Sărbătoarea unui examen de doctorat

Pc. pr. Lucian Petroaia, consilier eparhial, doctor în Teologie

38Anul 2008 a marcat, în Biserica Ortodoxă Română, jubileul apariţiei (Târgovişte – 1508) a primului Litur-ghier ortodox, tipărit de ieromonahul Macarie. S-au împlinit, deci, cinci veacuri de când, pe pământ românesc, a văzut lumina tiparului prima carte.

Şase decenii mai târziu (1570), la Braşov, diaconul Coresi va face Bisericii noastre minunatul dar al primului Liturghier tipărit în limba română (chiar dacă incomplet). Prima ediţie completă i se datorează Sfântului Mitropolit Dosoftei (Iaşi – 1679). Evoluţia limbii române va fi marcată apoi fundamental de ediţiile datorate Sfântului Mitropolit – Martir Antim Ivireanul (1713 – Târgovişte), Mitropolitului Iacov Putneanul (Iaşi – 1759) şi Mitropolitului Veniamin Costachi (Iaşi – 1818).

Înţelegând profund importanţa acestei cărţi de căpătâi pentru viaţa liturgică, părintele Lucian Petroaia a dedicat şapte ani cercetării şi studierii parcursului editorial al Liturghierului românesc, nu doar în cadrul cultural, ci şi cultual, deopotrivă.

Pasiune, dăruire, acribie de cercetător, apetenţă deosebită pentru „limba vechilor cazanii” şi nu în ultimul rând vocaţia unui devotat slujitor al Altarului sunt datele care l-au motivat pe părintele Petroaia în acest dificil demers. Toate au condus spre o împlinire firească – alcătuirea unei valoroase teze de doctorat, intitulată: „Liturghierul românesc – studiu liturgic”.

Părintele consilier Lucian a be-neficiat în demersul sfinţiei sale de îndrumarea  atentă, cu atât mai  eficien-tă, a părintelui prof. univ. dr. Nicolae D. Necula – de la catedra de Teologie Practică a Facultăţii de Teologie – „Justinian Patriarhul” – Bucureşti, precum şi de permanenta consiliere de specialitate şi părintească încurajare din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Dr. Casian al Dunării de Jos.

În calitate de profesor de Liturgică la Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din Galaţi Înaltpreasfinţia Sa a făcut parte – în ziua de 10 decembrie 2009 – din comisia de doctorat, alături de pr. prof. univ. dr. Ştefan Buchiu – decanul Facultăţii bucureştene – de pr. prof. univ. dr. Nicu Moldoveanu – Bucureşti – şi de pr. prof. dr. Viorel Sava – decanul Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, comisie care a dezbătut teza părintelui Lucian Petroaia.

37Componenţa ilustră a comi-siei, onorată de participarea Înalt-preasfinţitului Arhiepiscop Dr. Ca-sian, prezenţa invitaţilor – clerici şi laici, din capitală şi din ţară – precum şi alegerea Bibliotecii Facultăţii pentru desfăşurarea examenului au conferit evenimentului un cadru solemn şi, totodată, un duh de sărbătoare.

În susţinerea tezei, candidatul a precizat, între altele, că: „Pledoaria de faţă (conţinută în lucrare, n.n.) se doreşte a fi o recunoaştere în plus a dragostei şi evlaviei pe care românii le-au arătat mereu Liturghiei, cheia de boltă a vieţii spirituale şi a istoriei noastre, ca neam. Numărul ediţiilor de Liturghier apărute în spaţiul românesc, frumuseţea tipăriturii, conştiinţa cu care au lucrat harismaticii meşteri ai timpului şi care transpare dintre pagini, scumpătatea cu care s-au păstrat unele exemplare, în mănăstiri sau biblioteci, mirarea şi admiraţia pe care unele piese le smulg întregii lumi de astăzi arată ceea ce am fost şi vom rămâne pentru totdeauna, până la sfârşitul veacurilor – un popor al Liturghiei”.

În luările de cuvânt ale membrilor comisiei s-au făcut aprecieri deosebit de pozitive privind acribia şi prezentarea ca atare a lucrării, precum şi unele recomandări de amănunt, în vederea definitivării acesteia, odată cu propunerea ei spre publicare. În cuvântul Înaltpreasfinţiei Sale, Părintele Arhiepiscop Dr. Casian a subliniat că bogăţia informaţiei folosite de autor – dobândită în documentarea pe teren, în biblioteci de mănăstiri şi parohii, în marile biblioteci naţionale, precum şi structurarea laborioasă a lucrării prezentate pledează din plin pentru rolul esenţial al Bisericii noastre, al clerului, al ierarhilor în promovarea valorilor spirituale ale neamului românesc şi în determinarea formării şi dezvoltării limbii şi culturii noastre. Înaltpreasfinţia Sa a punctat în mod special faptul că această lucrare constituie un pionierat pentru Liturgica românească, în sensul că oferă în primul rând specialiştilor şi clerului liturghisitor, dar şi tuturor celor interesaţi, pe lângă incursiunea ştiinţifică în cele cinci veacuri de la evenimentul editorial datorat ieromonahului Macarie, o privire analitică şi comparativă asupra ediţiilor de până acum.

Comisia a apreciat susţinerea concisă, dar cuprinzătoare, a tezei, de către candidat, precum şi folosirea unui material didactic şi a unor mijloace moderne pentru ilustrarea observaţiilor şi concluziilor deduse prin studiul în sine.Considerată în unanimitate ca fiind o lucrare valoroasă şi de referinţă în domeniu, teza a fost notată de către comisie cu calificativul „foarte bine”, conferindu-i părintelui Lucian Petroaia titlul de „doctor în teologie” al  Facultăţii de Teologie „Justinian Patriarhul” din Bucureşti.

S-a adăugat astfel încă o floare în buchetul valoroşilor slujitori tineri din Eparhia Dunării de Jos, dar mai ales încă o bucurie pentru Arhipăstorul ei, care a ştiut ca nimeni altul să formeze şi să cultive astfel de flori rare, împodobind mereu lucrarea în această de Dumnezeu păzită Eparhie.

* * *
Am avut bucuria de a-l cunoaşte în urmă cu câţiva ani pe părintele Lucian Petroaia şi m-am bucurat mult aflând că se preocupă de o astfel de temă. L-am simţit „împătimit” de acest segment al culturii şi literaturii noastre. L-am simţit că a păşit nu doar cu pasiune ştiinţifică şi teologică, dar şi cu evlavie pe urmele celor care, timp de cinci veacuri, au ţinut aprinsă candela Liturghiei în bisericile de zid, ca şi în cele de suflet, ale neamului românesc. Arătându-mi odată câteva „mostre” de pe urma cercetărilor sfinţiei sale – fişe, liste bibliografice, mărturii foto etc. – am intuit o atingere nu doar cu mâna, ci şi cu inima de aceste mărturii sacre.

39Părintele poartă numele unui sfânt martir despre care Sinaxarul spune că a fi făcut din pieptul său altar pentru săvârşirea Sfintei Liturghii, în lipsa unui altar real. În demersul cercetării Liturghierului românesc, aş spune că părintele Lucian a făcut altar din inima sfinţiei sale pentru fiecare cuvânt cu rezonanţă sacră descoperit în variantele acestei sfinte cărţi, un altar, în ultimă instanţă, pe care, slujindu-I lui Dumnezeu, i-a adus deopotrivă prinos de evlavie limbii române.

De altfel, cred că nu greşesc spunând că cine iubeşte cartea veche – iar la noi ea are un caracter eminamente sacru – îi va atinge scoarţele şi filele măiestrit împodobite cu evlavia cu care ar atinge sfintele moaşte. Să nu uităm că cele două ediţii principale ale Liturghierului în limba română se datorează strădaniei şi jertfei a doi ierarhi trecuţi din pomelnic în Sinaxar şi ale căror sfinte moaşte încă n-au ieşit la lumină: Sfântul Ierarh Dosoftei şi Sfântul Ierarh-Martir Antim Ivi-reanul. Până la aflarea – cu voia lui Dumnezeu – a cinstitelor lor moaşte, putem spune că aceşti Sfinţi Părinţi ai Bisericii noastre ne-au lăsat, totuşi, un alt fel de relicve sacre: cărţile de cult – Liturghierul şi Psaltirea în versuri (Sfântul Mitropolit Dosoftei) şi Liturghierul – în  forma aproape integral folosită şi astăzi (Sfântul  Mitropolit  Antim Ivireanul).

Îl felicităm din toată inima pe părintele Lucian Petroaia, dorindu-i împlinirile aşteptate şi meritate prin muncă şi dăruire, în slujirea Sfintei noastre Biserici – leagănul de veacuri al spiritualităţii şi culturii neamului românesc.

A consemnat Lidia Popiţa Stoicescu