Pe tărâmul plaiurilor de la Cârlomăneşti se ridică, semeţ, mănăstirea cu acelaşi nume, în cinstea Sfinţilor Martiri Brâncoveni.
Vieţuirea aspră, plină de osteneală trupească şi duhovnicească, brăzdată de nevoinţă ascetică, oferă, în acelaşi timp, liniştea cea de dinafară şi liniştea cea de dinlăuntru a pustiei de altădată.
După ce chemarea lui Dumnezeu la slujire monahală s-a auzit şi pe aceste meleaguri, n-au încetat a apărea noi şi tineri doritori de viaţa monahală. Vitregiile locului, tinereţea şi lipsa de povăţuitori n-au îngăduit decât doar unora să poată rezista cu stoicism, cu credinţă şi cu dragoste în aceste locuri.
Unul dintre nevoitorii locului, care a înfruntat făţiş încercările şi ispitele ani de-a rândul este rasoforul Irineu Scorţa, care primeşte răsplata bunei vieţuiri şi chipul îngeresc.
Sâmbătă, 16 august a.c., la slujba hramului s-a oficiat slujba tunderii în monahism, în prezenţa soborului de preoţi şi în faţa binecinstitorilor creştini, ca o încununare a împlinirii a 300 de ani de la martirul Sfinţilor Brâncoveni şi ca o prelungire a Anului comemorativ 2014 dedicat Sfinţilor Brâncoveni în Patriarhia Română.
În obştea mănăstirii s-a alăturat un nou monah, cu numele Matei, care alături de duhovnicul său, ieromonahul Nicodim, şi de celălalt vieţuitor, rasoforul Varsanufie Văsui, dar şi de un nou frate începătător, întăresc obştea, lăudând pe Dumnezeu în tot timpul şi în tot ceasul după pravila monahală.
Protos. Antonie Ispas, Sectorul Exarhat