„La început a fost Cuvântul” şi Cuvântul este Cel care zideşte, căci „nimic din ce s-a făcut, fără El nu s-a făcut” (Ioan I, 1-2 ).
La început a fost slujba de sfinţire a locului pe care s-a înălţat biserica.
Era data de 6 decembrie 1995, când brăilenii îşi sărbătoreau patronul spiritual, pe Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni şi Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Episcopul Dunării de Jos, a sfinţit locul pe care avea să se ridice viitoarea Capelă Militară din Brăila. În prezenţa autorităţilor civile şi militare ale municipiului şi judeţului Brăila şi înconjurat de un sobor de preoţi, pe locul unde erau situate cele mai multe unităţi militare din oraş, ierarhul nostru a afierosit spaţiul respectiv spre a fi zidită o biserică militară de care ostenitorii de sub drapel, legaţi cu jurământ în faţa lui Dumnezeu spre a-şi apăra ţara, poporul şi biserica noastră strămoşească de două ori milenară, chiar cu preţul vieţii, aveau atâta nevoie duhovnicească, spirituală şi morală. Locul de biserică, cu denumirea Calea Călăraşilor, între blocurile A3 şi A4 a fost atribuit Sfintei Episcopii prin Decizia nr. 95/31.10.1995 a Consiliului Local Municipal Brăila, primar fiind vrednicul de pomenire, domnul Anton Lungu.
Evenimentul major a avut loc la puţin timp după ce se semnase Protocolul, din 25 octombrie 1995, dintre Patriarhia Română şi Ministerul Apărării Naţionale de reînnodare a tradiţiei, desfiinţată abuziv în 1948, de slujire a preoţilor în Armata României.
La slujba de sfinţire a participat domnul general Eugen Bădălan, în calitate de comandant al Armatei a II-a, şi domnul general Nicu Apostu, comandant al Corpului 8 Armată, alţi comandanţi precum şi ofiţeri, subofiţeri, maiştri militari, salariaţi civili şi militari în termen, în mijlocul a multor credincioşi din zonă.
La data de 14 iulie 1996, de Ziua Transmisionistului Militar, s-a binecuvântat spre slujire de către ierarhul nostru, un ansamblu de patru corturi militare de campanie dispuse în linie. Corturile sunt folosite de militari în tabere de instrucţie şi aplicaţii pentru odihna necesară şi binemeritată, iar acum erau folosite pentru ca militarii să poată face popas duhovnicesc de pace, să participe la Taina Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii, bucurându-se de propriul lor loc de închinare.
La data de 19 aprilie 1997, Înaltpreasfinţitul nostru a săvârşit slujba de binecuvântare a primei cupe de beton şi a aşezat la fundaţia bisericii ,,Documentul de întemeiere”, ermetizat într-un tub de obuz de tun.
Proiectul Capelei aparţine firmei „Aquazur” condusă de domnul Alexandru Dragu, iar construcţia s-a realizat de firma „Concas S.R.L.”, condusă de domnii ingineri Ionel Surdeanu şi Constantin Ghiţă.
Biserica este realizată în plan triconc, cu abside laterale şi absida Sfântului Altar, la care se adaugă Proscomidiarul şi diaconiconul, nava, un pridvor închis şi pridvorul deschis la intrare, având trefle la partea superioară, la fel, trefle fiind la partea superioară a cafasului.
Pictura, în stilul bizantin, este realizată de domnul profesor pictor Alexandru Conţ, în tehnica „fresco”.
La baza proiectului a fost o treime de şapte adică naosul cu cei patru stâlpi ce formează baza turlei mari au între ei, pe ax, distanţa de 7 metri, formând astfel un pătrat cu latura de 7 metri, iar absidele laterale sunt semicercuri cu diametrul de 7 metri, la fel şi absida Sfântului Altar fiind tot un semicerc cu diametrul de 7 metri iar înălţimea zidurilor, la cornişă, fiind tot de 7 metri.
Biserica are trei turle, după numărul persoanelor Sfintei Treimi iar pe zona de acoperiş sunt montate şapte Sfinte Cruci, după numărul darurilor Duhului Sfânt şi al Sfintelor Taine.
Faptul că Biserica are ca patroni spirituali pe Sfinţii Martiri Brâncoveni (sărbătoriţi în fiecare an la 16 august) a condus la unele specificităţi în construcţia şi pictarea bisericii, întrucât Sfântul martir Constantin Brâncoveanu a creat un stil în cultura şi arta românească – stilul brâncovenesc.
Bolţi şi ferestre cu vitralii, pridvor deschis cu stâlpi torsadaţi în profil vertical, având capiteluri cu frunza de acant, frânghia torsadată formată din trei componente, ce înconjoară biserica la interior şi la exterior, sunt elemente ce duc la înfrumuseţarea bisericii.
Îndrumarea părintească, grija şi imboldul permanent al Înaltpreasfinţitului Dr. Casian Crăciun a făcut ca după primele săpături pentru fundaţie, din toamna anului 1996, biserica să fie ridicată, tencuită şi finisată la exterior până în decembrie 2003.
În data de 24 decembrie 2003, în ajunul Crăciunului, Înaltpreasfinţitul nostru a oferit militarilor din Brăila cel mai frumos şi important dar de suflet. Biserica plină de militari, având între ei pe comandantul de atunci al Garnizoanei Brăila, domnul general Alexandru David, a primit binecuvântare spre slujire şi, în murmur de colinde, de slavă lui Dumnezeu şi de caldă mulţumire şi adâncă recunoştinţă către chiriarhul nostru pentru prima Sfântă Liturghie săvârşită în biserica nou construită la Praznicul Naşterii Domnului al anului 2003, a unit sufletele tuturor celor prezenţi într-o duhovnicească „Peşteră a Betleemului” pregătită să unească cerul cu pământul.
Osteneala ridicării bisericii a fost încredinţată subsemnatului, prin Decizia nr. 15 din 1996, sprijinit permanent de pc protoiereu de Brăila, preot Gheorghe Marinescu, şi de Serviciul Tehnic al Eparhiei.
Un obol permanent la ridicarea Capelei Militare l-au avut comandanţii militari şi civili, închinători ai Sfântului locaş din Garnizoană, aşezaţi de Dumnezeu în demnitatea de ctitori de lăcaşuri sfinte printre care amintim pe domnul Dumitru Duţu, director la „Telbra” Brăila, care ne-a fost aproape la lucrările de infrastructură până la cota ± 0.
Lucrările de pictură au început în anul 2004, an în care se împlineau 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Ştefan cel Mare. Astfel, în locul suprem de jertfă nesângeroasă a Mântuitorului Iisus Hristos şi anume Sfântul Altar, au fost aduşi să asiste dar şi să se roage pentru noi, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru feciori ai săi şi cu Sfetnicul Ianache, precum şi Binecredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Ei au fost pictaţi pe calota absidei Sfântului Altar, de-a stânga şi de-a dreapta Maicii Domnului aşezată pe tron împărătesc, purtând în braţe pe Dumnezeiescul Prunc, Hristos Mântuitorul lumii.
În anul 2007 Sfântul Altar era pictat în întregime. În acel an întreaga Biserică Ortodoxă sărbătorea 1600 de ani de la trecerea în veşnicie a Sfântului Ioan Gură de Aur şi 1900 de ani de la adormirea în Domnul a Sfântului Ignatie Teoforul, iar în cadrul eparhiei se împlineau 18 ani de slujire ca arhiereu a ierarhului nostru. În acelaşi an, la 31 mai, Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos”, înfiinţată pe structura fostului Corp 8 Armată, împlinea cinci ani de existenţă şi era condusă de domnul general de brigadă Mihai Tofan.
La acea dată, 31 mai 2007, Capela Militară „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Brăila înzestrată cu cele necesare slujirii, a fost sfinţită de către Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Casian Crăciun, Arhiepiscop al Dunării de Jos, iar la acest măreţ eveniment spiritual şi duhovnicesc au participat importante personalităţi militare şi civile, ctitori şi donatori, slujitori şi autorităţi locale, în mijlocul ostaşilor şi credincioşilor brăileni, primiţi de dimineaţă cu onorul fanfarei militare. Târnosirea şi punerea documentului de sfinţire, alături de cele special rânduite cu acest prilej, sub greaua piatră de marmură de pe Sfânta Masă, ne-au amintit de cele două secole în care sfintele moaşte ale Jertfelnicului în ctitoria sa, biserica „Sfântul Gheorghe”- Nou din Bucureşti, fiind înhumate aici, în taină, în anul 1720 de doamna sa Marica, aduse din insula grecească Halki.
Lucrările de pictură au continuat în anii următori, la turla mare cu Pantocratorul şi pandanţii, pe bolţile absidelor laterale şi pe bolta navei bisericii. Concomitent, alături de biserică s-a ridicat o clopotniţă care va putea îndeplini, pe viitor, mai multe funcţionalităţi.
De-a lungul vremii au fost în vizită la Capelă multe delegaţii militare şi civile, diferite personalităţi, comandanţi ai Statului Major al Forţelor Terestre sau de la Statul Major General al Armatei României. Amintim vizita externă a vrednicului de pomenire Mitropolitul Miron, general de brigadă, Capelanul şef al preoţilor militari ortodocşi din Armata Poloniei, împreună Înaltpreasfinţitul nostru, în anul 2008.
La Capelă se săvârşesc slujbele cuvenite la plecarea sau la repatrierea militarilor români din misiuni externe.
Edificiul religios, dar şi cultural al municipiului Brăila, aflat în patrimoniul Arhiepiscopiei Dunării de Jos se înscrie alături de celelalte biserici construite în jertfa continuă pornită din dragoste şi evlavie către Dumnezeu, Ziditorul a toate, având ca pildă jertfirea până la sacrificiu a Sfântului Constantin Brâncoveanu împreună cu cei patru fii şi cu sfetnicul Ianache, ei înşişi având exemplul Mântuitorului Hristos care s-a jertfit pe Cruce pentru ca lumea „să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug”.
Prin unitate şi statornicie în credinţă şi în dragoste, noi, militarii şi civilii, mărturisitori şi trăitori ducem mai departe, peste veacuri, misiunea primită de strămoşii noştri care aveau apostolească încreştinare de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat.
Biserica militară de la Brăila, ca orice biserică, săvârşeşte programe liturgice, pastoral – misionare şi filantropice după rânduiala Bisericii noastre strămoşeşti spre slava lui Dumnezeu, cel în Treime închinat şi spre mântuirea noastră. Orice jertfă nu este prea mare căci răsună peste veacuri cuvintele Ocrotitorului spiritual al Capelei adresate în ziua martiriului său din 15 august 1714: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ceea ce aveam pe această lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele noastre; să nu le pierdem şi pe ele ci să le ducem curate, înaintea feţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru! Aşa să ne ajute Dumnezeu!”
Preot militar Cristian D. Leontin, Garnizoana Brăila