Crezul sau Simbolul de credinţă este, fără îndoială, învăţătura de credinţă pe care orice creştin trebuie să o cunoască şi să o însuşească.
Când eram mic, am învăţat la şcoală, printre primele ore de religie pe care le-am făcut, Crezul. Pe vremea aceea l-am învăţat ca pe o poezie, puteam spicui doar care este semnificaţia acestuia. Venind duminică de duminică la biserică, am început să văd tot ceea ce se petrece în timpul Sfintei Liturghii ca pe un impresionant spectacol, în care fiecare om din biserică care se roagă are un rol bine stabilit, dar cel mai important rol îl are Însuşi Dumnezeu, Care nu este nicidecum un spectator, ci un ajutător şi un milostiv întru toate.
Multă vreme m-am întrebat de ce din toate rugăciunile şi cântările Sfintei Liturghii, Simbolul de credinţă este rostit cu cea mai mare şi mai adâncă solemnitate? Ascultând cu atenţie, am început, încetul cu încetul, să înţeleg textul şi semnificaţia Crezului.
Am înţeles, aşadar, că prin Crez îmi mărturisesc credinţa; este dovada că sunt creştin şi cunoscător al dogmelor creştine. Crezul îmi aduce aminte cine sunt pe pământ şi care este scopul meu aici, îmi aduce aminte de Persoanele Sfintei Treimi şi îmi aduce aminte că eu mă rog întru „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică”, că Iisus a fost pe Pământ şi a murit pe Cruce pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Sfârşitul Crezului mă tulbură, îmi aduce aminte că nu voi trăi veşnic pe pământ, dar dacă vreau, pot să trăiesc veşnic, prin mântuire, în Cer, cu Dumnezeu.
Fiecare cuvânt al Crezului este puternic şi pătrunzător, aşa încât oricine poate înţelege scopul existenţei sale doar prin ascultarea acestuia. Simbolul credinţei e ceea ce mă face bucuros că sunt creştin şi că sunt ceea ce sunt.
Petru Dimitrie,
clasa a VIII-a,
Parohia ,,Sf. Mina”- Galaţi