La sfârşitul lunii august am fost onorat, dar şi plăcut surprins, să primesc invitaţia ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, de a veni la Galaţi şi de a colabora, alături de alţi specialişti, la finalizarea unui proiect deosebit pentru oraş, Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos.
Şi astfel am plecat spre Galaţi, oraş vizitat prima şi ultima dată în anii de liceu, cam prin anii ‘60, însoţit fiind de dl Sfârlea şi de dl Pletea de la Sectorul Patrimoniu Cultural al Patriarhiei Romane.
Pe drum primesc informaţii interesante şi astfel aflu că viitorul muzeu se amenajează în clădirea Palatului Episcopal, clădire a cărei restaurare s-a încheiat recent, prin lucrări executate în conformitate cu un proiect ce avea la bază o temă de proiectare specifică amenajării unui muzeu.
Ajungem în Galaţi după amiază, pe lumină, şi mă bucur de o frumoasă prezentare a oraşului făcută de părintele Daniel Popa, amabilul nostru însoţitor.
La Arhiepiscopie suntem călduros primiţi de ÎPS Casian şi începem o discuţie de informare deosebit de complexă: comunicăm firesc lăsând impresia că ne cunoaştem de mult şi că am reluat o discuţie recent întreruptă !
Sunt plăcut surprins să constat calitatea informaţiilor, atenţia acordată de către gazde tuturor problemele pe care le ridică amenajarea unui muzeu şi astfel discuţia decurge captivant, fiecare căutând să-şi aducă contribuţia şi să îşi împărtăşească cunoştinţele.
Cu bucurie realizez că se doreşte un muzeu adevărat şi nu o improvizaţie.
Ne aflăm exact în etapa destinată amenajării muzeale a unui spaţiu care, din fericire, este parcă gândit dintotdeauna pentru a adăposti toate funcţiunile unui muzeu. Nu găsesc cuvinte pentru reda impresia, aş spune experienţa, întâlnirii cu ÎPS Casian, fiind profund impresionat de personalitatea, cunoştinţele şi puternica determinare a Înaltpreasfinţiei sale de a realiza acest lăcaş de cultură, reper important pentru oraşul pe care îl iubeşte atât de mult.
A doua zi vizitez clădirea viitorului muzeu şi nu pot decât să apreciez complexitatea şi calitatea lucrărilor de restaurare executate pentru această clădire deosebită, valoroasă, atât din punct de vedere arhitectural, cât şi istoric.
Împreună cu gazdele am început vizitarea tuturor spaţiilor, prilej cu care s-au confirmat destinaţiile corespunzătoare diverselor activităţi specifice unui muzeu.
Tematica expunerii este deosebit de ambiţioasă şi vastă, propunând, prin prezentarea unui patrimoniu iconografic, liturgic şi artistic, o istorie a creştinismului în ţinutul Dunării de Jos, începând din sec. IV până în prezent, a culturii creştine şi a tradiţiilor populare precum şi a activităţii şi a vieţii episcopilor care i-au călăuzit spiritual pe locuitorii acestor meleaguri.
Voi încerca, fără a intra în detalii, să prezint câteva aspecte tehnice ce ţin de buna funcţionare a unui muzeu, fără a mă referi la componenţa sau la valoarea patrimoniului ce urmează a fi expus.
Menirea unui muzeu este aceea de a face cunoscut, de a depozita şi conserva, de a restaura şi cerceta obiecte valoroase din punct de vedere artistic, istoric, liturgic etc.
Astfel, spaţiile se vor amenaja conform următoarelor funcţiuni:
Spaţii destinate publicului:
– Zona de primire şi de informare a vizitatorilor, cuprinzând accesele, casa de bilete, vânzare publicaţii, garderoba, grupuri sanitare etc.
– Zona pentru expunere – reprezentată de sălile de expunere amenajate cu mobilier specializat (vitrine, socluri suporţi, texte informative etc.) şi alte dotări specifice prezentării obiectelor realizate din materiale diverse (lemn, piatră, hârtie etc.) respectând condiţiile de conservare (microclimat, iluminat, dispozitive siguranţă etc.)
Spaţii pentru depozitare :
– Depozite pentru păstrarea obiectelor din patrimoniul muzeului, cu asigurarea condiţiilor de microclimat şi siguranţă în funcţie de natura obiectelor (carte, mobilier, icoane etc.)
Spaţii pentru restaurare:
– Laboratoare de restaurare dotate cu mobilier şi aparatură specifică pentru restaurare metal, carte, lemn etc.
Spaţii tehnice – centrală termică, instalaţie apă răcită, tablou general, grup electrogen etc.
Spaţii cu altă destinaţie: capela, sală protocol, birouri, depozite inventar, atelier tehnic, vestiare personal etc.
Fiecare dintre aceste spaţii prezintă dotări caracteristice destinaţiei desemnate precum iluminatul general, iluminatul special muzeal, condiţii de expunere şi microclimat, informare pentru vizitatori, aparate de monitorizare a microclimatului precum şi măsuri de asigurare antifurt, antivandalism şi antifoc.
La toate aceste cerinţe se adaugă masurile, nu puţine, impuse de respectarea legislaţiei în vigoare pentru obţinerea tuturor avizelor de funcţionare, a întocmirii organigramei viitorului muzeu, respectiv a fişelor de post, omologarea laboratoarelor, avizarea dotărilor PSI şi antiefracţie etc.
Pe scurt acesta a fost primul pas făcut de mine, alături de colegii din Arhiepiscopie şi Patriarhie, alături de câteva colege restauratoare de la Muzeul Naţional de Artă al României şi alături de mulţi alţi specialişti care, îndrumaţi de ÎPS Casian, depunem toate eforturile ca Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos să fie deschis cât mai curând pentru a îmbogăţi spiritual viaţa gălăţenilor.
Închei cu cuvintele Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, adresate Galaţiului: „Acest oraş, cu jertfa oamenilor lui şi munca statornic desfăşurată … a realizat o simbioză unică între Dumnezeu şi cetate, între Biserică şi societate, între credinţă şi cultură”.
Arh. Liviu Constantinescu,
Director adjunct al Muzeului Naţional de Artă al României