărea de Jos”, apărute la Editura Episcopiei Dunării de Jos. În timp au fost mai multe secţii în cadrul Universităţii: Teologie‑Litere, Teologie‑Engleză, Teologie Didac­tică. S‑a înfiinţat şi Secţia Teo­logie Asistenţă Socială, pentru spec­ializarea cadrelor din centrele social filantropice din Eparhia Dunării de Jos şi pentru alte instituţii unde activează asistenţi sociali.

Prima promoţie de absolvenţi a fost în 1997, iar de atunci, an de an, între douăzeci şi cinci‑treizeci de studenţi au absolvit studiile acestui departament, cu o durată de trei ani, la programul de Licenţă, diplomele obţinute fiind recunoscute la nivel naţional. Absolvenţii Facultăţii lu­crează astăzi ca profesori de Religie, profesori de Română, de Limbă engleză, de Istorie, asistenţi sociali în diferite instituţii ale Eparhiei şi ale statului. Mulţi au continuat cu studiile de Master, din cadrul Departamentului, perioadă care durează doi ani.

În anii următori, în urma con­cursurilor, au mai fost încadrate alte cadre didactice: pr. lect. dr. Lu­cian Petroaia, Vicar‑Eparhial al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, pr. conf. dr. Cristian Gagu, parohia „Sf. An­tonie”, Brăila, pr. lect. univ. dr. Ovidiu Soare, parohia „Sf. Spiridon”, Brăila, domnişoara lect. univ. dr. Gina Scarlat, pr. lect. dr. Costel  Toma, parohia „Sf. Martiri Brâncoveni, Galaţi. Departamentul a fost condus de la înfiinţare până în anul 2015 de pr. prof. dr. Ionel Ene, iar din 2015 de pr. conf. dr. Gabriel Pandele, de la parohia „Sf. Arhid. Ştefan” ‑ Galaţi.

Obiectivul central al programului de studiu pentru Licenţă, cât şi pentru Master, din cadrul Departamentului de Teologie este descoperirea lui Dum­nezeu de către tinerii studenţi prin ajutorul studiilor, dar ‑ mai ales ‑ prin rugăciunea particulară şi prin participarea la Sfânta Liturghie, în Catedrala Arhiepiscopală, cunoaş­terea şi slujirea cu iubire a voii Sale şi a iubirii aproapelui, formarea şi trans­formarea sufletelor care nu‑L cunosc pe Dumnezeu, în focare de iubire şi educaţie pentru generaţiile viitoare de elevi şi studenţi, formarea de cadre şi de asistenţi sociali pentru desfăşurarea activităţilor filantropice, umanitare şi manifestarea concretă a grijii pentru persoanele aflate în dificultate. Toate acestea sunt motive solide şi răspunsuri ferme la chemarea lui Dumnezeu de a învăţa, de a ajuta, de a iubi pe aproapele, de a fi un aluat de calitate pentru a schimba frământătura acestei lumi spre Cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa.

 Pr. dr. Costel Toma

1. Dumitru Stăniloae, Cultură şi duhovnicie, Opere Complete III, Ed. Basilica, Bucureşti, 2012, p. 747.

2. „Cuvânt către studenţii teologi la începutul anului academic 1942‑1943”, în Telegraful Român, an XC, nr. 40, 4 oct. 1942, pp. 1‑2; Semnat: Dumitru Stăniloae, apud. Cultură şi duhovnicie, Opere Complete III, Ed. Basilica, Bucureşti, 2012, p. 288 ‑289.

3. Arhiva Episcopiei Dunării de Jos, Fond Învăţământ, Ds. 16/1990‑1995, 18‑19, apud. pr. drd. Lucian Petroaia, „O istorie a învăţământului bisericesc la Dunărea de Jos”, p. 474. în vol. Credinţă, Istorie şi Cultură la Dunărea de Jos, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2005.

***

From “the Religios ‑ Moral Education”  to the Theological Faculty

After the events in Decem­ber 1989, the educational activity for Orthodox young people in Galati regarded, firstly the introduction in the school curriculum of the Religion class, initiative which was supported by the majority of  Romanian  people.

Thus, during 1990‑1991, the Religion and Spirituality class which came to complete a tremendous void within the souls of Orthodox children young people (and not only for them), was called „Moral Religious Education”.

In order to accomplish this beau­tiful mission, in our Eparchy, His Eminence Archbishop Dr. Casian made an appeal, for this mission,  to 289 priests, “fishermen for people” who brought “The Good Message” in all the schools around Galati and Braila cities.

Since then up to present, the Religion class is part of the study “curriculum” and it is an “optional” discipline, being attended by over 93,45 % of the pupils enlisted in all educational forms, according to the referendum held in spring 2015, when humanist secular organisa­tions required the elimination of the Religion class from the school program.

It is in this circumstance that Romanian orthodox parents who have children at school were requested to express their opinions on the matter and the results invalidated the rageful wish of some secularization activists, and the previous mentioned endeavour – to consult parents in order to consent or not over the Religious class – turned into a referendum; moreover, it strengthen the role of the three factors in the Romanian society: Family, School, Church.

This important step underlined the necessity for the three insti­tutions to continue the dialogue, to raise their responsibility and the cooperation in promoting a complete cultural‑spiritual education, from the Orthodox spiritual perspective, where the child was born. Together with these steps, according to the Holy Synod Deci­sion no. 8611 since 1991 there was approved, for the first time in the history of Galati, the introduction of Theology – Letters Section in the Faculty of Letters and Theology at the “Lower Danube” University in Galati.

In this respect, for a quarter of a century, this faculty has become a “breeding ground” of Theology tea­chers, as well as Religion teachers, who joined their efforts in preaching “The Gospel” through he Religion class in the schools and high schools in Galati and Braila. They carry on the Christian apos­tolate at the Lower Danube, which was once brought by Saint Apostle Andrew.

During the last years, beside The Theological Didactic Section of The History, Philosophy and Theology Faculty in Galati, there was introduced a new one: Theo­logy – Social Assistance, where the young people – social assistants – are taught from the Orthodox Spiritual perspective how to heal the wounds of the less fortunate people.

Since 1994, annually, there gra­duate between 25 – 30 young theo­logs who teach Religion in primary and secondary schools, as well as in high schools from Galati and Braila.